Este îngăduit unui musulman să se boteze şi cunune de dragul soției?

Întrebare:

Sunt căsătorită cu un musulman. Copiii noștri sunt creștini. De curând mi-am anunțat soţul că dacă nu se botează ca să ne cununăm în religia mea adevărată în Domnul Isus Hristos, mă despart de el şi el a acceptat să se boteze şi cunune. Întrebarea mea este dacă soţul a acceptat acest lucru înconjurat de împrejurări, va fi binecuvântată cununia cu adevărat? O altă problemă am: atunci când a trebuit să-mi vizitez socrii în Iran, mi s-a citit nu ştiu ce din Coran pe care eu, de altfel, nici nu am băgat în seamă câtuşi de puțin, ei toți știu că eu îmi practic religia ortodoxă şi nu am nici un fel de probleme. E acest lucru o amenințare pentru religia mea? Vă rog să mă ajutați cu un sfat. Doamne ajută!

Anunţul dumneavoastră vine cam târziu…

Din întrebare înţeleg că deja căsătoria cu bărbatul musulman a avut loc. Nu aţi specificat cum a avut loc actul încheierii legământului de căsătorie, dar înţeleg că aceasta a avut loc deja. După ce aţi trăit atât timp împreună, aveţi şi copii, acum încercaţi să impuneţi condiţii la care trebuia să vă gândiţi înainte de a vă căsători cu el. Nu vi se par cam târzii aceste condiţii? Totuşi, vă voi răspunde la întrebările ce ţin de botez şi cununie.

Botezul se face în baza credinţei, nu a condiţionării partenerului de căsătorie

Nicăieri în Sfintele Scripturi nu găsim un exemplu când cineva a primit botezul, pentru că partenerul de căsătorie aşa a cerut. Botezul, instituit de Domnul Isus ca şi o poruncă pentru fiecare ucenic al Său, se face doar în baza credinţei. Când famenul etiopian a auzit Evanghelia de la Filip, iată ce a făcut:

Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. (Faptele apostolilor 8:36-38)

Crede soţul dumneavoastră aceste adevăruri? Dacă nu crede, degeaba veţi mai face botezul, pentru că înaintea Lui Dumnezeu el nu va fi valabil. Botezul este mărturia unui cuget curat (1Petru 3:21) înaintea Lui Dumnezeu. Este o mărturie publică a credinţei, arătând că, de fapt, această persoană a fost botezată prin credinţă în moartea Domnului Isus Hristos şi a înviat la o viaţă nouă (Romani 6).

Soţul musulman nu crede că Domnul Isus a murit pentru păcatele lui şi nici nu crede că Domnul Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Dumnezeu întrupat. De aceea nici nu puteţi să-l impuneţi să primească botezul. Dacă o faceţi, acest botez va fi pentru liniştirea cugetului dumneavoastră, dar nicidecum o mărturie publică a credinţei lui.

Legământul căsătoriei a avut loc deja

inele

În întrebare nu aţi specificat cum a avut loc actul încheierii legământului de căsătorie. Se subînţelege, însă, că acesta a avut loc deja. Dacă căsătoria dumneavoastră a fost înregistrată la oficiul stării civile, atunci actul încheierii legământului de căsătorie este valabil şi înaintea Lui Dumnezeu. Nu putem spune despre această căsătorie că este o curvie. Când Fariseii au venit la Domnul Isus şi au dorit să-L ispitească cu privire la divorţ şi căsătorie, una din afirmaţiile Domnului Isus a fost:

… „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:4-6)

Poate în cazul dumneavoastră căsătoria a avut loc la moscheea musulmană şi imamul a făcut Nikoh şi vă întrebaţi dacă această cununie este valabilă înaintea Lui Dumnezeu? Da, ea este valabilă. Dumnezeu este martorul oricărui legământ de căsătorie, chiar şi în cazul celor ce nu-L recunosc ca Dumnezeu. În cazul din Matei 19, Domnul Isus nu a spus “ce a împreunat Dumnezeu în Biserică”. Vedem şi în cazul Fariseilor, care erau necredincioşi, tot Dumnezeu i-a împreunat cu soţiile lor. În cartea Maleahi 2:13-14, Dumnezeu spune că este martorul oricărui legământ de căsătorie chiar şi în cazul în care persoanele sunt necredincioase Lui. Când imamul musulman oficiază cununia, chiar dacă el şi cei cununaţi nu-L cunosc pe Dumnezeul Triunic şi Adevărat, totuşi ei încheie acest legământ cu deplină solemnitate şi Dumnezeu este martor şi acolo. Sunt ţări musulmane unde actul de încheiere a legământului de căsătorie este eliberat de imam. Pentru a înregistra căsătoria la stat, soţul şi soţia trebuie să aducă documentul de la moschee ce atestă că imamul le-a oficiat căsătoria. Este o astfel de căsătorie preacurvie ? Sigur că nu. În aşa caz, cineva poate spune că toate căsătoriile islamice şi din toată lumea necreştină sunt curvii, dar nu putem spune acest lucru. Atunci, ne întrebăm:

Mai este nevoie să oficiaţi cununia în Biserică ?

Cununia este ceremonia de încheiere a legământului de căsătorie. Este bine ca această sărbătoare să fie o ceremonie solemnă înaintea Lui Dumnezeu. Dacă căsătoria a fost oficiată doar la starea civilă, atunci este corect să chemaţi binecuvântarea lui Dumnezeu şi la Biserică. Dar ce să faceţi când cununia a fost oficiată la moschee ? Cununia are loc o singură dată. Totuşi, dacă înţelegeţi că atunci când aţi făcut cununia, Dumnezeu nu a fost martorul de onoare şi doriţi acum să-L onoraţi şi să-L rugaţi să vă binecuvânteze căsătoria a cărui legământ a fost încheiat deja, nu văd nimic rău în aceasta.

Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi creştinii adevăraţi să se căsătorească doar în Domnul şi să fie scutiţi de toate consecinţele neascultării de El.

Articole recomandate: