Ce să credem despre creștinul care comite suicid pe fon de depresie?

ÎNTREBARE:

Pacea Domnului. Eu am o întrebare și o confuzie în urma unei discuții cu o persoană. Discutam despre cazul suicidului unei creștine care era bolnavă de depresie și ne-a apărut întrebarea dacă poate Dumnezeu ierta o persoană care L-a cunoscut și s-a sinucis în momentul crizei de depresie? Persoana în cauză susține că atunci nu știi ce faci și Dumnezeu ar ierta, căci El ne cunoaște și nu ar ierta dacă ai fi făcut-o cu mintea lucidă. Eu am însă o altă părere. Dacă rămânea acea persoană creștină în harul Domnului și studia din Sfânta Scriptură, în cele mai grele situații și greutate sufletească ar fi găsit ancoră de salvare. Dacă s-ar fi implicat într-o biserică și într-o lucrare, și-ar fi luat privirile de la ea și le-ar fi investit în sufletul ei, ar fi avut o ocupație și prieteni de nădejde. Aceasta e părerea mea. Deci, Dvs ce ați spune: iartă Dumnezeu o persoană care ajunge să se sinucidă pe fon de depresie, presupunând că nu e conștientă de ceea ce face?

Am scris anterior articolul “Ce se întâmplă cu creștinul care comite suicid?” și cred că am răspuns în cea mai mare parte la întrebarea adresată. Vă recomand și aceste materiale la același subiect:

Totuși, aș mai avea ceva de adăugat, mai ales că după ce am scris acele articole s-a întâmplat un caz foarte asemănător cu cel pe care l-ați descris la întrebare. Cu ceva ani în urmă s-a pocăit și botezat în biserica pe care o păstoresc eu o tânără care avea o boală ce îi provoca depresii adânci. Era o anumită substanță pe care organismul ei ori nu o producea ori o producea în cantități foarte mici și lipsa acestei substanțe îi provoca depresii. S-a întâmplat că odată am discutat cu ea și cu o altă tânără din biserică care suferea de epilepsie, boală care tot îi provoca multe suferințe și care tocmai o făcea să treacă printr-o perioadă cu multe accese și convulsii, căci se întâmpla să cadă în plină stradă, în transportul public, în timp ce preda lecții și era istovită de desele accese. Ambele fete doreau cu disperare să fie vindecate deplin de către Dumnezeu. Am discutat cu ele și le-am spus că noi ca și biserică ne rugăm pentru vindecarea lor și Dumnezeu le poate vindeca oricând, dar le-am citit și următorul text din Sfintele Scripturi:

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. (Iacov 1:2–3)

Apoi le-am explicat că încercările sunt foarte diferite și boala pe care o au ele poate fi încercarea pe care o lasă Dumnezeu ca să lucreze la caracterele și sfințirea lor. Apostolul Pavel a avut și el probleme pe care le-a numit “un cui al Satanei” și care îi creau disconfort mare. Apostolul a cerut de la Dumnezeu de 3 ori să fie eliberat, dar a primit răspunsul: “Harul Meu îți este de ajuns, căci în slăbiciune, puterea mea este făcută desăvârșită”. Le-am spus și fetelor să primească voia lui Dumnezeu așa cum este și dacă boala pe care o are fiecare este o încercare lăsată de Dumnezeu în viața lor, să le primească așa cum sunt și să lase aceste suferințe să-și realizeze scopul ca să lucreze în caracterele lor răbdare ca să le facă desăvârșite.

Cea care suferea de epilepsie a primit în smerenie și cu blândețe învățătura pe care i-am dat-o din Cuvântul lui Dumnezeu și nici nu a mai adus altă dată în discuție subiectul bolii ei. Accesele au devenit mai rare și ea până în ziua de azi slujește lui Dumnezeu cu darurile ei spirituale și este folositoare în Evanghelie.

Nu tot așa a fost la cealaltă tânără. Chiar atunci, în discuția noastră a spus că ea nu acceptă să se închine unui Dumnezeu care nu o va vindeca. I-am amintit că noi nu suntem dumnezei și nu putem lua locul lui Dumnezeu ca să-I poruncim ce să facă și ce să nu facă. Ea totuși nu a acceptat, ca să înțeleg mai târziu că, fiind influențată de o prietenă, priveau la un canal de televiziune creștin emisiunile unei tele-evangheliste care promova învățătura eretică a evangheliei prosperității conform căreia binecuvântarea pentru un creștin înseamnă prosperitate materială, succes în toate privințele, sănătate perfectă etc. Dacă nu le avea pe acestea, atunci nu mai acceptă să se închine lui Dumnezeu. La scurt timp, împreună cu cealaltă tânără care a atras-o în învățătura nimicitoare a evangheliei prosperității, au decis să părăsească biserica. Au mers la o comunitate din Chișinău unde pastorul predica aceeași evanghelie a prosperității și apoi au încetat să mai meargă și acolo pentru că urmăreau pe Internet doar învățătura ereticului Andrei Șapovalov. Nu am mai aflat nimic despre fata care suferea de depresii până în ziua când mi-a spus cineva că s-a sinucis, aruncându-se de la etaj. Îmi este tare milă de ea și cred că, chiar cu boala ei, nu ar fi ajuns la această stare disperată dacă primea cu blândețe și smerenie Cuvântul lui Dumnezeu, când i-am vorbit prima dată. Suicidul ei este un rezultat nu doar al bolii, ci al învățăturii eretice pe care a urmat-o și pe care au mai îmbrățișat-o și alții. Învățătura sănătoasă a Evangheliei i-ar fi dat o minte sănătoasă, care avea să învingă stările de depresie și avea să trăiască pentru slava lui Dumnezeu. Știați că oameni mari ai lui Dumnezeu au suferit de depresii avansate și totuși au fost folosiți de El? Unul din ei a fost marele predicator Spurgeon. Apoi, Adoniram Judson, care a dus Evanghelia în Burma, a ajuns atât de adânc în depresiile sale după moartea primei soții că odată a luat hârlețul, a plecat în junglă, și-a săpat groapă și s-a întins în ea să moară acolo. Dar au venit frații și surorile de la stațiunea misionară și s-au rugat în jurul gropii până când Dumnezeu l-a ridicat și și-a trăit restul vieții pentru slava lui Dumnezeu.

Respingerea învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu și alipirea de erezie a ruinat viața acelei tinere, căci ea, după ce a auzit Evanghelia, a alunecat în credință, s-a îndepărtat de biserică și nu a mai slujit lui Dumnezeu și oamenilor, ci a fost preocupată doar de ea, de starea ei, devenind foarte nefericită și în cele din urmă a comis suicid. Dacă rămânea credincioasă învățăturii sănătoase, avea să-și trăiască restul vieții în Hristos, slujind bisericii și L-ar fi proslăvit pe Hristos și cu viața și cu moartea ei.

Mă rog acum pentru cei care au cunoscut-o și au încurajat-o sau au atras-o în erezie să înțeleagă că poartă vină și că sunt pe aceeași cale a pierzării. Să nu mai atribuie toată tragedia doar depresiei de care suferea acea tânără, ci să vadă că tragedia ei a fost pricinuită de alunecarea în erezie. Dumnezeu să-i ajute pe ei să se îndepărteze cât pot de repede de orice învățătură mincinoasă și să se rupă din ghearele Satanei care i-a prins și îi ține ca să-i facă voia. Iar noi toți să realizăm pericolul ereziilor și să ne ținem strâns de învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, ca să-L proslăvim pe Domnul Isus cu viața și cu moartea noastră.