Interpretarea pildei despre nunta fiului de împărat (Matei 22:1-14)

Întrebare:

Am citit pilda Domnului Isus despre nunta fiului de împărat de la Matei 22:1-14 și am rămas nedumerit. În pildă se relatează că împăratul a trimis pe robii săi la răspântiile drumurilor și să-i cheme pe toți pe care-i vor găsi. Robii așa au și făcut și au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.  Împăratul a zărit pe unul care nu avea haina de nuntă și l-au scos afară. Dacă a fost chemat din stradă, evident că nu era pregătit de nuntă și nu avea cum să fie pregătit cu o haină specială. Întrebarea mea este: cum odată chemat, apoi să fie scos afară? Adică cel ce a invitat pe cei din stradă știa că sunt așa cum sunt: de ce nu i-a acceptat? Din text nu reiese că el nu a vrut să își ia haina de nuntă. Am ascultat comentariile lui Luigi Mițoi cu privire la această pildă, dar nu am fost mulțumit cu comentariul.

În primul rând trebuie să avem în vedere că este vorba despre o pildă sau o parabolă și nu despre un caz real.

Ce este o pildă sau o parabolă

O pildă au o parabolă este o istorisire cu caracter moralizator sau care învață un adevăr duhovnicesc. Pilda este o istorisire închipuită, dar realistă. În Biblie pilda sau parabola este menită să exemplifice sau să ilustreze un singur adevăr central. În cazul pildei nunții fiului de împărat, adevărul central se cuprinde în concluzia de la sfârșitul parabolei: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși” pentru Împărăția cerurilor.

Pilda este despre Împărăția cerurilor. Astfel, nunta reprezintă Împărăția lui Dumnezeu, iar Împăratul pe Însuși Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit Împărăția pentru poporul Israel, dar ei L-au respins și atunci Dumnezeu a dat împărăția Neamurilor, dar nu oricui, ci celor care acceptă invitația Lui și acceptă condițiile Lui. Nimeni nu-L poate judeca pe Dumnezeu de ce El a hotărât să mântuiască pe oameni așa cum a hotărât. Oamenii de multe ori vor să fie mai buni ca Dumnezeu și atunci unii spun că iad nu există. Totuși, Dumnezeu este dragoste, dar este și drept. Astfel, în dragostea Lui El a dat oamenilor o șansă ca să fie mântuiți prin credință în Domnul Isus pe care L-a dat să moară pe cruce pentru păcatele noastre. Biblia spune că cine crede și se va boteza va fi mântuit. Dacă omul doar se botează, dar trăiește așa de parcă Dumnezeu nu există, chiar dacă pretinde că este om credincios, aceasta nu-L obligă pe Dumnezeu să-l mântuiască și să-l primească în Împărăția Sa.

În al doilea rând, când interpretăm o pildă, trebuie să avem în vedere contextul în care a fost spusă: cine, cui, când, cu ce prilej a spus aceasta.

În cazul pildei despre nunta fiului de împărat, Domnul Isus vorbește liderilor spirituali ai poporului Israel, în prezența norodului, la Templu (Matei 21:23). Înainte ca să spună pilda despre nunta fiului de împărat, Domnul Isus a mai spus și alte pilde prin care le-a arătat că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la ei:

De acea, vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi, și va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. (Matei 21:43)

După această constatare (că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la poporul Israel), Domnul Isus spune pilda cu nunta fiului de împărat, comparând „nunta” cu „Împărăția lui Dumnezeu”, iar împăratul reprezentându-L pe Însuși Dumnezeu:

Isus a luat cuvântul, și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său…” (Matei 22:1-2)

Împărăția lui Dumnezeu

Înainte să facem analiza acestei pilde, să stabilim ce știau Iudeii (adică ascultătorii) despre Împărăția lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament Dumnezeu a promis poporului Israel că la vremea sfârșitului va ridica un fiu lui David care va întări Împărăția lui Israel:

„Și Eu însumi voi strânge rămășița oilor Mele din toate țările, în cari le-am izgonit; le voi aduce înapoi în pășunea lor, și vor crește și se vor înmulți. Voi pune peste ele păstori cari le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază, și nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul”. „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune, și va face dreptate și judecată în țară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, și Israel va avea liniște în locuința lui; și iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, care a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel!” Ci se va zice: „Viu este Domnul, care a scos și a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miază noapte și din toate țările în cari îi risipisem! „Și vor locui în țara lor” (Ieremia 23:3-8)

,,În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile, și-l voi zidi iarăși cum era odinioară, ca să stăpânească rămășița Edomului și toate neamurile peste cari a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. ,,Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, și cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăștie sămânța, când mustul va picura din munți și va curge de pe toate dealurile. Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui, vor sădi vii și le vor bea vinul, vor face grădini și le vor mânca roadele. Îi voi sădi în țara lor, și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!” (Amos 9:11-15)

M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire vecinică, și nu va trece nicidecum, și împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată. … Dar domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor cari sunt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinților Celui Prea Înalt (poporului Israel). Împărăția Lui (a lui Dumnezeu) este o împărăție vecinică, și toate puterile Îi vor sluji și-L vor asculta! (Daniel 7:13-14, … 27)

În Vechiul Testament sunt multe alte texte care arată la restabilirea împărăției lui Israel. Această împărăție mai este numită și Împărăția lui Dumnezeu, pentru că în această perioadă Însuși Dumnezeu va locui în mijlocul poporului:

Și să le spui: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la cari s-au dus, îi voi strânge din toate părțile, și-i voi aduce înapoi în țara lor. Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel; toți vor avea un singur împărat, și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două împărății. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, și cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu cari au păcătuit, și-i voi curăți; ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. Robul Meu David va fi împărat peste ei, și toți vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele și le vor împlini. Vor locui iarăși în țara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, și pe care au locuit-o și părinții voștri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, și copiii copiilor lor, pe vecie, și Robul Meu David va fi voivodul lor în veci. Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ vecinic cu ei; îi voi sădi și-i voi înmulți, și voi pune locașul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuința Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. Și neamurile vor ști că Eu sunt Domnul, care sfințește pe Israel, când Locașul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor”. (Ezechiel 37:21-28)

Când a venit Domnul Isus pentru prima oară pe pământ, mulți au crezut că a venit timpul când Dumnezeu va restabili împărăția lui Israel:

… pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată. (Luca 19:11b)

Același lucru îl înțelegem și din cuvintele celor doi ucenici care mergeau spre Emaus după moartea și îngroparea Domnului Isus:

Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri (ucenicii se referă la moartea Domnului Isus). (Luca 24:21)

Nădejdea poporului Israel era restabilirea Împărăției lui Israel în care Dumnezeu avea să fie în mijlocul lor. Ultima întrebare dată de ucenici Domnului Isus, înainte de înălțarea Lui la cer, a fost tot cu privire la restabilirea acestei Împărății:

Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” (Fapte 1:6)

Invitații la nuntă sau moștenitorii Împărăției

Am stabilit că Împărăția era pentru poporul Israel, dar din cauza împietririi inimii lor, Dumnezeu a luat împărăția de la ei și a dat-o altora. Din pildă se înțelege că motivul pentru care Dumnezeu a luat de la ei împărăția este că au nesocotit chemarea Lui și au omorât pe prorocii pe care i-a trimis la ei:

Isus a luat cuvântul, și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: „Spuneți celor poftiți: „Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă”. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorât. Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea. (Matei 22:1-7)

În anul 70 după Hristos cetatea Ierusalimului (cetatea poporului Israel) a fost nimicită și foarte multă lume a murit în acel asediu, care a durat câteva luni și după care poporul Israel a fost împrăștiat printre popoare și Israel nu a mai existat ca și stat până în anul 1948.

Cui a fost dată Împărăția

Apare întrebarea cui a dat Dumnezeu Împărăția?

În Epistola către Romani la capitolul 11 apostolul Pavel scrie că prin alunecarea lui Israel a fost cu putință mântuirea neamurilor (Romani 11:11). Deci, Dumnezeu dă împărăția neamurilor. Înseamnă aceasta că oricine este dintre neamuri va moșteni Împărăția lui Dumnezeu?

Să ne întoarcem la pilda nunții fiului de împărat. Am menționat deja că nunta poartă imaginea Împărăției cerurilor. Potrivit acestei pilde invitația este individuală, nu de grup și s-a bucurat de ospățul nunții doar cei care au acceptat invitația la nuntă și au venit îmbrăcați potrivit cu evenimentul.

Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe cari-i veți găsi”. Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe cari i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. „Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunerecul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. (Matei 22:8-13)

Unii predicatori sunt de părerea că în orient oamenii bogați pregăteau pentru nuntași haine (mantale) speciale de nuntă: a refuza să îmbraci această haină însemna a nesocoti și a jigni pe stăpân. Nu am găsit prea multă informație în sprijinul acestei teorii, dar am găsit niște poze de la nunta între nepotul rabinului dinastiei hasidice Tzanz și nepoata liderului religios al dinastiei hasidice, Toldos Avraham Yitzchak. A fost una dintre cele mai bogate nunți din lume. Cred că imaginile de la această nuntă vorbesc mai mult decât orice document: toți bărbații sunt îmbrăcați la fel.

Oricum ar fi, un lucru este cert: la o nuntă nu poți veni îmbrăcat oricum. Dacă cineva ar veni la o nuntă îmbrăcat ca pentru câmp sau ca pentru sală de sport, fiți de acord că aceasta ar fi concepută de toți ca și o ofensă la adresa mirilor și a părinților acestora.

Își sfârșește Domnul Isus pilda cu concluzia:

Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși (Matei 22:14)

Potrivit acestei pilde toți au parte de chemare, dar aleși sunt cei care nu doar au acceptat invitația, dar și au venit îmbrăcați potrivit cu evenimentul la care au fost chemați. Fiindcă nunta poartă imaginea Împărăției Cerurilor, să vedem ce haine vor purta cei ce vor fi găsiți vrednici de ea. La Apocalipsa 3:5 scrie că biruitorii vor fi îmbrăcați în haine albe:

Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui” (Apocalipsa 3:5)

Aceste haine albe simbolizează faptele neprihănite ale sfinților:

„…Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor, și curat”. – (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) (Apocalipsa 19:7-8)

Dumnezeu încă prin prorocul Habacuc a vestit că neprihănirea va fi posibilă numai prin credință:

…dar cel neprihănit va trăi prin credința lui. (Habacuc 2:4b)

Astfel, prin Evanghelie s-a împlinit această prorocie: prin credință în Domnul Isus primim abilitatea de a trăi după standardele lui Dumnezeu:

…deoarece în ea (adică în Evanghelie) este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:17)

Atunci când ne întoarcem la Domnul, primim Duhul Sfânt care ne transformă în așa un fel că noi reflectăm caracterul lui Dumnezeu și El ne face capabili să trăim după standardele Sale:

Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. (Ezechiel 36:27)

Și Domnul Isus în discuție cu Nicodim spune că nimeni nu poate vedea și nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu este născut din nou și nașterea din nou este o naștere spirituală, o naștere din Duh.

Drept răspuns, Isus i-a zis:,,Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3)

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh. (Ioan 3:5-6)

Iar Duhul îl primim prin credință în Domnul Isus:

Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14)

„…Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. (Ioan 7:38-39)

Deci, haina care vrea Dumnezeu să o avem pe noi la intrarea în Împărăția Sa este haina neprihănirii, care o primim odată cu Duhul Sfânt la nașterea din nou, căci toate faptele unui om născut din nou sunt roada Duhului Sfânt:

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. (Galateni 5:22-24)

Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10)

Întrebarea era că dacă omul a fost luat din drum, era firesc să nu fie pregătit pentru un așa eveniment. De fapt, toți cei invitați de la răspântiile drumurilor erau nepregătiți și, totuși, toți erau îmbrăcați în haine de nuntă, ceea ce înseamnă că și persoana în cauză ar fi trebuit să găsească posibilitatea de a se îmbrăca potrivit cu evenimentul. Dar să nu uităm adevărul central al acestei pilde: în Împărăția lui Dumnezeu vor intra doar cei care acceptă invitația și condițiile celui ce invită. Altfel spus, nu este suficient să-L acceptăm pe Isus doar ca și Mântuitor, trebuie să-L acceptăm și ca Domn al vieții noastre. Dacă cineva zice că crede în Domnul Isus (acceptă chemarea), dar trăiește cum vrea el, un astfel de om nu face altceva decât se înșală singur și nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu:

Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos, și prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Poate va zice cineva că este imposibil să trăiești după standardele lui Dumnezeu și într-un fel ar avea dreptate: omul în firea lui păcătoasă este incapabil să trăiască o viață sfântă, dar Dumnezeu este sfânt și El nu ne poate primi oricum în Împărăția Sa. Păcatul pune un zid de despărțire între om și Dumnezeu. Dar Dumnezeu, condus de dragostea Sa pentru oameni, a dat pe singurul Său Fiu ca prin credință în El să avem viață veșnică (Ioan 3:16). Domnul Isus nu numai că a achitat datoria păcatului, dar ne-a și eliberat din robia păcatului (Romani 6) ca să putem sluji lui Dumnezeu.

Chiar și în pilda cu nunta fiului de împărat, dacă citiți atent veți vedea că Împăratul nu a poruncit slujitorilor săi să scoată afară pe fiecare care nu are haină de nuntă, ci el însuși a inspectat pe oaspeți și când a văzut pe omul care nu era îmbrăcat în haine de nuntă, s-a apropiat ca să vadă care este problema. Trageți atenție la felul cum i se adresează: „prietene”:

„Prietene,” i-a zis el „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” (Matei 22:12a)

Din felul cum se adresează Împăratul se pare că el este gata să asculte orice explicație sau scuză, dar se pare că omul în cauză nu avea nicio scuză pentru faptul că nu avea pe el haina de nuntă, de aceea el pur și simplu a muțit!

„Prietene”, i-a zis el „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit. (Matei 22:12)

Având în vedere adevărul central al pildei, înțelegem că aleși sunt cei care acceptă invitația la Împărăție și prin credință primesc Duhul Sfânt, prin care pot trăi o viață sfântă. Faptele făcute în neprihănire, care sunt dovada nașterii din nou, sunt haina albă care le permite intrarea în Împărăția lui Dumnezeu!

Cu privire la viitorul poporului Israel vă recomand să citiți următoarele articole:

Când vor primi evreii pe Hristos?

De ce va fi Israel mântuit ca și națiune?

De ce Dumnezeu a dat țara înapoi poporului Israel în 1948?

Este biblică pretenția poporului Israel la pământul „Palestinei”?