Era curvarul din Corint om născut din nou?

Dintr-un comentariu la articolul Care este soarta oamenilor care păcătuiesc după încheierea legământului cu Isus  Hristos?

Acest articol mi-a creat impresia că dacă ești născut din nou și mântuit, orice ai face rămâi mereu mântuit? Explicați, vă rog, în caz că am înțeles greșit. Și încă o întrebare: acea persoană din Corint era un creștin care a păcătuit sau nu era creștin? Mulțumesc!

Punctul doi din acel articol arată că un om născut din nou nu duce și nu poate duce un mod de viață în păcat și la punctul trei este arătat că chiar dacă se întâmplă să păcătuiască, el va putea găsi iertare la Dumnezeu și nu va continua să trăiască în păcat.

Pentru a înțelege mai bine mesajul apostolului Ioan din prima sa epistolă la care s-a făcut referință în acel articol, este necesar să analizăm forma verbelor în limba greacă, limba originală în care a fost scrisă această episolă. În limba greacă verbul „nu păcătuiește” (nu face păcat) este la timpul prezent, care arată o acțiune continuă (adică un mod de viață) și modul indicativ arată realitatea, adică modul sigur. Aceiași formă are și verbul „nu poate” (păcătui). Alfel spus, apostolul Ioan afirmă că un om născut din nou nu poate duce un mod de viață în păcat!

Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. (1 Ioan 3:9)

Apoi, următorul text, la care s-a făcut referință în acel articol, vrea să spună că dacă s-a întâmplat sau dacă ar fi să se întâmple ca cineva să fi săvârșit un păcat (nu că ar duce un mod de viață în păcat), avem la Tatăl un Mijlocitor și putem avea iertare. Forma verbului „a păcătui” în ambele cazuri din acest text arată la o acțiune nedefinită în timp sau durată (timpul aorist) și o realitate probabilă (modul conjunctiv).

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 2:1-3)

Deci, un om născut din nou nu va duce un mod de viață în păcat. Acesta este indiciul care ne arată dacă omul este născut din nou sau nu. Dacă cineva zice că este “creștin” și este membru de biserică, dar trăiește în păcat, aceasta arată că nu este născut din nou, nu cunoaște pe Domnul Isus, nu are părtășie cu El, ci este un mincinos și adevărul nu este în el, ci se înșală singur.

Cine zice: „Îl cunosc“, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşită; prin aceasta ştim că sîntem în El. Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. (1 Ioan 2:4-6)

Curvarul din Corint (1 Corinteni 5) se înscrie în categoria acestor oameni, care se înșală singuri. Acest om, cu toate că își zicea frate, trăia în curvie. Verbul folosit în versetul 1 “trăiește cu nevasta tatălui său” sau în greacă “are de nevastă” este la timpul prezent, arătând la o acțiune continuă, adică la un mod de viață.

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. (1 Corinteni 5:1).

Înțelegem că este membru de biserică din felul cum vorbește apostolul Pavel despre el:

v. 1, unul dintre voi,

v. 2, să fie dat afară din mijlocul vostru (era în mijlocul lor)

v. 9-13, după ce le spune să-l dea afară din mijlocul lor și să nu aibă nicio legătură cu el, apostolul Pavel le explică că în epistola anterioară, când le-a scris să nu aibă nicio legătură cu curvarii, nu i-a avut în vedere pe cei din afara bisericii, ci pe cei care sunt în biserică: aceia care, măcar că își zic “frate”, totuși trăiesc în păcat, arătând prin aceasta că persoana în cauză își zicea „frate”.

Iată explicațiile apostolului Pavel:

V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei răpareţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate“, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cît despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:9-13)

Cred că confuzia în acest text vine din neînțelegerea scopului pentru care acest om să fie dat afară din biserică:

…am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. (1 Corinteni 5:5)

S-ar părea că trebuie dat pe mâna Satanei pentru ca duhul lui să fie mântuit în Ziua Domnului. Totuși, forma verbului “a fi mântuit” din acest text ne arată la o acțiune posibilă și nedefinită în timp: timpul verbului în limba greacă este aorist, care arată la o acțiune nedefinită în timp sau durată și modul conjunctiv care arată la o realitate probabilă (modul probabilității). Aceasta înseamnă “și poate va fi mântuit”. Din context înțelegem că aceasta se va întâmpla dacă va renunța la păcat (spre nimicirea cărnii).

Concluzie: dacă cineva este membru de biserică (a intrat în Noul Legământ prin botez), se numește creștin, dar trăiește în păcat:

1.  aceasta arată că nu este născut din nou și, respectiv, nu este mântuit;
2. el are șanse de mântuire, dacă renunță la păcat și alege să trăiască în ascultare de Dumnezeu.

Dacă vorbim despre curvarul din Corint, înțelegem că el era membru de biserică, botezat, dar nu era născut din nou, nu era mântuit. Chiar dacă a trăit în păcat, fiind în biserică, avea șanse să fie mântuit, cu condiția că renunță la păcat și alege să trăiască în ascultare de Dumnezeu.