În acest an (2008), atât creștinii ortodocși, catolici, cât și protestanți și neo-protestanți sărbătoresc Paștele la 16 aprilie. Însă nu în fiecare an este așa, deseori Învierea Domnului este sărbătorită de către ortodocși la o anumită dată, iar de către catolici, protestanți și neo-protestanți la altă dată. De ce sărbătorim Paștele la date diferite? De unde vine această deosebire şi ce spune Dumnezeu cu privire la acest eveniment?
Diferenţa este generată de calendare diferite
Biserica Ortodoxă se conduce după calendarul Iulian, pe când Biserica Catolică, Protestantă şi Neo-Protestantă se conduc de calendarul Gregorian. Autorii portalului http://www.catholica.ro au plasat într-un articol o scurtă şi foarte bună explicaţie cu privire la originile şi diferenţele dintre aceste două calendare:
Calendarul Iulian a fost introdus de împăratul Iulius Caesar în anul 45 înainte de Cristos, fiind împărţit în 12 luni de lungime fixă. În anul 1582, calendarul Iulian a stat la baza reformei gregoriene care a dus la naşterea calendarului Gregorian, reformat de Papa Grigore al XIII-lea. Biserica Ortodoxă Română (BOR) ţine sărbătorile cu dată fixă după calendarul iulian îndreptat în 1923 la Constantinopol, iar pascalia după calendarul iulian neîndreptat pentru a nu ştirbi unitatea în ortodoxie, deoarece Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Muntele Athos, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă ţin în continuare calendarul iulian neîndreptat.
Diferenţa a existat până la introducerea calendarului Iulian
Eusebiu din Cezarea a trăit şi activat în secolul IV în timpul vieţii împăratului Constantin cel Mare. Eusebiu a scris lucrarea „Istoria Bisericească” care este prima încercare de a sistematiza în scris trecutul Bisericii până la acea perioadă. Istoricul a abordat de mai multe ori în lucrarea sa data la care trebuie sărbătorit Paştele, pentru că acesta a fost un subiect discutat pe larg în biserică şi în acele vremuri. Astfel el scrie:
Toate bisericile din Asia, afirmând că se întemeiază pe o tradiţie foarte veche, considerau că Paştele creştin trebuie sărbătorit în ziua a paisprezecea a lunii, când Iudeilor le-a fost poruncit să junghie mielul pascal şi că indiferent la ce zi a săptămânii va reveni, atunci trebuie să fie încheiat şi postul. Aşa un obicei nu aveau celelalte biserici din toată lumea. Conform tradiţiei apostolice ele păstrau acelaşi obicei să încheie postul doar în ziua Învierii Domnului nostru. Episcopii au convocat un consiliu şi adunări cu prilejul acesta şi toţi unanim au stabilit şi apoi au comunicat această hotărâre în scris tuturor credincioşilor ca să prăznuiască taina Învierii lui Hristos doar în Ziua Domnului (Duminica) şi numai atunci să încheie postul lor. (Eusebiu din Cezarea, Istoria Bisericească, V, 162, traducerea aparţine autorului articolului)
Faptul că sărbătorim Paștele la date diferite nu afectează realitatea evenimentului
Cum se vede bine din argumentele citate mai sus, diferențele cu privire la data celebrării sunt de origine omenească şi nu afectează în niciun fel realitatea evenimentului Învierii Domnului nostru Isus Hristos descrisă pe paginile Noului Testament cu multe detalii.
La Paşte sărbătorim jertfa şi învierea Domnului Isus Hristos
Creştinii sărbătoresc evenimentul Învierii Domnului Isus Hristos în fiecare duminică, adică de 52 ori pe an. Dacă noi numim această zi Duminică (Ziua Domnului), atunci poporul rus a numit-o “Voskresenie”, adică Înviere. Spre deosebire de aceste zile, la Paşte noi mai sărbătorim şi evenimentul când Domnul Isus S-a jertfit pe Sine pentru păcatele întregii omeniri.
Cum vei sărbători Paștele?
Dacă nu crezi în jertfa lui Isus şi în învierea Lui din morţi, nu te ajută în niciun fel oricum ai sărbători Paştele. Chiar dacă ai respectat cu toată stricteţea postul timp de 40 de zile, chiar dacă ai pregătit pască şi vei merge să o sfinţeşti dimineaţă tare la biserică, chiar dacă vei face cea mai frumoasă masă de sărbătoare, chiar dacă vei chema pe toţi cerşetorii şi săracii din localitatea ta, ca să le bucuri inimile la această sărbătoare, chiar dacă vei face orice alt lucru, nu te ajută cu nimic, dacă nu crezi din toată inima în Domnul Isus ca să închei un legământ cu El şi să trăieşti în continuare într-o deplină ascultare de Cuvântul Lui – Biblia. Ia bine seama la acest cuvânt al lui Dumnezeu:
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine.” (Epistola lui Pavel către Romani 10:9-11)