Interviu cu Petru Vozan, pastor misionar în s. Bucovăț, rn. Strășeni

Petru Vozan este originar din s. Telenești, rn. Leușeni și locuiește în orașul Chișinău împreună cu familia sa: soția Aliona Vozan, asistentă medicală în cadrul Societății Interconfesionale a Medicilor Creștini ”Emanuel”, fiul cel mai mare, Emanuel, cl. a X-a, Emanuela Yoneko și Nathanael.

În perioada dintre 1992-1996, și-a făcut studiile la liceul „Ștefan Neaga” din orașul Chișinău. Din 1996 își începe activitatea la Radio ”Micul Samaritean” în calitate de crainic, unde lucrează până în prezent. În perioada dintre anii 2008-2009, își face studiile la Colegiul Teologic Pedagogic, Facultatea Finanțe și Bănci.

În prezent, Petru Vozan este pastor la biserica baptistă ”Calea spre Dumnezeu”, din s. Bucovăț, rn. Strășeni. Această biserică are o istorie bogată și motivatoare de peste 13 ani.

Vă invităm să citiţi un interviu despre istoria bisericii ”Calea spre Dumnezeu” condusă de către pastorul Petru Vozan: 

Frate pastor, Petru Vozan, în primul rând, aş dori să vă salut şi să vă mulţumesc, pentru că aţi acceptat propunerea noastră şi v-aţi făcut timp să ne acordaţi un interviu. V-aș ruga, pentru început, să ne spuneți cum a început lucrarea bisericii? Ce a stat la baza fondării ei? 

În anul 1996, m-am căsătorit cu soția mea, Aliona, care este din Bucovăț, satul ei de baștină. Deoarece nu exista un loc de adunare în sat, mama soacră, Ecaterina Lozovan, împreună cu actuala mea soție veneau în fiecare duminică la biserica ”Isus Salvatorul” din Chișinău. S-au rugat pentru un misionar și atunci Dumnezeu m-a chemat pe mine. În așa mod, mi-am început lucrarea de misiune în sat.

Lucrarea a început în anul 2001 cu 3 persoane: eu, mama soacră și soția mea, Aliona. Am început să ne adunăm în casa soacrei mele, Ecaterina Lozovan, unde am stat timp de 2 ani. Pe lângă serviciile de duminică, am început să facem lucrarea cu Școala Duminicală, de care se ocupa soția mea. Numărul copiilor ajunsese până la 30 și odaia devenise neîncăpătoare pentru întâlnirile noastre. Atunci, am început să ne rugăm pentru un local pentru biserică în satul Bucovăț. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor noastre și, din anul 2003, am început să ne adunăm în sala de așteptare a Gării Feroviare, în care am stat trei luni. Sala era suficient de spațioasă și, chiar dacă era foarte frig, noi am continuat să ne întâlnim și să ne rugăm. Atunci mai multe persoane s-au alipit bisericii noastre. În așa mod, numărul membrilor crescuse până la 12 persoane.

Abia în 2008, am început construcția propriu-zisă a bisericii. Cu ajutorul Misiunii Biblice, am ridicat clădirea bisericii.

Care a fost reacția locuitorilor din sat la apariția unei astfel de biserici, care pentru ei este ”o altă religie cu un mod diferit de închinare, diferit de cel al părinților lor”?  Dumnezeu ne-a ajutat să construim biserica într-un timp foarte scurt: în iarna anului 2008 am început construcția, iar jumătate de an mai târziu, în anul 2009, noi am oficiat deschiderea ei. 

Când a început biserica în anul 2001, nu era biserică ortodoxă în sat. Deci, oamenii ne-au primit cu mare bucurie, pentru că aveau nevoie de hrană spirituală. Apoi, noi făceam multe activități sociale care erau de un mare folos pentru ei. Cu autoritățile nu am avut probleme, deoarece marea majoritate a consilliului local o dețineau comuniștii și ei nu-și prea dădeau interesul față de activitățile noastre. Am purtat și câteva discuții cu primarul din sat, i-am explicat scopul lucrării noastre și, din acel moment, am stabilit relații bune cu el.

Biserica ortodoxă a apărut cu mult mai târziu, prin anul 2007. Și aici, la fel, am stabilit relații bune cu ei. Însăși directoarea școlii din sat a apreciat foarte mult activitățile noastre, până acolo încât le-a sugerat bisericii ortodoxe să ia exemplu de la noi.

Astăzi, biserica noastră are o capacitate de 70 de locuri și suntem în jur de 12 membri, iar la școala duminicală avem 15 copii. 

Pe lângă serviciile de duminică, care sunt alte activități ale bisericii dvs.? 

Noi ne întâlnim de trei ori pe săptămână: miercurea, pentru studiu și părtășie, sâmbăta, pentru Școala Duminicală și pentru distribuirea unui prânz cald pentru bătrâni pe la case și duminica, pentru serviciul divin de închinare.

Avem un proiect cu bătrânii din sat. Am selectat câteva persoane care au vârsta de peste 70 de ani și nu au pe nimeni să-i îngrijească. În fieare sâmbătă, împreună cu fiul meu cel mai mare, Emanuel, mergem în vizită la ei și le oferim câte un prânz cald. Acest lucru este o mare mângâiere pentru ei. Pe lângă aceasta, ne rugăm împreună cu ei și le împărtășim durerile.

O altă parte importantă a lucrării bisericii sunt atât sărbătorile creștine, cât și cele laice. Folosim orice ocazie ca să organizăm evenimente la care oamenii să aibă posibilitatea să asculte Evanghelia. Aceste evenimente, de obicei, adună mulți oameni și mulți copii.

Sărbătorile laice sunt și ele un prilej bun de a vesti Evanghelia. De exemplu, de Ziua Armatei Naționale, pe 23 februarie, am organizat o conferință pentru bărbați cu genericul ”Oare la întâmplare ești bărbat?”. Au venit în jur de 30 de bărbați la această întrunire la care au avut ocazia să asculte din Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, de 8 Martie, am organizat o altă conferință pentru femei, la care au participat în jur de 25 de femei.

Care sunt proiectele care stau pe agenda bisericii dvs. în timpul apropiat sau care este viziunea bisericii pentru viitor?

Vrem să începem lucrarea cu cuplurile și cu tinerii și adolescenții. Vrem să organizăm întruniri, care presupun seri de discuții și dezbateri pe diferite subiecte. Dorim mult ca aceste întruniri să fie o bună consiliere pentru ei și să-i ajute să-și găsească un scop în viață. Apoi, tot pe agenda bisericii noastre, stă proiectul ”Ajută oamenii nevoiași” care presupune asigurarea bătrânilor cu condițiile minime de viață. 

Frate păstor Petru Vozan, vă mulțumim mult din partea portalului Moldova Creștină și vă dorim ca Dumnezeu să vă ajute în realizarea planurilor dvs.