Ce să faci când nu te poți lăsa de păcat?

Cum să te eliberezi din robia păcatului? Cum să procedezi când nu te poți lăsa de un păcat?
De ce Domnul nu-ți răspunde când strigi către El în lupta cu păcatul? Unde este Duhul Sfânt în lupta cu păcatul în acest caz? Părăsește pe creștin sau nu? Am scris mai multe articole pe site-ul moldovacrestina.md la acest subiect, chiar cu privire la anumite păcate specifice. De exemplu, cineva mi-a scris că nu se poate elibera de păcatul masturbării. Atcineva mi-a scris că nu se poate elibera de pornografii. Unii că nu se pot elibera de ură. Cineva mi-a scris că nu poate ierta. Și acesta tot e un păcat. Păcatul are diferite manifestări. Diferite păcate, dar este unul și același răspuns pentru ele. În Epistola lui Pavel către Romani. apostolul foarte bine abordează subiectul.

Trăim într-o fire pământească care iubește păcatul

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. (Romani 7:18-23)

Noi toți trăim într-o fire pământească care iubește păcatul. Îi place păcatul, se desfătează cu păcatul și așa ne distruge pe noi. Omul are dorință să facă binele, dar n-are putere să-l facă. Oamenii ne-au vor să trăiască fără păcat, să fie eliberați, dar nu au puterea aceasta. Cel care este obsedat de pornografii, nu mai vrea să se întoarcă la ele și iar se întoarce la ele. Nu mai vrea să se mai întoarcă la masturbare, și iar ajunge acolo. Nu mai vrea să se întoarcă la ură, dar iar acolo se prinde. Nu mai vrea să se întoarcă la ceartă, și iar acolo este.

Există soluție pentru a ieși din starea de neputință în fața păcatului

Interesant e că apostolul Pavel vorbește de la persoana întâi. S-a confruntat și el cu problema aceasta. Nu vorbește un om care nu știe ce înseamnă să lupți cu păcatul. Vorbește un om care s-a confruntat cu astfel de probleme și ne spune și soluția.

O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului. (Romani 7:24, 25)

Mulți creștini folosesc acest loc din Scripturi ca să-și scuze aflarea în păcat. Ei zic: ”Dacă apostolul Pavel a avut așa ceva, te miri că eu tot am?”, justificând astfel continuarea în păcat.

Vă înșelați tare dacă tot astfel gândiți. Apostolul Pavel explică că prin Domnul Isus Hristos este izbăvirea din starea aceasta și capitolul 8 continuă gândul lui:

Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească1 o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. (Romani 8:1-6)

Cei care nu sunt în Hristos au această neputință și stare de vinovăție continuă

Cei care nu sunt în Hristos Isus, au dorința să trăiască o viață neprihănită, frumoasă, dar ei nu au puterea pentru a trăi o astfel de viață. Și atunci, ei se osândesc. ”A osândi” înseamnă ”a condamna”. Ei se osândesc singuri pe ei, pentru că îi condamnă continuu conștiința lor. Și sunt osândiți și de Dumnezeu, pentru că ei știu ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel spune că nu mai există nicio osândire pentru cel care este în Hristos. Nici conștiința, nici Dumnezeu nu-l mai osândește, nu-l mai condamnă pe cel care este în Hristos Isus și care nu trăiește după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

Deci, dacă ești un om care n-ai primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ești absolut neputincios înaintea păcatului. Dacă nu te-ai împăcat cu Domnul Isus Hristos și n-ai intrat în Noul Legământ cu El, n-ai experimentat nașterea din nou și n-ai primit Duhul Sfânt, atunci nu ai nicio putere înaintea păcatului. Sau poate îți pare ție, așa pentru un moment reziști puțin, intri și tu în categoria celor care lasă fumatul în fiecare zi sau în fiecare luni îl lasă din nou, ceea ce înseamnă că niciodată nu-l leapădă. Că așa ei leapădă păcatul. Niciodată nu reușesc să-l lepede. Și dacă cuiva îi pare că s-a eliberat de un păcat, apoi este un proverb indian care spune: ”celui care i-a reușit să se elibereze de unul, a mai acumulat o mie”. Vin altele la pachet, printre care și mândria.

Omul care a primit Duhul Sfânt are puterea să biruie păcatul

Nu așa este cu cel care a primit Duhul Sfânt. Omul care a primit Duhul Sfânt este un om eliberat. Gata, a obținut biruință asupra firii pământești. A primit puterea. Din moment ce a primit Duhul Sfânt, a primit puterea să trăiască o viață neprihănită. De acum zilnic îi stă în față alegerea să asculte de Duhul Sfânt. Este alegerea omului. Are Duhul Sfânt, dar are și firea păcătoasă. Firea păcătoasă iubește păcatul de nu mai poate. Nu numai a mea. Și a ta tot. Însă, avem Duhul lui Dumnezeu care ne dă putere să biruim și mintea, căreia îi place viața neprihănită.

Până la pocăință mintea cu firea luptă și firea învinge, pentru că nu este Duhul Sfânt prezent. După nașterea din nou primim puterea ca ceea ce dorim să înfăptuim, să devină realitate.

Cu alte cuvinte, ca să învingem păcatul, trebuie să credem în Domnul Isus Hristos. Să ne pocăim de păcatul nostru și să devenim astfel oameni schimbați. Acum trebuie să te întrebi:

• Ești un ucenic/ o ucenică a lui Isus Hristos?
• Ai crezut în Domnul Isus Hristos?
• Ai primit Duhul Sfânt?

Dacă n-ai primit Duhul Sfânt, pentru tine nu există putere. Tu nu ai puterea de a trăi o viață neprihănită. Dacă vrei să fii eliberat de păcat, în care trăiești, crede în Domnul Isus Hristos din toată inima ta și vei primi Duhul Sfânt.

Dacă, însă ai avut experiența aceasta, ai crezut în Duhul Sfânt, ai crezut în Domnul Isus Hristos și ai primit Duhul Sfânt, dar nu-ți reușește să trăiești o viață sfântă. Din nou, și din nou, și din nou te întorci la un păcat, atunci înseamnă că trăiești după îndemnurile firii tale pământești și nu trăiești după îndemnurile Duhului. Ai putere, dar nu vrei să recunoști că ai puterea aceasta a Duhului Sfânt și nu vrei să trăiești potrivit cu puterea aceasta. Este alegerea ta. Cei care trăiesc după îndemnurile firii păcătuiesc.

Pavel mai adaugă:

Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. (Romani 8:8-9)

Ce să faci când te simți părăsit și singur în lupta cu păcatul?

La acest subiect, recomand și acest articol: ”Ce să faci când simți că te-a părăsit Duhul Sfânt?”.

Nu te bizui pe simțurile tale. Simțurile ne pot duce în eroare foarte mult. Temelia credinței noastre nu e ceea ce simțim. Temelia credinței noastre este Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Dumnezeu spune că dacă crezi în Domnul Isus Hristos din toată inima ta, vei primi Duhul cel Sfânt și vei fi eliberat. Vei avea putere. Gata. Din toată inima. Nu sunt singur. Am putere. Dumnezeu mi-a dat puterea.

Uneori poate fi un indiciu că, de fapt, persoana nu a luat hotărârea deplină, cu toată inima să urmeze pe Domnul Isus Hristos. A lăsat rezerve. Dacă cineva se consideră creștin și mai trăiește în păcat și nu se poate elibera de robia unui păcat, o posibilitate este că nu este creștin, că nu a crezut din toată inima în Domnul Isus Hristos și nu a primit Duhul Sfânt. O altă posibilitate este că persoana a primit Duhul Sfânt, dar nu vrea să trăiască după îndemnurile Duhului Sfânt și trăiește după îndemnurile firii lui pământești. Și asta este o alegere zilnică.

Vă recomand cursul ”Cum poți ști dacă Dumnezeu este Tatăl tău?”. Vă va ajuta dacă aveți această nesiguranță și nu puteți da un răspuns la întrebarea dacă ai primit sau nu Duhul Sfânt. Scrieți la adresa de e-mail info@precept.md și veți fi ajutat să procurați manualul sau să vă înscrieți într-un grup de studiu biblic.

Păcatul întristează Duhul Sfânt care este în noi

Dacă o persoană a primit Duhul Sfânt, atunci când ea păcătuiește, ea întristează Duhul Sfânt. Biblia spune să nu întristăm Duhul Sfânt, care este prezent în noi, cu care am fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Nu înseamnă că un creștin, ori de câte ori păcătuiește, este părăsit de Duhul Sfânt. Nu! Un creștin a fost botezat cu Duhul Sfânt. Sensul cuvântului botezat este de a scufunda ceva într-un anumit mediu și obiectul care a fost scufundat preia proprietățile mediului. Ajunge îmbibat total cu mediul. Cuvântul botezat era folosit pentru procedura de vopsire a stofelor la greci. Stofa scufundată în vospea nu mai este ce a fost, preia culoarea, își poate schimba textura. Gata. Ea nu mai este ce a fost înainte. Tot așa este cu un om care a fost botezat cu Duhul Sfânt. El a preluat proprietățile. Nu mai este ce a fost. Dar dacă, fiind botezat cu Duhul Sfânt, el alege să trăiască după îndemnurile firii pământești, el întristează Duhul.

Duhul Sfânt în Noul Legământ vine pentru totdeauna în om

Psalmistul David se ruga ”și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt”, vers cântat de mulți creștini în ziua de azi în biserici. Să fim atenți să nu încurcăm lucrurile. Până la pogorârea Duhului Sfânt, până în ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt venea la anumiți oameni pentru a-i înzestra cu capacitatea, puterea să facă anumite lucrări, apoi îi părăsea. Nu așa este acum. În Noul Legământ ucenicii lui Isus Hristos sunt botezați cu Duhul Sfânt. Când suntem botezați cu Duhul Sfânt, Duhul Sfânt vine în noi și rămâne în veac. Nu mai vine și pleacă, așa cum era în timpul Vechiului Testament. Ne putem ruga să fim plini totdeauna de Duhul Sfânt și este alegerea noastră să ascultăm de Duhul Sfânt sau să-L întristăm.

De asemenea, putem stinge Duhul. Când Duhul ne îndeamnă să facem ceva și noi nu facem. De exemplu, ne îndeamnă să spunem Evanghelia, și noi nu vorbim. Ne îndeamnă la o anumită lucrare și noi nu facem nimic. În așa caz stingem Duhul și înstristăm Duhul Sfânt. Cât de sensibil vei mai fi la îndemnurile Duhului? Cât de des le vei mai avea? Aceasta se întâmplă atunci când stingem sau întristăm Duhul. Este opusul la a fi plini de Duh, dar nu putem spune că suntem părăsiți de Duhul Sfânt cum a fost în Vechiul Testament.

O persoană care nu se poate lăsa de păcat, dacă este un om născut din nou, fie stinge Duhul, fie Îl întristează și nu vrea să asculte de îndemnurile Duhului Sfânt. Dar este posibil să nu fie un om născut din nou. Să se verifice bine.

Contează foarte mult disciplina duhovnicească

Puterea duhovnicească a unui om ține de disciplina lui duhovnicească. David a spus într-un Psalm, în Psalmul 119: ”Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”.

Sunt strâns legate una cu alta. Strâng Cuvântul în inimă ca să nu păcătuiesc. Primii creștini au avut disciplina aceasta. Alții n-au avut-o. De exemplu, destinatarii epistolei lui Iacov. Când erau ispitiți și cădeau în ispite, ajungeau să aibă tupeul să zică că sunt ispitiți de Dumnezeu ca să facă răul. Iacov le spune că sunt ispitiți de poftele lor, care se luptă în mădularele lor și le spune să nu se înșele, pentru că Dumnezeu ne-a dat daruri bune.

Iacov le-a vorbit despre importanța studierii Cuvântului lui Dumnezeu și le arată în contrast doi creștini. Un creștin care vine la biserică, ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și, când ascultă, se aseamănă cu unul care își privește fața firească într-o oglindă, o vede cum este, își vede neajunsurile lui, dar pleacă și uită îndată cum era. Nu vorbește despre un creștin care a venit la biserică și s-a oprit în pragul bisericii și vorbește cu altul până se încheie serviciul. Sau despre mame care ies cu copiii mici și au copii mici sau nu au, ori tineri care nu ascultă mesajul. Nu despre ei vorbește. Nu. Vorbește despre cei care au intrat în biserică și ascultă atent mesajul și îl înțeleg, dar când pleacă, spune Scriptura, uită îndată cum erau și nu pot aplica nimic, nu pot schimba nimic.

De la versetul 25 le vorbește despre o altă persoană, care își adâncește privirile în Legea desăvârșită, care este Legea slobozeniei, Cuvântul lui Dumnezeu, și stăruiește, perseverează, insistă în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta. În mod sistematic face aceasta. Acela va fi fericit în lucrarea lui. Omul acesta va avea creștere spirituală.

Deci, dacă nu puteți avea biruință în lupta spirituală, poate este tocmai pentru că nu aveți disciplină spirituală? Vreți biruință? Atunci învățați disciplina spirituală pe care trebuie să o aibă toți creștinii. Primii creștini, după ce s-au botezat, ei stăruiau (perseverau, sistematic) în fiecare zi în învățătura apostolilor, în frângerea pâinii, în legătura frățească și în rugăciuni. Oamenii aceștia perseverau, aveau o disciplină duhovnicească. Erau nelipsiți de la Templu. Și aveau o creștere spirituală frumoasă.

Cum ar putea un sportiv pretinde la rezultate înalte, dacă nu vine la antrenament? Sau vine din când în când la antrenament, ori de 2-3 ori pe an și vrea rezultate grozave. Nu este posibil. Cel care se vrea sportiv, acela se supune la o disciplină strictă și atunci are rezultate. Dacă vrei o viață trăită frumos spiritual, dacă vrei să te bucuri de trăirea cu Hristos, trebuie să înveți o disciplină spirituală. Dacă nu aveți disciplina aceasta, atunci vă veți trezi continuu neputincioși în fața păcatului.

Dumnezeu să vă ajute pe fiecare să învățați disciplina aceasta. Începeți chiar azi să cercetați profund Scripturile, să petreceți măcat o oră în zi în rugăciune, să fiți nelipsiți de la serviciile divine ale bisericii. Dumnezeu vă va binecuvânta și veți fi biruitori asupra păcatelor din care nu puteți acum ieși. Vă recomand să studiați cursul „Doamne, învață-mă să fiu biruitor în lupta spirituală”. De asemenea, vă recomand manualul „Doamne, învață-mă să studiez Biblia în 28 de zile”. Este un manual foarte bun, excepțional. Dumnezeu să vă ajute și să vă dea putere!