Este credibilă mărturia oamenilor ce au văzut raiul și iadul?

Întrebare:

Cât de credibile pot fi mărturiile oamenilor care spun că au văzut raiul sau iadul?

Atât Vechiul, cât și Noul Testament vorbesc despre rai și iad foarte mult. Cel dintâi fiind locul celor neprihăniți, iar cel din urmă locul pentru cei nelegiuiți. Unul din autorii Noului Testament, apostolul Pavel, a avut o experiență în care a văzut raiul și a auzit cuvinte care nu se pot spune.

Această experiență a apostolului Pavel este descrisă în  2 Corinteni 12:1-4:

“E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuş la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit pînă în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, şi pe cari nu-i este îngăduit unui om să le rostească.”

Fără îndoială, apostolul Pavel scrie despre experiența sa enigmatică “Cunosc un om în Hristos, …a auzit.” El cunoaște timpul exact cînd a avut loc revelația și că conținutul ei este dincolo de cuvinte, chiar dacă i-ar fi permis să le comunice. Revelația este direct legată de spinul pe care l-a primit Pavel și despre care am scris într-un alt articol “Care a fost țepușul apostolului Pavel?”. Faptul că a fost în trup sau nu ne indică că a avut o experiență personală și pe lângă toate dacă Pavel ar fi folosit experiența unui alt creștin necunoscut pentru corinteni, cu greu s-ar fi încadrat în contextul lor.

În relatarea experienței sale Pavel este sigur de locul vedeniei, dar mai puțin sigur dacă a fost în trup sau nu. Accentul se pune pe locul și mesajul vedeniei. Dar ce cuvinte a auzit Pavel în rai și ce a văzut? Pavel ne spune că nu i-a fost permis să comunice mesajul revelației. Probabil că mesajul vedeniei a fost conceput doar pentru el pentru a-l întări în vederea slujirii la care îl chemase Dumnezeu.

Noul Testament vorbește despre slava viitoare care este menită să întărească credința creștină și să promoveze un mod de viață sfânt în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu să satisfacă curiozitatea umană.

“Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr’o purtare sfîntă şi evlavioasă, aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.” (2 Petru 3:10-14)

Să ne silim, deci, să trăim fără prihană, fără vină și în pace cu Dumnezeu și unii cu alții ca să vedem raiul lui Dumnezeu.

Pentru un studiu aprofundat despre rai și iad vă recomand cursul “Cerul, iadul și viața după moarte”, dar și următoarele articole: “Care este soarta celor din sânul lui Avraam?“, “Este iadul veșnic?”.