Ce spune Biblia despre sinucidere? (7 cazuri)

În acest articol nu voi aborda poziţii ale bisericilor sau opinii teologice, ci doar voi face o analiză a pasajelor biblice unde sunt menţionate aceste cazuri de sinucidere.

sinucidereDumnezeu nu a scris în Biblie o poruncă specifică cu privire la sinucidere. Unii cercetători cred că porunca „Să nu ucizi” include şi sinuciderea, iar alţii sunt de părerea că această poruncă se referă doar la uciderea altor persoane, pentru că verbul este la diateza activă şi nu cea reflexivă, care ar fi spus „Să nu te ucizi”. Cu toate că nu există o poruncă specifică, învăţătura întreagă a Bibliei dezvăluie pe larg acest subiect. În articolul acesta mă voi limita doar la cele 7 cazuri de comitere a sinucidului, care sunt cunoscute şi trecute în revistă de teologi.

Cazul 1 de sinucidere – Abimelec

Abimelec a trăit în perioada Judecătorilor, când nu era încă împărat în Israel şi „fiecare făcea ce-i plăcea”. Fiind fiul lui Ghedeon, după moartea tatălui său, Abimelec a manipulat poporul din Sihem ca să-i ofere ajutor şi apoi a omorât pe cei 70 de fraţi ai săi, devenind un dictator crud. La un moment, Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului şi Abimelec a pornit cu război împotriva lor. După ce Abimele a dat foc Sihemului şi a omorât pe toţi locuitorii iată ce s-a întâmplat.

Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul, şi l-a luat. În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei, şi s-au suit pe acoperişul turnului. Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut, şi sa apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc. Atunci o femeie a aruncat o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec, şi i-a sfărâmat ţeasta capului. Îndată el a chemat pe tânărul care-i purta armele, şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia, şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: „L-a omorât o femeie.,” Tânărul l-a străpuns cu sabia, şi a murit. (Judecători 9:50-54)

Nu ştiu în ce măsură acest caz se încadrează în ceea ce noi numim sinucidere. Abimelec deja primise o lovitură de moarte şi mai rămase puţin până avea să-şi dea duhul. Deci, moartea lui oricum deja era hotărâtă şi nu putea fi întors nimic înapoi. El singur a recunoscut că va muri de lovitura aceasta când i-a spus tânărului „ca să nu se zică de mine: „L-a omorât o femeie.” Abimelec a cerut tânărului să-l lovească cu sabia nu pentru a-i pricinui moartea, ci, în primul rând, pentru a-i salva numele de luptător. Oricum, Dumnezeu a vrut ca să facă cunoscut întregii lumi detaliul pe care Abimelec dorea să-l ascundă cu privire la cauza morţii lui. Sinuciderea nu te scapă de la ruşinea şi batjocura pe care o meriţi dacă trăiești o viaţă mizerabilă.

Cazul 2 – Samson

Viaţa lui Samson a fost tragică. După ce a fost ales de Dumnezeu şi înzestrat cu o putere specială ca să elibereze poporul de sub asuprirea Filistenilor, Samson a ales să facă lucrarea lui Dumnezeu, trăind în imoralitate. Astfel, a ajuns să fie prins de Filisteni, băgat la închisoare, unde i-au fost scoşi ochii. Ca să-l batjocorească şi mai mult, Filistenii au organizat o sărbătoare în templul zeului lor, Dagon.

Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson, cum juca. Atunci Samson a strigat către Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stânga. Samson a zis: „Să mor împreună cu Filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii. (Judecători 16:27-30)

Nici acest caz nu ştiu cât de mult se încadrează în definiţia de sinucidere. Motivul principal al lui Samson a fost să se răzbune pe Filisteni pentru cei doi ochi ai săi şi pentru că nu era o altă cale decât să moară şi el singur, a ales calea aceasta. Dacă Samson ar fi fost obsedat de gândul sinuciderii, el putea să o facă şi înainte, când era la închisoare, cum ştim că o fac mulţi deţinuţi când ajung în starea de disperare.

Eusebias din Cezarea scrie în cartea „Istoria Bisericească” despre o creştină în vârstă, care a fost prinsă de prigonitorii ei şi, în timp ce sta lângă un rug, i s-a cerut să se dezică de Hristos sau va fi aruncată în foc. Ea nu a stat mult pe gânduri, ci ca să le arate puterea lui Hristos, a alergat şi s-a aruncat în foc în ochii lor. Aceasta a fost o mare şi puternică mărturie despre puterea Evangheliei.

Cazul 3 – Saul

Împăratul Saul a fost ales şi pus de Dumnezeu ca să conducă pe poporul ales Israel. Dar nu a făcut faţă chemării divine şi nici Dumnezeu nu a mai fost cu el. Iată cum a fost moartea acestui om.

Filistenii s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa. Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fii lui Saul. Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu. Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea. (1 Samuel 31:1-4)

Acesta este un caz evident de sinucidere. Saul, în disperarea înfrângerii şi fiind rănit, era conştient că nu este scăpare de la moarte pentru el. El presupunea că Filistenii îşi vor bate joc de el şi a refuzat să facă faţă acestei provocări care urma. Filistenii, oricum şi-au bătut joc de trupul lui neînsufleţit.

A doua zi, Filistenii au venit să dezbrace pe cei morţi, şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa. Au tăiat capul lui Saul, şi i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste prin toată ţara Filistenilor în casele idolilor lor şi în popor. Au pus armele lui Saul în casa Astarteelor, şi i-au atârnat trupul pe zidurile Bet-Şanului. (1 Samuel 31:8-10)

Îmi amintesc acum de sfârşitul filmului „Inimă curajoasă” (Brave heart) de Mel Gibson, când eroul principal era în închisoare și a venit la el  femeia îndrăgostită de el şi i-a propus otravă ca să se sinucidă şi să nu aibă de tras torturile în care avea să fie chinuit şi omorât a doua zi. El însă a avut inimă curajoasă în faţa viitorului şi a lui Dumnezeu. A ales să treacă prin toate chinurile curajos şi înainte de a-şi da duhul să strige ceea pentru ce a luptat toată viaţa. El a luptat pentru libertatea poporul său şi a strigat „Libertate!!!” Sinuciderea este alegerea celor slabi. Cei tari se confruntă cu provocările viitorului, mergând prin credinţă şi puterea lui Dumnezeu.

Cazul 4 – Cel ce purta armele lui Saul

Dumnezeu nu menţionează numele acestui om în Biblie, dar spune despre el astfel:

Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă strâpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea. Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el. (1 Samuel 31:4-5)

Omul acesta a ales mai degrabă să se sinucidă decât să-şi îndeplinească până la urmă responsabilităţile. Dacă totuşi Saul a ales să se sinucidă, responsabilitatea lui acum era să scoată de pe câmpul de luptă trupul neînsufleţit al împăratului său şi să nu-l lase ca să fie batjocorit, aşa cum s-a şi întâmplat. Dacă nu i-ar fi reuşit şi ar fi fost prins şi el de Filisteni, ar fi murit ca un viteaz, dar aşa a murit ca un laş, care a fugit de la îndeplinirea responsabilităţilor şi a lăsat pe vrăjmaşi să batjocorească în aşa hal trupul împăratului său. Nu fi unul ca el! În cele mai grele situaţii din viaţă, nu fugi de responsabilităţi, ci caută să ţi le îndeplineşti şi dacă va fi să mori, să mori la datorie şi cu cugetul curat. Dumnezeu este de partea celor care se luptă.

Cazul 5 – Ahitofel

Ahitofel a fost un sfetnic al împăratului David, dar s-a dovedit a fi un laş. Când Absalom, fiul lui David, s-a răsculat împotriva tatălui său, Ahitofel l-a sfătuit să facă cele mai mârşave fapte. El, Ahitofel, l-a sfătuit pe Absalom să pună un cort pe acoperişul casei împărăteşti şi să între la ţiitoarele tatălui său, David, în văzul întregului popor. Omul acesta l-a sfătuit pe Absalom cum să nimicească pe tatăl său, David, şi cum să dea lupta.

Dar Domnul hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom. (2 Samuel 17:14)

Absalom nu a primit sfatul lui, ci un alt sfat, al lui Hişai, care a fost trimis de David la Absalom tocmai ca să nimicească sfaturile lui Ahitofel.

Ahitofel, când a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus şaua pe măgar, şi a plecat acasă în cetatea lui. Şi-a pus casa în rânduială, şi s-a spânzurat. (2 Samuel 17:23)

Nu ştim ce a urmărit acest om prin laşitatea arătată, dar când planurile lui mârşave au fost date peste cap, a hotărât să se sinucidă. Aşa credea să scape de pedeapsa care avea să urmeze din partea lui David. Dar cum va scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu pentru laşitatea pe care a arătat-o faţă de împăratul său? Nu fi laş, ca să nu ajungi într-o zi să-ţi pui capăt zilelor. Iar dacă ai fost laş până acum, mergi să-ţi ceri iertare de la oamenii faţă de care te-ai purtat cu laşitate şi apoi vino să-ţi ceri iertare de la Dumnezeu.

Cazul 6 – Zimri

Zimri a fost slujitorul împăratului Ela din Israel. El, Zimri, a uneltit împotriva împăratului, l-a ucis şi s-a făcut pe sine împărat. Când a săvârşit această crimă…

Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului care era al Filistenilor. Şi poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit, şi chiar a ucis pe împărat!” Şi în ziua aceea, tot Israelul a pus în tabără ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oştirii. Omri, şi tot Israelul cu el, au pornit din Ghibeton, şi au împresurat Tirţa (oraşul unde se afla Zimri). Zimri, văzând că cetatea este luată, a întrat în cetăţuia casei împăratului, şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el, din pricina păcatelor pe care le săvârşise, făcând ce este rău înaintea Domnului. (1 Împăraţi 16:15-19)

Sinuciderea lui Zimri este foarte asemănătoare cu cea a lui Ahitofel, doar că pedeapsa acestuia era mult mai aproape. Tot poporul venise să-l răsplătească pentru crimele săvârşite. A fost un laş şi a murit ca un laş. Sinuciderea lui a fost încă o dovadă a laşităţii în care a trăit.

Cazul 7 – Iuda Iscarioteanul

Acesta este unul din cele mai cunoscute personaje din Biblie, care s-a marcat prin laşitatea sa, vânzând pe Domnul Isus pentru 30 de arginţi. După ce Isus a fost arestat şi a fost dus la Pilat, Scriptura spune:

Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor, şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat banii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat. (Matei 27:3-5)

El a fost victima propriei mişelii. Ce bine ar fi fost dacă venea la Domnul Isus să se pocăiască. Ar fi primit iertare, aşa cum a primit şi Petru, care tot s-a lepădat de Domnul Isus de trei ori, dar care a venit să-și ceară iertare şi a primit iertare de la Mântuitorul nostru.

Toate aceste şapte cazuri de sinucidere din Biblie scot în evidenţă realitatea că cei slabi sau lași recurg la sinucidere, oameni care ori nu au curaj să înfrunte realitatea şi viitorul, ori ajung să aibă remuşcări pentru mişelia în care au ales să trăiască. Sinuciderea nu a fost şi nu este o soluţie. Pocăința sinceră și nașterea din nou la o viață curată este soluţia, iar prin sinucidere unii şi-au semnat condamnarea şi s-au lipsit pentru totdeauna de posibilitatea împăcării cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Suicidul a devenit un fenomen tot mai frecvent şi statisticile sunt îngrozitoare. Mai ales în perioada adolescenţei, mulţi sunt tentaţi să se sinucidă. Este foarte important să le vorbim oamenilor adevărul lui Dumnezeu despre sinucidere.

În viitorul apropiat intenţionez să mai public pe portalul Moldova Creștină câteva articole în care voi aborda şi alte aspecte cu privire la sinucidere.

Articole recomandate: