Un profesor înţelept are o relaţie frumoasă cu elevii săi

Un profesor este o persoană matură, înţeleaptă şi demnă de încredere, pe care te poţi baza pentru a primi sfaturi. Este un conducător, lider şi un ghid pentru cei pe care îi învaţă, datorită faptului că este în competenţa sa să-i iniţieze pe copii în ştiinţa despre viaţă şi să-i înveţe cum să păşească în viitor.
Dar cum poate un profesor să fie corect şi, în acelaşi timp, să rămână un prieten pentru elevii săi? Ce ar trebui să facă ca să nu-i îndepărteze pe elevi? Cum pot să-şi realizeze obiectivele pedagogice în contextul provocărilor multiple pe care le oferă secolul în care trăim?

1. Învăţaţi-i să-L cunoască pe Dumnezeu

Temelia unei relaţii frumoase şi durabile este Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul ne oferă viziune în viaţă, ne răspunde la nevoile noastre şi tot în Cuvânt găsim răspuns la întrebările care ne frământă. Elevii vor dori să rămână lângă astfel de profesori care îi învaţă să aibă relaţii corecte cu Dumnezeu şi cu oamenii şi le arată calea vieţii.

” Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi. Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!” (Deuteronomul 4:4-6)

2. Oferiţi-le sfaturi înţelepte

Un exemplu de învăţător înţelept îl găsim în Mardoheu, care a ştiut cum s-o sfătuiască înţelept pe Estera când a ajuns în poziţia de împărăteasă.

„Estera nu şi-a făcut cunoscut nici poporul, nici naşterea, căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri. Şi, în fiecare zi, Mardoheu se ducea şi venea înaintea curţii casei femeilor ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se face cu ea. (Estera 2:10-11)

3. Arătaţi-le calea pe care trebuie s-o urmeze

Împăratul Iosia a luat iniţiativa să încheie un legământ împreună cu tot poporul înaintea lui Dumnezeu.

„Împăratul a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi leviţii şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui şi să împlinească cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta. Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor.” (2 Cronici 34:29-32)

4. Aveţi încredere în ei şi încredinţaţi-le responsabilităţi

Elevii se simt importanţi atunci când li se acordă încredere şi li se încredinţează responsabilităţi. Un profesor înţelept şi vizionar va şti cum să-i aducă pe elevi la starea aceasta, încât să le poată încredinţa lucrări. Acest lucru îl vedem la apostolul Pavel care a crescut ucenici şi le-a încredinţat lucrarea pe care o începea într-o anumită regiune:

„Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi prezbiteri1 în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:” (Tit 1:5)

5. Oferiţi-le viziune pentru viaţă

La vârsta adolescenţei elevii au nevoie de îndrumători înţelepţi şi Dumnezeu ne-a lăsat astfel de modele pe paginile Scripturii.

„Moise a vorbit Domnului şi a zis: „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste adunare un om care să iasă înaintea lor şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi care n-au păstor.” Domnul a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el. Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări şi să-i dai porunci sub ochii lor. Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte. (Numeri 27:15-20)
„Moise a chemat pe Iosua şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:7-8)

6. Apreciaţi-i şi încurajaţi-i

Noi toţi avem nevoie de încurajare, iar elevii noştri sunt printre primii care pot beneficia de darul acesta.

„Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult. De aceea ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.” (2 Tesaloniceni 1:3-5)

7. Fiţi un exemplu personal

Înainte de a ne oferi drept exemplu, trebuie să fim noi înşine exemplu:

„Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. (1 Corinteni 11:1-2)
„Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. (1 Tesaloniceni 4:1)

8. Împărtăşiţi-le din experienţa dvs.

Elevii au nevoie nu doar de exemple, ci şi de experienţa celor mai mari, pentru ca să ştie cum să procedeze în anumite situaţii.

„Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.” (1 Tesaloniceni 2:1-4)

9. Rugaţi-vă pentru ei

Rugăciunea îi încurajează mult pe elevi şi îi apropie de profesorii lor.

„De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.” (Closeni 1:9-12)

10. Arătaţi-le că vă pasă de ei

Avram s-a suit din Egipt împreună cu familia sa din cauza unei foamete care venise în țara Canaanului. A luat cu sine şi pe nepotul său Lot. Ambii erau foarte bogaţi încât nu-i mai încăpeau ţinutul de bogăţiile lor. Aici Avraam şi-a arătat atitudinea frumoasă faţă de Lot, cedând partea cea mai bună în favoarea nepotului său.

„Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau aşa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. ” (Genesa 13:1-10)

Dacă am fost învredniciţi să transmitem cunoştinţele noastre celor care vor deveni generaţiile viitoare, trebuie să luăm bine seama ce fel de învăţătură transmitem şi care este scopul ei. Dumnezeu să ne ajute să fim învăţători înţelepţi, încât, la timpul potrivit, să culegem roade care vor deveni o cunună frumoasă şi plăcută pentru noi.

Articole recomandate: