Este nevoie de pocăință ca să fii născut din nou?

Este nevoie de pocăință ca să fii născut din nou?

este nevoie de pocăință pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu?
Pocăința

Unii creștini cred că nu este nevoie de pocăință pentru a fi născut din nou, ci spun ei dacă ai credință, poți fi mântuit. Acești creștini folosesc drept sursă Evanghelia după Ioan unde cuvântul pocăință nu este menționat. Să nu uităm că Scriptura se interpretează în lumina Scripturii și contextul guvernează înțelesul textului. Tocmai în Evanghelia după Ioan 3:1-16 Domnul Isus vorbește despre nașterea din nou și cum prin schimbarea minții prin credință în El poți intra în Împărăția lui Dumnezeu. Despre ce este nașterea din nou și care sunt faptele acesteia s-a scris deja pe acest portal creștin.

În acest articol aș vrea să privim la legătura dintre pocăință și credință.

De ce este nevoie de pocăință ? Pentru că pocăința este cerința lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu El   

Sfînta Scriptură accentuează nevoia pocăinței individului sau comunității pentru a avea părtășie cu Dumnezeu. Astfel găsim scris în 2 Împărăți 17:13:

“Domnul a înștiințat pe Israel și Iuda prin toți proorocii Lui, prin toți văzătorii, și le-a zis: “Întoarceți-vă dela căile voastre cele rele, și păziți poruncile și rînduielile Mele, urmînd în totul legea pe care am dat-o părinților voștri și pe care v’am trimes-o prin robii Mei proorocii.”

Întoarcerea de la căile rele la păzirea poruncilor și rînduielilor lui Dumnezeu este cerința Celui Prea Înalt pentru a avea părtășie și o relație personală cu El. Fără pocăință este cu neputință să ai o părtășie reală cu Dumnezeu.

Pocăința însoțește credința în Domnul Isus Hristos

În ultimul său discurs către presbiterii bisericilor din Efes apostolul Pavel le-a spus:

“Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case, și să vestesc Iudeilor și Grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos.” (Fapte 20:20-21)

Este neînțelept și neserios să presupunem că o persoană poate să-și exercite credința în Hristos Mântuitorul fără a fi conștient de vina sa și fără de pocăința păcatului său. Pocăința este aspectul important al convertirii individului menționat de Domnul Isus Însuși.

“Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decît pentru nouă zeci și nouă de oameni neprihăniți cari n-au nevoie de pocăință.” (Luca 15:7)

Cu toate că cel convertit poate fi conștient de un aspect mai mult decît de altul, pocăința și credința în Domnul Isus Hristos sunt inseparabile. Apostolii au descris convertirea Neamurilor ca “Dumnezeu a dat pocăință neamurilor ca să aibă viață.” (Fapte 11:18)

Atît Ioan Botezătorul (Matei 3:2; Marcu 1:4), cît și Isus Hristos ( Marcu 1:15) au fost predicatori ai pocăinței, chemând nu pe cei neprihăniți, dar pe cei păcătoși la pocăință. Ucenicii Domnului Isus au fost trimiși să predice mesajul pocăinței.

“Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: “Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. Voi sînteți martori ai acestor lucruri. Și iată că voi trimete peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămîneți în cetate pînă veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” (Luca 24:44-49)

În ziua Cincizecimii apostolul Petru a predicat mesajul pocăinței și iertarea păcatelor în Isus Hristos și în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete (Fapte 2:41).

Pocăința, prin urmare, este o reorientare totală, în care o persoană își transferă credincioșia sa față de Dumnezeu. La fel și credința este orientată spre Cuvântul lui Dumnezeu. Credința este deschisă de Cuvântul lui Dumnezeu, își găsește expresia prin Duhul lui Dumnezeu care este dat și mărturisește despre domnia Domnului Isus Hristos.

În concluzie, putem spune că este nevoie de pocăință pentru a putea intrara în Împărăția lui Dumnezeu, viața veșnică, iar credința este noua direcție.

“Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvîntul acesta este cuvîntul credinței, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire, după cum zice Scriptura: “Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.”

Articole recomandate: