Răpirea Bisericii: adevăr sau minciună?

Întrebare:

Răpirea bisericii – învățătură adevărată, biblică sau falsă? Am citit un articol în care se argumentează că învățătura despre “răpirea Bisericii” este un fals și are o vechime de nu mai mult de două secole.

Articolul la care face referință cititorul nostru se numește De ce este greșită învățătura despre “răpirea Bisericii”. În acest  articol autorul caută să aducă argumente care ar dovedi, pe de o parte, faptul că învățătura despre răpirea Bisericii este o învățătura apărută prin secolul XIX, iar pe de altă parte aduce argumente cum că această învățătură este bazată pe texte rupte din contextul lor, prin adăugarea de cuvinte la Cuvântul lui Dumnezeu și prin scoaterea de cuvinte din Cuvântul lui Dumnezeu (acestea sunt cuvintele autorului).

răpirea

Nu mă voi opri la primul punct din acest articol care prezintă așa-zisa “origine a învățăturii despre răpire” în care autorul “aduce” argumente că această învățătură ar fi apărut la începutul secolului XIX.

Din analiza articolului în cauză înțeleg că autorul nu cunoaște profețiile și confuzia lui este cauzată de neînțelegerea planului lui Dumnezeu pentru Biserică și pentru poporul Israel și, anume, nu face diferența între:


Voi lua la rând argumentele aduse în acest articol și voi căuta să aduc contraargumente.

Argumentul 1: textele de la 1 Tesaloniceni 4:13-18 și 1 Corinteni 15:51-54 sunt paralele cu textul de la Matei 24:29-31

Primul argument adus în favoarea teoriei sale, cum că învățătura despre răpirea Bisericii este falsă, este faptul că textele de la 1 Tesaloniceni 4:13-18 și 1 Corinteni 15:51-54, care descriu răpirea Bisericii, ar fi texte paralele cu Matei 24:29-31. Iată ce scrie autorul:

Ceea ce a spus Iisus este că El nu va veni pe norii cerului, la sunetul trâmbiței, pentru a-i strânge pe sfinți până la Necazul cel Mare. Toate lucrurile menționate la 1 Tes. 4:16-17 și 1 Cor. 15:51, versete care reprezintă baza teoriei răpirii, susțin ceea ce a descris Iisus ca având loc la a doua Sa venire. În aceste versete Pavel a arătat ce se va întâmpla la revenirea Domnului pe pământ. De exemplu, la 1 Tes. 4:17, atunci când spune că noi toti Îl vom întâlni pe Domnul în văzduh, cuvântul „a întâlni” are un anumit sens. El era folosit cu referire la primirea unei persoane cu o funcție înaltă. „Se pare că ideea acestui cuvânt era aceea de bun-venit adresat unui demnitar nou venit” (Moulton, Gramatica Noului Testament, Vol. I, pag. 14; Vines Expos. Dicționar de cuvinte biblice). Deci, atunci când cei în viață se vor ridica în văzduh pentru a-L întâmpina pe Domnul, ei nu vor face aceasta pentru a pleca în ceruri cu El, ci pentru a-L întâmpina și primi pe Iisus ca pe un demnitar, Împărat al Împăraților și Domn al Domnilor. Aceasta se va întâmpla la a Doua Venire. În același timp, credincioșii vor fi transformați astfel ca atunci când Îl vor vedea, Îl vor vedea așa cum este și vor fi ca El (1 Ioan 3:2). 

Explicație: În Evanghelia după Matei capitolul 24 Domnul Isus vorbește în special despre poporul Israel și la versetele 29-31 El vorbește despre strângerea sfinților, adică a poporului Israel, la a doua Sa venire. În aceste versete Domnul Isus nu vorbește despre Biserică. Dacă ne uităm în contextul capitolului 24, vedem că Domnul Isus vorbește despre strângerea sfinților după necazul cel mare care va veni peste cei din Iudea (adică evrei) din partea Antihristului, care se va așeza în Templul lui Dumnezeu:

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrşitul. De aceea, cînd veţi vedea, “urîciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel ,,aşezată în locul sfînt” – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: “Iată-L în pustie”, să nu vă duceţi acolo! “Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede pînă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stîrvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz ,,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, de la o margine a cerurilor pînă la cealaltă. (Matei 24:14-31)

De unde avem siguranța că în acest text nu este vorba despre Biserică? Sunt două momente care trebuie menționate:

1. Înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ Biserica deja este în cer și ea urmează pe Domnul Isus la a doua Sa venire (ea nu este pe pământ):

Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit, şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.” (Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină- te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.) Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat. (Apocalipsa 19:7-14)

2. Al doilea moment important este că la Matei 24 Domnul Isus vorbește despre unii care vor fi izbăviți de necazul cel mare după cum Dumnezeu a izbăvit pe Noe din potop:

De la smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pînă se vor întîmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cînd mîncau şi beau, se însurau şi se măritau, pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cîmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă? Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: “Stăpînul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănînce şi să bea cu beţivii, stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor. (Matei 24:32-51)

Din acest text vedem că unii care vor veghea și vor fi robi credincioși și înțelepți vor fi “luați” și anume în vremuri în care nimeni nu va bănui că a doua venire a Domnului Isus este aproape și aceștea vor fi izbăviți din necazul cel mare, după cum și Noe a fost izbăvit de apele potopului. Cei necredincioși, care vor fi “lăsați”, vor avea soarta fățarnicilor: acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților, asemeni celor din timpul lui Noe, care au fost lăsați și luați de apele potopului și nu a fost chip de scăpare. Un alt moment important care ne demonstrează că în textul de la Matei 24:40-41 se vorbește despre ziua venirii Domnului Isus pentru răpirea Bisericii și nu a doua venire a Domnului Isus pe pământ, este faptul că despre ziua aceea nu știe nimeni:

Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24:36)

Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. (Matei 24:42)

… pe când despre ziua celei de a doua veniri a Domnului Isus pe pământ pentru restabilirea împărăției lui Israel și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu, din moment ce se începe a șaptezecea săptămână rânduită de Dumnezeu pentru poporul Israel și Ierusalim (Daniel 9:24-27) despre care a scris prorocul Daniel, este foarte ușor de calculat când va fi a doua venire a Domnului Isus pe pământ: a doua venire a Domnului Isus pe pământ și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu va fi exact peste șapte ani de la începutul celei de a șaptezecea săptămâni a lui Daniel, care va fi marcată de începutul activității celor doi proroci la Ierusalim, după cum găsim scris la Apocalipsa 11. Mai întâi doi proroci vor prooroci 1260 de zile (trei ani și jumătate) la Ierusalim, apoi timp de 42 de luni (alți trei ani și jumătate) Antihristul va sta la Ierusalim, având o stăpânire mare și putere mondială.

Deci, textele de la 1 Tesaloniceni 4:13-18 și 1 Corinteni 15:51-54 nu sunt paralele cu textul de la Matei 24:29-31, dar sunt paralele cu versetele 40-41 din acest capitol: în versetele 29-31 vorbindu-se despre strângerea poporului Israel la a doua venire a Domnului Isus pe pământ după necazul cel mare, iar versetele 40-41 despre răpirea Bisericii înainte de necazul cel mare. Cred că lucrul acesta este bine ilustrat la Romani 11:25-26:

Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile de la Iacov. (Romani 11:25-26)

Deci, Scripturile vorbesc deslușit despre un plan de mântuire a Bisericii (alcătuită din evrei și neamuri născuți din nou) și a poporului Israel ca și națiune.

Argumentul 2: Ziua Domnului și a doua venire a Domnului Isus pe pământ sunt evenimente identice și Ziua Domnului este numită o zi de nori și, respectiv, textul de la 1 Tesaloniceni 4:13-18 vorbește despre a doua venire a Domnului Isus pe pământ și nu despre răpirea la cer a Bisericii înainte de mânia lui Dumnezeu cu care, de fapt, începe Ziua Domnului

Explicațiile autorului: Iisus ne spune că la venirea Lui El va veni pe nori (Mat. 24:30, Marcu 13:26, Luca 21:27).

 În Fapte 1:9-11, Iisus s-a ridicat de la pământ și L-a acoperit un nor. Cum ucenicii stăteau și priveau în sus, doi oameni în haine albe le spun că așa cum Iisus S-a ridicat la ceruri, la fel va și veni (pe nori). Atunci când le vorbesc cei doi oameni, ucenicii erau pe pământ, nu în văzduh. Când cei doi au spus că Iisus va reveni așa cum a plecat, ei s-au referit că El va reveni pe pământ.

Apocalipsa 1:7 ne spune că El va veni pe nori și că orice ochi Îl va vedea (nu e o venire secretă).

Ioel 2:1-2 ne spune că ziua Domnului va fi, printre altele, o zi de nori. Putem verifica că este vorba despre a Doua Venire la care se referea Iisus la Matei 24, deoarece mai jos la Ioel 2:10 se spune că soarele, luna și stelele se vor întuneca. Aceeasi descriere o dă și Iisus.

Tef. 1:14-15 ne spune că măreața zi a Domnului este … o zi de nori.

La 1 Tes. 4:15-17, Pavel ne spune că la venirea Domnului, cei care sunt vii vor fi răpiți în nori la Domnul. Am arătat deja ce înseamnă acel „a întâlni”. Acest verset este în deplină armonie cu evenimentele descrise de Iisus ca având loc la a Doua Sa Venire. Susținătorii teoriei răpirii au de răspuns la o întrebare: ce anume din versetul acesta îl face să trebuiască aplicat cu referire nu la a Doua Venire, ci la o așa-zisă răpire? Unde scrie că după întâmpinarea din văzduh, Iisus va pleca înapoi cu credincioșii? Nicăieri. 

Explicație: Cine a studiat cartea Apocalipsa și prorociile Vechiului Testament cunoaște că Ziua Domnului este o perioadă de timp în care Dumnezeu Își va desfășura judecățile Sale și care începe cu mânia lui Dumnezeu îndată după așezarea Urâciunii pustiirii (Antihristului) în Templul lui Dumnezeu și se sfârșește cu judecata de apoi de după Împărăția de 1000 de ani. A doua venire a Domnului Isus se încadrează în această perioadă de timp. Mai multe detalii despre Ziua Domnului am scris la următorul punct despre trâmbițe.

Argumentul 3: trâmbița este dovadă că este vorba despre Ziua Domnului (care, după părerea autorului, este identică cu a doua venire a Domnului Isus)

Iată ce spune autorul: Iisus a spus de asemenea că la venirea Lui trâmbița va suna cu putere (Mat. 24:31).

La Ioel 2:1 se dă porunca să se sune trâmbița în Ziua Domnului.

Tef. 1:14-15 spune că măreața zi a Domnului este … o zi a trâmbiței.

1 Tes. 4:16 spune că Domnul va coborî din ceruri cu trâmbița lui Dumnezeu.

1 Cor. 15:52 spune că la ultima trâmbiță, atât mortii cât și viii se vor ridica. „Ultima trâmbiță” este acea trâmbiță care va suna înainte ca Iisus să revină pe pământ și să-i strângă pe credincioși. Trâmbița de la ridicarea în văzduh și trâmbița de la a Doua Venire sunt una și aceeași.

După cum se poate vedea, cele două versete de bază pentru învățătura despre răpire sunt în armonie cu ceea ce a spus Iisus legat de a Doua Sa Venire. Susținătorii teoriei răpirii au de răspuns încă la întrebarea: ce anume din aceste versete le face să se refere la altceva și nu la revenirea Domnului pe pământ? Nimic.

Explicații: Aici găsim un model clasic de rupere a textului din context! Dar să luăm fiecare text la rând, având în vedere că trâmbița în Biblie avea scopul de a strânge norodul și de a avertiza în vederea unui eventual pericol.

1. La Matei 24:31 îngerii cu trâmbița răsunătoare sunt trimiși să adune pe aelșii Lui din cele patru vânturi. Trebuie să menționăm că aici nu merge vorba despre a șaptea trâmbiță din cartea Apocalipsa, care, potrivit cu cap. 11, va răsuna la mijlocul săptămânii a șaptezecea, iar a doua venire a Domnului Isus va fi la sfârșitul săptămânii a șaptezecea, după ce va fi vărsat al șaptelea potir (Apocalipsa 16, 19)

El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealaltă. (Matei 24:31)

2. Cartea Ioel este o avertizare a poporului cu privire la venirea Zilei Domnului, care este o zi “de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime”(v. 2), “o zi mare și înfricoșată pe care nimeni nu o va putea suferi” (v. 11). Evident că nu este vorba aici despre a doua venire a Domnului Isus! În acest context autorul îndeamnă poporul (nu pe îngerii) să sune din trâmbiță în Sion înainte de venirea Zilei Domnului ca să avertizeze poporul despre pericolul care îi paște:

Sunaţi din trîmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! – O zi de întunerec şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. Arde focul înaintea lui, şi pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă… (Ioel 2:1-3)

De ce să sune? Ca să cheme poporul la pocăință pentru a fi izbăviți din această zi înfricoșată:

Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi? „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plînset şi bocet! Sfîşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete. Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvîntare, daruri de mîncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru? Sunaţi cu trîmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! “ Strîngeţi poporul, ţineţi o adunare sfîntă! Aduceţi pe bătrîni, strîngeţi copiii, şi chiar pruncii dela ţîţă! Să iasă mirele din cămara lui, şi mireasa din odaia ei! Preoţii, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă şi altar, şi să zică: „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?” (Ioel 2:11b-17)

3. Țefania 1:14-16 ne arată că Ziua Domnului începe cu război, cu chemare la război împotriva cetăților întărite. Ziua Domnului într-adevăr se începe cu război împotriva lui Israel și a Ierusalimului, care va duce la așezarea Antihristului în Templului lui Dumnezeu la Ierusalim (lucrul acesta ni-l confirmă mai multe texte biblice cum ar fi: Apocalipsa 11, 13, Daniel 7, 13, Zaharia 14, Ioel 3, Obadia și multe altele). În textul de la Țefania 1:14-16 trâmbița anunță război și nu venirea Domnului Isus.

Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mînie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întunerec şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trîmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.(Țefania 1:14-16)

4. La 1 Tesaloniceni 4:16 găsim scris că Domnul Isus Însuși va veni cu trâmbița lui Dumnezeu ca să strângă Biserica la Sine: pe cei care vor fi vii la momentul acela și pe cei care vor fi adormiți în Hristos (adică morți fizic):

Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:15-18)

5. La 1 Corinteni 15:51-54 din nou vedem că merge vorba despre unii care “nu vor adormi” până la momentul acela așa cum am văzut și la 1 Tesaloniceni 4:13-18, iar unii, care vor fi adormiți sau, altfel spus, supuși putrezirii, vor învia, adică vor fi îmbrăcați în neputrezire, lucru despre care nu găsim scris la Matei 24:29-31. În textul acesta de la 1 Corinteni 15 găsim scris despre “cea din urmă trâmbiță”, nu putem spune că este ultima trâmbiță din Apocalipsa, fiindcă trâmbița a șaptea din Apocalipsa sună la mijlocul săptămânii, iar Domnul Isus vine la sfârșitul săptămânii peste trei ani și jumătate… Cred că în textul de la 1 Corinteni 15 este vorba despre ultima chemare a Bisericii:

Iată, vă spun o taină:nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă!” (1 Corinteni 15:51-54)

Argumentul 4: dacă toți credincioșii învie cu trupul în același timp, aceasta poate avea loc numai la a Doua Venire a Domnului Isus

Iată explicațiile autorului: 1 Tes. 4:15 ne spune că „noi, cei vii și care am rămas până la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor care sunt adormiți”. Aceasta înseamnă că cei vii nu pot obține învierea înaintea celor adormiți. În consecință, dacă ar exista o răpire înainte sau în timpul Necazului cel Mare, atunci Cuvântul lui Dumnezeu s-ar vădi mincinos, deoarece spune că TOȚI sfinții vor învia cu trupul în același timp. Dacă ar exista vreo răpire înainte sau în timpul Necazului, sfinții din timpul Necazului, vii la venirea Domnului, nu vor avea parte de plinătatea învierii. Deci, dacă toți credincioșii învie cu trupul în același timp, aceasta poate avea loc numai la a Doua Venire.

Explicații: Cred că aici autorul s-a întrecut cu măsura, folosind argumente non-sens cum ar fi “învierea celor vii”… Atât la 1 Tesaloniceni 4, cât și la 1 Corinteni 15 apostolul Pavel vorbește despre învierea “celor adormiți în Hristos”, adică a creștinilor născuți din nou care au murit fizic. Aici nu este vorba despre toți sfinții care au fost vreodată, ci doar despre cei născuți din nou, care au fost botezați cu Duhul Sfânt, care sunt parte din Biserica lui Hristos. De exemplu lui Daniel, care este un sfânt a Vechiului Testament, i s-a spus că se va scula iarăși (va învia) în partea sa de moștenire, la sfârșitul zilelor:

Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! (de la așezarea urâciunii pustiirii în locul sfânt). Iar tu, du-te, pînă va veni sfîrşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăş… odată în partea ta de moştenire, la sfîrşitul zilelor” (Daniel 12:12-13)

În ce privește cei care nu vor fi gata la momentul când Domnul Isus va veni după Biserică, dar care își vor veni apoi în fire și nu vor ceda sub presiunea Antihristului și nu se vor închina lui și icoanei lui, ei nu vor fi parte din Biserică, pentru că înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ, în cer este anunțată nunta Mielului și se spune că soția lui este pregătită și este în cer:

Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.”  (Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios“ şi „Cel adevărat“, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul lui Dumnezeu.” Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat. (Apocalipsa 19:7-8, 11-14)

Deci, cei care nu vor fi pregătiți la venirea Domnului Isus după Biserică înainte de a se începe timpul rânduit de Dumnezeu pentru poporul Său Israel, chiar dacă nu se vor închina fiarei și icoanei ei, oricum vor rata șansa să mai fie parte din Biserică. Ei vor fi judecați după a doua venire a Domnului Isus, vor învia și vor împărăți împreună cu Hristos o mie de ani:

Apoi (după a doua venire a Domnului Isus) am văzut pogorîndu- se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare. El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiţi şi sfinţi sînt cei ce au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:6)

Argumentul 5: O altă rătăcire a învățăturii despre răpire este aceea că Isus ar construi locașuri în cer pentru ca atunci când își răpește Biserica, sfinții să meargă în cer cu Domnul, să locuiască în aceste locașuri și în timpul Necazului care va dura șapte ani să sărbătorească nunta Mielului

„Să nu vi se tulbure inima: credeți în Dumnezeu și credeți în Mine. În casa tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi zis. Eu mă duc să vă gătesc un loc. Și dacă Eu mă duc să vă gătesc un loc pentru voi, Mă voi întoarce și vă voi primi la Mine; pentru ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi” (In. 14:1-3). O altă rătăcire a învățăturii despre răpire este aceea că Iisus ar construi locașuri în cer pentru ca atunci când își răpeste Biserica, sfinții să meargă în cer cu Domnul, să locuiască în aceste locașuri și în timpul Necazului care va dura șapte ani să sărbătorească nunta Mielului. Versetul citat ca argument pentru acest „plan urbanistic” al Domnului este Ioan 14:1-3. Dacă, așa cum am văzut, Domnul Își adună Biserica atunci când revine pe pământ pentru întemeierea Împărăției Sale, iar la sfârșit Noul Ierusalim și scaunul de domnie al lui Dumnezeu coboară din cer pentru a se așeza pentru totdeauna pe pământ (Apoc. 21:2-3), atunci cine va mai locui în acele locașuri pe care Iisus le-ar construi în cer? Ar fi un „plan urbanistic” complet inutil. Realitatea este că Ioan 14:1-3 se referă nu la strângerea celor credincioși, ci la mântuire. Când Iisus spune „în casa Tatălui Meu sunt multe locașuri”, cuvântul „casă” înseamnă cămin, locuință, gospodărie și, implicit, familie. Iisus vorbea, deci, de căminul Tatălui în care se află multe locuri anume pentru fii și fiice. Iisus s-a dus și a pregătit acele locașuri pentru noi în casa Tatălui prin însăsi jertfa Sa de pe cruce (Efes. 1:3-12, 2:19, 3:15, 2 Cor. 6:17-18, Gal. 4:4-7). După înviere, El a venit iar și ne-a primit la El, astfel încât noi am devenit parte din Trupul Lui și am intrat în familia Tatălui, chemându-ne „fii și fiice”. Iisus lămurește aceasta la Ioan 14:23 spunând că Tatăl și cu El își vor face locuința (același cuvânt grecesc ca și „locaț”) în inima noastră.

Cu privire la nunta Mielului, Scriptura arată că aceasta va avea loc la a Doua Venire a Domnului. Apoc. 19:7 anunță că a venit nunta Mielului. De remarcat că aceasta are loc după ruperea celor șapte peceți (Apoc. 6:1-8:1), după judecățile celor șapte trâmbițe (Apoc. 8:2-11:15) și după judecățile celor șapte potire (Apoc. 16:1-17). În Apoc. 19:9 ni se spune „Fericiți cei chemați la cina de nuntă a Mielului”, iar în continuare Îl vedem pe Domnul cu sfinții care sunt în cer pregătindu-se să vină pe pământ (Apoc. 19:11-16). În Apoc. 19:17, un înger anunță că toate păsările sunt chemate „să vină și să se adune la ospățul cel mare al lui Dumnezeu”, ca să mănânce cărnuri de împărați, căpetenii, oameni puternici etc. Despre care cină vorbeste îngerul? Contextul arată că e vorba de cina de nuntă a Mielului. Vedem apoi că fiara (Antihristul), împărații pământului și oștirile lor se adună se facă război împotriva Domnului. Domnul biruiește fiara și pe falsul prooroc, iar armatele pământului sunt zdrobite. Se pare că intenția lui Dumnezeu ca plan pentru nunta Fiului Său diferă de viziunea noastră asupra unei nunți tradiționale. Cina de nuntă a Mielului începe cu o jertfă. În Ezec. 39:17-20, Domnul invită fiecare pasăre și fiară a câmpului să vină și să mănânce din jertfa pe care o aduce El – carnea împăraților, căpeteniilor și a oamenilor puternici. Este aceeași descriere cu ce am văzut în Apoc. 19:17.

Este cert că, conform Scripturii, cina de nuntă a Mielului are loc după ce Iisus revine pe pământ. În ceea ce privește teoria răpirii, e evident că sfinții nu ar putea lua parte la cina de nuntă a Mielului în timpul Necazului cel mare. Sfânta Scriptură arată că ei nu pot.

Explicații: Chiar dacă autorul citează textul de la Ioan 14:1-3, unde se spune că în casa Tatălui sunt multe locașuri și Domnul Isus Se duce să ne pregătească un loc nouă (Bisericii) și nu mai multe, autorul, se întrece cu măsura și spune că cineva ar afirma că Domnul Isus Se duce să construiască mai multe locașuri… Mi-ar fi interesant și mie să știu de unde a luat așa aberații… Dar, cert este faptul că la Ioan 14:1-3 avem un fundament tare pentru doctrina răpirii Bisericii: Domnul Isus spune că El se duce să ne pregătească un loc și apoi Se va întoarce să ne ia, ca acolo unde este El să fim și noi!

Interesant este faptul că autorul care neagă învățătura despre răpirea Bisericii, afirmă că la Apocalipsa 19:9 …”în continuare Îl vedem pe Domnul cu sfinții care sunt în cer pregătindu-Se să vină pe pământ…”  Cum, după părerea dumnealui, au ajuns sfinții aceștea în cer și cine sunt ei, dacă nu este o răpire a Bisericii înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ?

În ce privește nunta Mielului, ea este anunțată în cer și ospățul este pe pământ în perioada Împărăției de o mie de ani, doar că Biserica este Mireasa și ea nu este între acei invitați la ospăț, fiindcă ea este motivul ospățului…

Argumentul 6: Există câteva neconcordanțe pe care susținătorii teoriei răpirii le promovează cu privire la Cartea Apocalipsei

 Două din ele de care ne vom ocupa aici sunt interpretarea eronată la Apoc. 3:10 și afirmația lor că între Apoc. 4:1 și Apoc. 19 nu se vorbește de Biserică.

„Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele si Eu te voi păzi pe tine de ceasul încercării care peste toată lumea va să vină ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apoc. 3:10).

Explicații: Aici puteți găsi două articole care vorbesc despre legătura Bisericii cu necazul cel mare:

1. Cum se raportează Biserica la necazul cel mare

2. Va trece Biserica prin necazul cel mare?

Vă recomand să studiați cărțile profetice și în special Apocalipsa în patru părți și 2 Tesaloniceni care vă vor ajuta să vă faceți o temelie trainică pentru învățătura despre răpirea Bisericii, care este o învățătură care ne dă o nădejde și ne mângâie inimile! Manualele le puteți procura la librăria creștină „Învățătură din Cuvânt”  (str. Alecu Russo 59/6, or. Chișinău).