(VIDEO) Hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu

Oamenii hrăpăreți sunt ca animalele răpitoare. Ei își pierd autocontrolul atunci când li se ivește o posibilitate pentru câștig material și sunt gata să-i răpească pe alții. În acest mesaj video am explicat cum se manifestă acest păcat, cum să te eliberezi de el și cum să te porți cu oamenii hrăpăreți când ai de suferit din urma lor. De asemenea, în acest mesaj veți găsi un cuvânt de sfătuire pentru pastorii care s-au trezut cu astfel de oameni în biserică:

Biblia scrie că cei hrăpăreți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 1:10)

Hrăpăreții sunt ultimii în lista aceasta și despre ei este scris că nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Deci, cine sunt hrăpăreții?

Ce înseamnă a fi hrăpăreț?

În limba greacă cuvântul pentru hrăpăreț este άρπαγες (arpacs). Acest cuvânt din greacă înseamnă ”a înhăța, a profita, a răpi ceva, persoană sau animal răpitor, cineva care stoarce, care este dedat la stoarcere”. Cuvântul acesta presupune o acțiune bruscă și pe neașteptate.

Acest cuvânt este folosit în prima epistolă a lui Pavel către Corinteni. Este folosit în capitolul 5, apoi în capitolul 6. De la prima menționare în capitolul 5 până la a doua în capitolul 6 foarte bine se explică ce este cu păcatul acesta.

În capitolul 5 Pavel abordează o situație concretă din biserica din Corint. Unul dintre membrii bisericii, care-și zicea frate, se considera creștin, era, de fapt, un imoral și întreținea relații sexuale cu mama lui vitregă. El trăia în incest, un păcat groaznic. Pavel spune că nici la păgâni nu se pomenea desfrâul în care trăia el.

Cei din biserică cunoșteau lucrul acesta, dar n-au intervenit, n-au făcut nimic ca să-l oprească. Nimeni nu l-a confruntat, așa încât a auzit despre aceasta și apostolul Pavel. Pavel, foarte supărat, le-a scris în epistola aceasta în mod de urgență să fie luate măsuri. Acel bărbat trebuia excomunicat din biserică. Dar Pavel le mai spune:

V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei hrăpăreţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:9-13)

Deci, dacă în biserică sunt oameni hrăpăreți, lor trebuie să li se aplice disciplina bisericească, trebuie confruntați. Capitolul 6 continuă cu situații care ne arată cum procedau cei hrăpăreți:

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi? ”Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?” (1 Corinteni 6:1-4)

Deci, ce se întâmpla? Frații din biserică făceau afaceri împreună, lucrau împreună. Ei se nedreptățeau, pentru că așa procedează oamenii hrăpăreți. Oamenii hrăpăreți niciodată nu respectă înțelegerea. Ei totdeauna vor mai mult decât s-au înțeles. Când văd venitul, sunt ca un animal sălbatic, care nu se poate controla când vede sânge.

Mi-a povestit cineva despre o istorioară pe care o citise despre un animal răpitor. Un om ar fi găsit un leopard mic și l-a crescut în casa lui. Când a crescut mai mare, într-o zi, a simțit mirosul de sânge, pentru că stăpânul s-a rănit la mână. Leopardul l-a înșfăcat și l-a omorât. Așa este animalul răpitor. El își pierde controlul când vede prada. Nu mai vede nimic în jur, pândește și atacă. Așa sunt și oamenii hrăpăreți. Când văd venitul, banii, uită de înțelegerea făcută, trec peste orice înțelegere ca să înhațe tot, cât mai mult.

Conflictele din biserică trebuie judecate în biserică, nu trebuie scoase în afara bisericii

Acesta este unul din principiile pe care le învățăm din 1 Corinteni. Oamenii hrăpăreți totdeauna creează conflicte, pentru că ei nedreptățesc pe alții. Așa era și în biserica din Corint. Ei se nedreptățeau și când aveau conflicte, cei păgubiți nu căutau să rezolve conflictul în biserică, ci scoteau conflictul în afară și mergeau la judecata publică. Vă dați seama cum se privea aceasta dintr-o parte? Doi creștini au ajuns să se judece la judecata publică. Pavel, indignat, le spune că se duc la judecata publică, pentru că acolo judecă oameni necredincioși, dintre care mulți sunt corupți. Conflictele din biserică trebuie judecate în biserică, nu trebuie scoase în afara bisericii. Pavel continuă să le spună:

Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?

Mai bine răbdăm paguba, decât să facem nume rău bisericii

Un alt principiu pe care-l învățăm de aici este să suferim mai degrabă paguba. Dacă după ce a fost confruntat omul hrăpăreț, tot nu se schimbă nimic, atunci mai bine răbdăm să fim nedreptățiți, decât să facem nume rău bisericii, Evangheliei. Nu este bine să scoatem conflictul afară ca să ajungem să ne facem de râs și de batjocură în fața necredincioșilor, mergând la judecată. Dar Pavel spune despre ei:

Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi! (1 Corinteni 6:8)

De aceea la versetul 9 le spune că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Așa gândire stricată au oamenii hrăpăreți. Ei totdeauna se văd drepți, pe ceilalți îi găsesc greșiți. Ei totdeauna au justificare pentru faptele lor și nu recunosc că au greșit.

Vă invit să distribuiți acest mesaj ca să asculte și alții și să se poată feri de păcatul acesta, căci cei hrăpăreți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.