Ziua Îndrăgostiților: între tradiție și dragoste adevărată

1
2644

 Ziua Îndrăgostiților, fie ea sărbătorită la 14 sau la 23 februarie, este un motiv în plus de exprimare a dragostei prin dedicații, carduri și cadouri. Unii așteaptă ziua aceasta cu nerăbdare ca să facă din ea o zi specială. Fie că este”14 februarie” în calendar, ziua în care se comemorează executarea Sfântului Valentin sau”23 februarie”, ziua care marchează sărbătorirea unei zeități păgâne, noi trebuie să ne aducem aminte de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, care ne-a iubit atât de mult, ”că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”, (Ioan 3:16)

Când a început ”23 februarie”? 

„Dragobetele” este sărbătoarea tradițională pentru iubiți în România, sărbătorită pe 24 februarie. Numele vine de la un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia.

Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie a Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată la 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului Mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete.

Se presupune că sărbătoarea provine de la daci, care au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităților dacice nu ne mai sunt cunoscute.

Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară pe care le adunau în buchete și se puneau în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea să fiu dragă / Urâciunile să le desparți”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele! Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.

Cum s-a născut ”Sfântul Valentin”?

Sărbătoarea Sfântului Valentin este Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, care se sărbatorește în data de 14 februarie. Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi. În Franța, o țară tradițional catolică, ”Valentine’s Day” este cunoscută simplu drept ”Sfantul Valentin” și este sarbatorită ca în restul țărilor occidentale.

Sărbătoarea își are originea în secolul al III-lea, de pe vremea împăratului roman, Claudiu al II-lea. Pentru că a vrut să aibă o armată puternică în războaiele pe care le purta, iar soldații preferau să stea acasă cu soțiile și copiii lor și nu doreau să meargă în luptă, împăratul a decis ca niciunul dintre soldații din Roma să nu se mai poatăcăsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbați să meargă la război și să lupte ca niște adevărați soldați.

Valentin, care era un preot creștin, credea că dreptul oamenilor de a se căsători era dat de Dumnezeu, iar Claudiu nu avea dreptul să-l interzică. El a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind făcute în locuri secrete, pentru a nu putea fi găsit de împărat. După ce a fost găsit și condamnat la moarte, până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat, scriind „Adu-ți aminte de Valentin al tău.

Dragobete” sau ”Sfântul Valentin”?

Un studiu efectuat de Magenta Consulting arată că 49 la sută dintre moldoveni îşi felicită jumătăţile la 14 februarie şi doar 3 la sută de Dragobete, iar în majoritatea cazurilor dragostea se exprimă în flori şi mici atenţii.

Întrebați ce înseamnă aceste două sărbători pentru ei și pe care o preferă, oamenii au răspuns că nu țin cont de data sărbătorii. ”Familia noastră încearcă să sărbătorească în fiecare zi dragostea și nu doar de Ziua Sfâtului Valentin. Totuși, pentru că e o zi când dragostea se simte și mai mult în aer, am marcat simbolic această sărbătoare, mergând la opera ”Romeo și Julietta”. De ”Dragobete” am auzit recent, dar ne vom iubi și de Dragobete”, ne-a mărturisit un cuplu tânăr.

Majoritatea adolescenților sărbătoresc Ziua Îndrăgostiților în data de 14 februarie și mai puțin la 23 februarie. Totuși, ei folosesc motivul ambelor sărbători ca să organizeze serate și diferite activități distractive. Elevii din clasa a IX-a organizează un spectacol cu genericul ”Dragobetele sărută fetele”.

Olguța Dabija a mărturisit că aceste sărbători nu au relevanță pentru ea, dar totuși 14 februarie este o zi deosebită în viața ei – ziua în care ea și soțul ei s-au cunoscut unul pe celălalt.

Creștinii, de obicei, nu le sărbătoresc pe acestea, din cauză că ele au origine păgână. Pe lângă aceasta, ele au devenit sărbători comerciale – ”o întreagă industrie a dragostei” și atât timp cât nu aduc beneficii societății, refuză să le sărbătorească.

Dragostea lui Dumnezeu – 365 de zile în calendar

Dragostea lui Dumnezeu nu se arată doar la 14 februarie sau la 23 februarie, El ne iubește în fiecare zi cu o dragoste veșnică:

”Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți voi arăta bunătatea mea.” (Ieremia 31:3)

De Ziua Îndrăgostiților, tinerii își dăruiesc reciproc inimioare, carduri cu mesaje frumoase de dragoste, își promit unul altuia credincioșie în relații, iar alții preferă să încheie legământul de căsătorie anume în această zi, ca mai apoi să devină o zi simbolică în viața lor. Dumnezeu, însă, ne-a făcut cel mai mare cadou pe care a putut cineva să-l primească vreodată în viața lui – ni L-a dat pe Fiul Său ca răscumpărare pentru păcatele noastre, iar noi am primit în dar libertatea, libertatea de sub lanțurile păcatului:

”Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și a-ți fost robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică.” (Romani 6:22)

Domnul Isus a iubit mult și toate lucrurile pe care le-a făcut, le-a făcut din dragoste. El a iubit păcătoșii și nu I-a fost rușine să stea la masă cu ei, în pofida criticilor Fariseilor, a iubit-o pe Magdalena, femeia prinsă în precurvie și S-a bucurat mult când aceasta s-a întors la Dumnezeu din toată inima, lăsându-se de păcatele ei. L-a iubit și pe Petru, chiar dacă știa că se va lepăda de El de trei ori în noaptea executării, a iubit chiar și pe tâlharul de pe cruce care s-a pocăit în ultimul moment. Dragostea Domnului Isus s-a arătat prin învățăturile Sale care au adus viață și vindecare celor care Îl ascultau, învățături pe care le-a lăsat poporului Său timp de trei ani, timp destinat pentru lucrarea Lui pe pământ. De asemenea, Domnul Isus n-a fost indiferent nici la nevoile fizice ale oamenilor, ci a răspuns oridecâteori era solicitat s-o facă. Dar apogeul dragostei Sale s-a arătat la cruce, atunci când stătea atârnat în cuie, răstignit de păcatul întregii lumi și făcând ispășire pentru păcatele noastre.

Modelul de dragoste a lui Dumnezeu

Dumnezeu ne-a lăsat în Cuvântul Său un model de dragoste. Dragostea Lui…

”este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul; dragostea nu va pieri niciodată. Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1 Corinteni 13:4-8, 13)

Dumnezeu Și-a arătat dragostea prin faptul că a dat ceea ce a avut mai scump– pe Singurul Lui Fiu. Cum ne exprimăm noi dragostea față de El și față de cei din jurul nostru? Dumnezeu să ne binecuvânteze ca să avem o dragoste asemenea dragostei Sale.