Pentru ce motive se face excomunicarea din Biserică?

Întrebare: 

Fiind pastor am o întrebare la dumneavastre. De fapt,  aşi vrea să ştiu adevărul şi apelînd la dumneavoastre sunt sigură că voi avea un răspuns corect, biblic. Care sunt regulile, sau principiile biblice, sau ce spune Biblia despre excluderea unui membru dintr’o biserică? Am o prietenă care se confruntă cu această întrebare, de ce se exclud oamenii în ziua de azi din biserică şi ce spune Biblia despre aceasta? 

Excluderea din Biserică (sau excomunicarea din Biserică, sau anatemizarea, sau afurisirea) este cea mai mare și ultima pedeapsă disciplinară care este aplicată în Biserica lui Hristos. Cei care au ars oameni pe rug și au aplicat cele mai groaznice chinuri semenilor pe motive de credință nu au fost creștini, ci au căutat să profite de acest nume sfânt ca să facă crimele grave de care s-au făcut vinovați și pentru care vor răspunde înaintea lui Dumnezeu în Ziua cea mare a Judecății. Dacă în Evul Mediu creștinii cu numele au mers în extreme cum a fost Inchiziția, în lumea noastră insistă asupra altei extreme – să nu fie aplicată nici un fel de disciplină în Biserică. 

Excomunicarea din Biserică a fost instituită de Domnul Isus Hristos

Domnul Isus a lăsat această pedeapsă când a spus: 

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. (Matei 18:15-18) 

Din aceste cuvinte ale Mântuitorului devin clare câteva învățături importante cu privire la excomunicarea din Biserică: 

• excomunicarea din Biserică nu se face de odată ce un creștin a păcătuit
• mai întâi persoana care a păcătuit trebuie să fie confruntată personal de cel sau cea împotriva căruia a păcătuit
• dacă cel care a săvârșit păcat nu se pocăiește, trebuie să fie confruntat de mai multe persoane
• dacă nici așa nu se pocăiește, atunci trebuie să fie confruntat de întreaga biserică, adică de întreaga comunitate a creștinilor din care face el sau ea parte
• dacă și după aceasta persoana care a păcătuit nu se pocăiește și nu se leapădă de păcatul ei, va urma excomunicarea din Biserică
• excomunicarea implica ruperea de către restul creștinilor acelei comunități a oricăror legături cu persoana care a păcătuit, căci așa se purtau evreii în vremea Domnului Isus cu păgânii și cu vameșii

În continuare vom privi la un caz concret de excomunicare din Biserică înregistrat pe paginile Noului Testament. 

Excomunicarea din Biserica orașului Corint

În prima Epistolă adresată creștinilor din Corint, Apostolul Pavel le cere să-l excomunice din biserică pe un bărbat care a săvârșit un păcat sexual de care nici la păgâni nu se pomenea, căci el a săvârșit incest cu mama lui vitregă. Pentru că restul creștinilor din biserică nu luau atitudine și nu-l confruntau pe acest om, Apostolul Pavel, în mod de urgență, le-a scris și le-a cerut să-i aplice acestui păcătos excomunicarea din Biserică scriind: 

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. (1 Corinteni 5:1-5) 

Este de menționat că excomunicarea din biserică se face prin judecată bisericească care este exercitată de cel ce o păstorește împreună cu întreaga biserică locală și că la excomunicarea din biserică persoana careia îi este aplicată pedeapsa este dată pe mâina Satanei ca să-i fie nimicită carnea, dar ca să-i fie mântuit duhul în ziua Domnului Isus Hristos. În continuare Apostolul Pavel enumără păcatele pentru care biserica locală trebuie să ia atitudine, să confrunte pe păcătos și dacă nu se pocăiește să fie excomunicat din Biserică: 

Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:11-13) 

Păcatele menționate aici pentru care creștinii sunt datori să aplice excomunicarea din Biserică sunt următoarele: 

• curvie
• lăcomie de bani
• închiare la idoli
• defăimare (bârfire, ponegrire, calomniere; dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură)
• beție
• escrocherie (cuvântul grecesc folosit aici este αρπαξ  a cărui prim sens este răpitor. Bine a mai tradus preotul Dumitru Cornilescu cu „hrăpăreț”) 

Cu siguranță că lista păcatelor pentru care poate fi aplicată excomunicarea din biserică nu se încheie aici. Apostolul Pavel s-a referit la situații și păcate concrete care se întâmplau în biserica corintenilor. 

Pentru că suntem în acest context este important să vedem…

Responsabilitatea creștinilor după ce este aplicată păcătosului excomunicarea din Biserică

În Evanghelia după Matei Domnul Isus a spus că după excomunicarea din Biserică, păcătosul trebuie să fie privit și tratat de restul credincioșilor acelei comunități așa cum evreii îi tratau pe păgâni și pe vameși. Apostolul Pavel în Epistola I către Corinteni aduce mai multă claritate și spune că, după ce păcătosul este excomunicat din Biserică, celorlalți creștini nu le este îngăduit să aibă nici un fel de legături cu el, sau cu ea și să nu stea nici la masă. 

Excomunicarea din Biserică trebuie aplicată ereticilor

În Epistola către Romani, Apostolul Pavel a scris: 

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători. (Romani 16:17-18) 

Când cineva începe să învețe lucruri care sunt împotriva învățăturii sănătoase a Domnului Isus Hristos, conducătorii bisericii sunt datori să ia atitudine în mod de urgență așa cum a învățat Pavel pe Tit: 

După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit. (Tit 3:10-11) 

Păstorul sau păstorii trebuie să-l confrunte pe bărbatul sau femeia care învață greșit, să-i mustre și dacă persoana respectivă insistă în păcatul ei, va trebui să-i aplice excomunicarea pentru protejarea restul creștinilor. Dar, și credincioșii vor avea responsabilitatea să nu întrețină nici un fel de legături și să se depărteaze de acești oameni ca să nu-și pună în pericol viața lor de credință, relația cu Dumnezeu și mântuirea. 

Cum este aplicată disciplina instituită de Domnul Isus Hristos și apostoli în biserica locală din care faci parte? Ce efect a avut și are aceasta asupra întregii comunități? Cum procedează creștinii față de cei excomunicați din Biserică? Dar tu cum procedezi? Ce efect au faptele și cuvintele tale asupra persoanei care a păcătuit, asupra bisericii și asupra lucrării de intaintare a Evangheliei?  A încetat să crească biserica locală după aplicarea disciplinei stabilite în Biblie?