Trăim vremuri de indiferență, pentru că uităm prea repede răul care se face în societate (violuri, avorturi, promovarea homosexualității, copiii violează alți copii și multe altele). Le uităm imediat după ce suntem cutremurați de ce vedem la noutăți; nu luăm măsuri de lungă durată.
Indiferența și acceptarea păcatului l-a transformat din păcat în ”trăim alte vremuri, e normal”. Spre exemplu, relațiile sexuale premaritale, concubinajul sunt o practică normală. Consecințele sunt grave. Nimeni nu stă să analizeze că ajung nefericiți toți (majoritatea covârșitoare). Din toate cuplurile căsătorite pe care le cunoașteți, câte sunt fericite? Gândiți-vă la localitatea dvs., la rude.
Cartea JUDECĂTORI din Biblie îngrozește cu descrierea vremurilor de atunci. Pe cei din vremea judecătorilor nu i-a îngrozit decât la un moment de apogeu al nelegiurilor lor. Până atunci au trăit într-o pace și liniște, numită indiferență. Așa trăim și noi acum. Voi argumenta mai jos:
Oamenii nu cunosc pe Dumnezeu și nici cum vrea Dumnezeu să trăim
Consider că necunoașterea este cauza de bază a tuturor relelor care se nasc printre oameni. Sunt oameni care cunosc și resping Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, dar marea majoritate ajung în probleme, pentru că nu au fost învățați din Biblie poruncile lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a dat spre fericirea noastră și a copiilor noștri.
”… s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoștea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.” (Judecători 2:9)
Suntem și noi un neam de oameni care nu cunosc pe Domnul, nici ce a făcut Domnul, nici ce ne cere nouă. Puțini cunosc ce scrie în Biblie, puțini au deschis-o, iar despre Dumnezeu se cunosc doar câteva afirmații care circulă prin popor ”Dumnezeu este dragoste”, ”Dumnezeu nu bate cu bățul” ș.a. Până și cele 10 porunci nu sunt cunoscute în întregime. Astfel, oamenii trăiesc așa cum cred ei că este corect, ”așa cum au apucat de la părinții lor”, așa ”cum le spune inima”.
Este trist că starea bisericilor evanghelice ajunge să fie asemănătoare. Oamenii nu cercetează profund și sistematic Scripturile, ci se limitează la o citire superficială. De multe ori resping orice propunere de a studia Biblia. Nu sunt cunoscute doctrinile importante ale creștinismului și aceasta aduce consecințe grave pentru biserici întregi. Nu sunt puține bisericile situația cărora poate fi comparată cu bisericile din Corint, Galatia, cea descrisă în epistola EVREI. Cauza este necunoașterea, o cunoaștere superficială sau neînțelegerea importanței de a crește în cunoaștere, sentimentul de suficiență. Îmi amintesc cum a concluzionat diaconul Nicolai Florea, responsabil pentru biserica ”Biruința” din Ialoveni și ”Poarta Cerului” din Dănceni, după participarea la sesiunea ”Creșterea Bisericii” la Institutul de Studiu Biblic Inductiv:
”Doar când începi să studiezi, înțelegi cât nu ai cunoscut. Dacă nu studiezi ți se pare că știi tot.”
Oamenii trăiesc cu o religie care mânie pe Dumnezeu
În Judecători 17 este descrisă religia pe care și-au inventat-o evreii când nu cunoșteau pe Dumnezeu:
”Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit și un chip turnat; … Mica avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod și terafimi, și a sfințit pe unul din fiii lui ca preot. … Fiecare făcea ce-i plăcea. … Era un tânăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, și locuia pentru o vreme acolo. … Mica a sfințit pe Levit, și tânărul astfel să rămână la omul acesta i-a slujit ca preot și a locuit în casa lui.” (Judecători 17:3, 5-7, 12)
Vă recomand să citiți întreg capitolul 17. Este în contradicție totală cu modul de închinare pe care-l cere Dumnezeu. Este descris mai degrabă ceea ce urăște Dumnezeu.
Situația nu s-a shimbat astăzi printre noi. Oamenii își cumpără cele mai scumpe icoane și lucruri pe care le consideră ”sfinte”, ceea ce încalcă a doua porunca din cele 10, dar nicidecum nu renunță la păcat, ca să fie ei sfinți așa cum Dumnezeu este sfânt.
Oamenii umblă după lucruri ”sfinte” care sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu – icoane, talismane, agheazmă ș.a.
Toată închinarea și religia falsă care provoacă mânia lui Dumnezeu descrisă în Judecători 17 era foarte râvnită. În Judecători 18 este descris cum a fost furat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat din casa lui Mica. Au mers chiar și la furt, crezând astfel că vor avea binecuvântarea lui Dumnezeu sau ”noroc”, cum se exprimă oamenii din Republica Moldova. O altă practică similară zilelor noastre este ctitorirea bisericilor sau donații către biserici, organizații creștine cu bani proveniți din lucruri murdare, păcătoase.
Oamenii cred că Dumnezeu îi ajută și îi ascultă, când Domnul este mâniat pe ei
După ce a făcut cele descrise în Judecători 17, Mica a zis:
”Acum, știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.” (Judecători 17:3).
Nu poți să faci ce nu place Domnului și să crezi că El este alături și te ajută.
Cât de mulți gândesc așa astăzi! ”Dumnezeu mă ajută, Dumnezeu mă va ajuta”, ”Dumnezeu să te ajute” chiar și înainte de un furt sau altă faptă nelegiuită. Nu poate Dumnezeu să fie alături când ai o trăire în neconformitate cu Biblia, El se întoarce atunci și nu-ți ascultă rugăciunile:
”Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… nu vreau să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le pot suferi. Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; și ori cât de mult v-ați ruga, n-ascult: căci mâinile vă sunt pline de sânge!
Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul!” (Isaia 14, 13-16)
Oamenii cred că Dumnezeu îi ascultă, îi ajută, dar El urăște tot ce fac ei, praznicele lor și nu le ascultă rugăciunile. Dumnezeu îi așteaptă să se oprească din rău. Pentru aceasta ei trebuie întâi să înțeleagă ce este rău. Ei fac răul și-l numesc “bine”. Cum să înțeleagă dacă atât de puțini se obosesc să deschidă Biblia, să învețe pe oameni Biblia?
Ascultare parțială de Cuvântul lui Dumnezeu
Capitolul 1 din Judecători descrie ascultarea parțială a evreilor. Ei au mers să beneficieze de promisiunea dată de Dumnezeu cu privire la țara promisă, dar au ascultat doar parțial instrucțiunile. Ei nu au izgonit neamurile care locuiau în acele teritorii, așa cum a cerut Dumnezeu. Au inventat noi modalități – i-au supus unui bir, le-au tăiat degetele.
De câte ori noi facem așa? Ascultăm când ne convine doar. Nu înțelegem de ce ne cere Dumnezeu să facem anume așa și inventăm scuze, noi modalități. Spre exemplu, nu ne place să confruntăm fratele care greșește așa cum ne învață Biblia și găsim alte modalități de a acționa – bârfe, ”dragoste pentru ei” cu referire la toleranță, pentru că aceasta nu poate fi numită dragoste, ci neascultare ș.a.
Trăim sub mânia lui Dumnezeu și nu conștientizăm că noi purtăm vina
Pentru toată situația în care a ajuns poporul Dumnezeu S-a aprins de mânie împotriva lor (Judecători 2:20-23). Poporul greu a înțeles aceasta, doar în cele mai grele momente veneau și plângeau înaintea Domnului; cea mai mare parte a timpului nu conștientizau vina lor pentru pedeapsa lui Dumnezeu.
Este ceea ce descrie așa de bine cetățenii Republicii Moldova din momentul declanșării crizei politice. Fiecare este nemulțumit de situația politică și economică în care am ajuns. Toți dau vina pe politicieni. Nimeni nu conștientizează că este o pedeapsă din partea lui Dumnezeu și că fiecare poartă vina pentru aceasta. Păcatele poporului nostru strigă către Dumnezeu – avortul, idolatria, promovarea homosexualității, curvia, precurvia, corupția, indiferența.
Ce pedepse să ne mai dea ca să înțelegem? Când ne vom pocăi de toate faptele noastre rele care au împânzit societatea noastră, fiind promovate ca normalitate?
Homosexualitatea este promovată și afectează societatea
Capitolul 19 descrie situația unui oraș cuprins de acest păcat, răspândit și practicat în majoritate. S-a întâmplat aceasta datorită indiferenței celor din jur, nu a fost pedepsit păcatul atunci când a apărut, așa cum cerea Dumnezeu în Legea poporului Israel. Acesta a fost acceptat și răspândit în toată societatea.
Homosexualitatea este promovată și în țara noastră. Homosexualitatea se învață și aceasta se încearcă prin articole, care împărtășesc ”prima experiență”, la cluburi de noapte, prin lecții despre nediscriminare care se cer a fi făcute cu elevii, cu profesorii (art. 9 din legea cu privire la asigurarea egalității).
Homosexualitatea este protejată și apărată
Atunci când poporul Israel s-a adunat revoltat să pedepsească ”oamenii aceia stricați” din Ghibea, Beniamiții nu au vrut să-i asculte (Judecători 20:13).
Nu se întâmplă același lucru astăzi? Prin promovarea nediscriminării este promovată imoralitatea drept normalitate, este limitată libertatea de exprimare și de religie. Trebuie să ai dreptul să spui lucrurilor pe nume, iar din punct de vedere spiritual acesta este un păcat și acești oameni au nevoie de ajutor pentru schimbare, de pocăință și nu de acceptare (toleranță care-i încurajează în păcat). Această toleranță cu protejarea și apărarea păcatului înseamnă indiferență față de persoană, nu dragoste, pentru că este în joc soarta eternă a persoanei. Biblia spune clar că niciun păcătos nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu, ci va avea parte de iadul de foc și de pucioasă.
Indiferența față de păcat, nimeni nu ia atitudine
Dumnezeu pedepsește indiferența. Toți cei care iubesc confortul și toleranța față de rău vor plăti un preț scump pentru aceasta.
Cei din Iabes Galaad nu au mers la război (Judecători 21). Au stat indiferenți și au fost pedepsiți. În Noul Legământ creștinii au primit arme pentru lupta duhovnicească. Rugăciunea și postul sunt arme puternice în această luptă. Dar, când sunt anunțate, puțini se alătură.