Educarea prin computer afectează grav dezvoltarea intelectuală a copiilor

 

Are doar trei ani, stă aşezată la masă gata să-şi ia prâzul şi, ca şi companie, are în faţă tableta cu desenele animate preferate. Poftă bună! Desigur, fetiţa nu se grăbeşte cu prânzul, iar mămica ei ţine o gură şi o ameninţă în fel şi chip. Cu ce este vinovat copilul că provocarea de a viziona filmuleţele preferate este mai mare decât cea de a lua masa în linişte?
De această scenă am avut parte zilele acestea, la un spital de copii din capitală, unde în timpul mesei de la prânz, o mămică i-a pus fetiţei sale tableta cu desene animate în faţa farfuriei cu mâncare. Bineînţeles că fetiţa a ales ceea ce ţine de domeniul intereselor ei şi nu farfuria cu dietă care i se oferea pe motive de probleme de sănătate.

Când calculatorul înlocuieşte părintele…

Dacă părintele îl pune pe copil în faţa unui robot pentru a-l calma pentru ceva timp, copilul ajunge să folosească exagerat acest „instrument de educaţie”. Am văzut părinţi care folosesc cuvântul pentru a educa copiii şi am văzut părinţi care încredinţează educaţia copiilor în grija tehnologiilor informaţionale ultramoderne. În primul caz, copiii trăiesc în lumea reală şi prezintă un indice înalt de inteligenţă, pe când cei din urmă ajung să trăiască într-o lume virtuală, fiind detaşaţi de realitate şi lipsiţi de posibilitatea de a interacţiona cu mediul în care au fost creaţi.
Copiii au nevoie să fie învăţaţi cum să trăiască, ei se simt în siguranţă atunci când li se oferă o direcţie corectă:

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
(Proverbe 22:6)

Educaţia nu se moşteneşte, ea se învaţă

Omul nu se naşte educat. Educaţia, la fel ca şi înţelepciunea, se dobândeşte în timp, cu ajutorul implicării părinţilor, profesorilor şi mentorilor.

„Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbe 22:15)

Copiii spun ce aud şi fac ce văd. În acest sens, învăţătura sănătoasă îi va proteja pe copii de influenţele rele dinafară.

„Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta când a îmbătrânit. Cumpără adevărul – şi nu-l vinde –, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea. Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te-a născut. Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” (Proverbe 23:22-26)

Ce semeni, aceea vei secera

„Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.”
(Galateni 6:7)

Noi, oamenii, dorim să facem investiţii minime şi să obţinem rezultate maxime. La fel este şi cu copiii: dorim să vedem în copiii noştri un comportament plăcut şi cerem o educaţie corectă de acolo de unde nu am petrecut suficient timp în discuţii pe subiectele elementare ale vieţii. Mai mult, copiii în care nu s-a investit la timp, ajung să aducă ruşine părinţilor şi să le facă un nume rău.

„Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.” (Proverbe 17:25)
„Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.”
(Proverbe 29:15)
Copiii disciplinaţi la timpul potrivit ajung să fie un motiv de bucurie pentru părinţii lor.
„Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului.” (Proverbe 29:17)

Consecințele nocive pentru creierul copilului

Atitudinea pasivă în fața vieții – copiii se mulțumesc cu senzațiile oferite de imaginile virtuale în defavoarea explorării mediului înconjurător (după o vizionare prelungită va exista tendinţa de a rămâne în aceeaşi stare de pasivitate sau de neimplicare în cunoaşterea lumii reale);
Limitarea curiozității atât de necesare procesului cunoașterii;
Fenomenul de disociere – retragerea în lumea virtuală, atunci când copilul suferă o traumă sau se simte stresat în loc să beneficieze de un proces sănătos de vindecare;
Tendința de interiorizare, de izolare, lipsă de empatie;
Incapacitatea de a se descurca singur.

Cercetătorii atrag atenția că pot exista probleme cu dezvoltarea structurilor creierului; emisfera stângă a creierului, a cărei activitate este afectată de privitul la televizor, nu se dezvoltă corespunzător, ceea ce determnă deficienţe în ceea ce priveşte gândirea logică şi analitică, în vorbire.
Specialiștii recomandă ca până la doi ani, copiii să nu fie lăsați în fața televizorului, iar după această vârstă să li se limiteze timpul petrecut în fața ecranelor cu una, cel mult două ore pe zi. Copiii trebuie educați în ideea de autocontrol a comportamentului, de echilibru și în această privință.

Alternative pentru copii

Dialogul cu părinții constituie una dintre cele mai benefice experiențe pentru copil și pentru deprinderea limbajului, dar și ca primă cale spre cunoaștere;
Oferirea iubirii necondiționat și cât mai des cu putință;
Timp de calitate petrecut cu părinții, prin jocuri și activități educative;
Petrecerea timpului în aer liber, plimbări, excursii;
Expunerea copilului la cărți cât mai variate pentru ca acesta să deprindă dragostea pentru lectură, pentru cunoaștere;
Limitarea timpului petrecut în fața ecranului;
Implicarea copilului în treburile casnice, atunci când părinții sunt ocupați cu acestea (de ex. pentru un copil mic atunci când mama gătește un Turn de învățare– un fel de scaun înalt în care copilul poate privi ce face mama sau chiar se poate juca cu diferite alimente este ideal să-l țină ocupat);
Oferirea propriului model de către părinți (este bine ca și părinții să renunțe în mare parte la televizor sau calculator în prezența copiilor).
Copiii sunt fascinați de imagine, de sunet, iar discernământul apare mult mai târziu. De aceea, cei care trebuie să îi apere de aceste pericole sunt părinții, ei sunt adevărații călăuzitori în educația copiilor și repere de netăgăduit în viața acestora.

Articole recomandate: