Cum se manifestă adevărata pocăință?

Întrebare: 

Cum poate persoana X să-și manifeste pocăința? Cum poți vedea că cineva s-a pocăit cu adevărat?

pocăințăManifestarea pocăinței nu este un efort propriu, ci un rezultat a unei minți schimbate. “Metanoia” din greacă înseamnă o minte schimbată. La persoana care s-a pocăit cu adevărat, mintea i-a fost schimbată. Felul în care privește acum este diferit de felul cum privea în trecut. Pentru că mintea omului pocăit a fost schimbată, faptele lui tot sunt schimbate, nu mai sunt aceleași din trecut, de aceea trebuie să știi că…

Pocăința adevărată se manifestă prin fapte vrednice de ea

 

Ioan Botezătorul, când boteza pe oamenii care veneau, le-a zis așa:

„Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.”10. Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”(Luca 3:7-14)

Diferite categorii de oameni veneau la Ioan, doreau să fie botezate, dar pe de altă parte nu doreau să o rupă cu trecutul lor păcătos, de aceea Ioan îi numește “pui de năpârci” care încercau să fugă de mânia viitoare nu printr-o pocăință sinceră,  ci printr-un fel șiret de viețuire. Oamenii aceștia ziceau că au pe Avraam ca tată și totuși Scriptura zice că ei nu erau ceea ce pretindeau a fi.

Dragul meu, a spune că ești pocăit nu neapărat înseamnă că chiar ești. În cartea sa, “Cu Dumnezeu în subterană”, Richard Wunbrand zice că creștinii se împart în două categorii. Cei care au crezut din toată inima și au fost născuți din nou și o altă categorie sunt aceea care se gândesc că au crezut cândva din toată inima în Domnul Isus. Este o mare diferență între ei. Domnul Isus a folosit multe pilde și comparații ca să ne arate diferența dintre cei doi. În predica Sa de pe munte a zis așa:

„16 Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? 17 Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat și aruncat în foc. 20 Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7:16-20)

Trăirea noastră este mărturia a ceea ce suntem noi. Faptele noastre vorbesc cine suntem noi. Pocăința nu începe cu fapte bune, ci cu credința în Domnul Isus. Totuși, o persoană, natura căreia a fost schimbată, va avea și fapte schimbate, rodul va fi altul.

Omul pocăit cu adevărat face voia Tatălui din cer

Imediat după ce a vorbit despre pomul bun și pomul rău, Domnul Isus a zis așa:

Nu orișicine-Mi zice: ,,Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea:,,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? „Atunci le voi spune curat:”Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă dela Mine, voi toți cari lucrați fărădelege”. (Matei 7:21-23)

Faptul că Îl numești pe Isus “Domn” nu neapărat înseamnă că tu te supui acestui Domn. Există  mulți oameni care Îl numesc pe Domnul Isus “Domn și Mântuitor”, dar El nu domnește în viața lor. Sunt persoane care chiar încearcă să imite anumite fapte ale creștinului adevărat, dar aceasta este doar o imitare, nu o viață transformată. Sunt lucruri total diferite.

Pocăința adevărată trebuie să producă roade, fapte vrednice de ea. O gândire schimbată, un caracter schimbat, o trăire schimbată total. Așa se manifestă adevărata  pocăință.

Și, totuși, unii întreabă: “Cum este posibil după ce cineva s-a rugat cu o rugăciune de pocăință, iar după o perioadă de timp s-a întors la felul lui vechi de viețuire?”

Dragul meu, trebuie să înțelegi că pocăința adevărată nu este o rugăciune doar, ci…

Pocăința adevărată este rodul întristării după voia lui Dumnezeu

De cele mai multe ori oamenii confundă pocăința cu o rugăciune doar,  în care ei spun “Doamne, iartă-mă…” Nu aceasta este pocăința. Da, atunci când omul se întoarce din toată inima la Dumnezeu, el își cere iertare, dar aceasta, de fapt, trebuie să fie rezultatul a ceea ce el a înțeles. Dacă persoana nu-și vede și nu-și înțelege pe deplin gravitatea păcatului său, el nu se va putea pocăi. Domnul Isus a spus: “Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor” și imediat după aceasta a zis: “Ferice de cei ce plâng…”. Atunci când îți înțelegi sărăcia în duh, când vezi cât de mizerabil ești fără Dumnezeu și că nu poți nicidecum să ajungi la înălțimea așteptărilor Lui, persoana aceasta strigă către Dumnezeu după ajutor, așa cum a făcut-o și vameșul în Evanghelia după Luca: “Doamne, ai milă de mine păcătosul”. Plînsul acesta, strigătul acesta este rezultatul unui duh zdrobit, a unei inimi mâhnite. De fapt, aceasta este întristarea după voia lui Dumenzeu, despre care scrie apostolul Pavel:

„În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.” (2 Corinteni 7:10)

Drag cititor, îți recomand cu toată insistența cursul “Întoarce-ți inima spre Dumnezeu”. Studiind acest curs, vei înțelege, de fapt, ce înseamnă o viață transformată și cum trăiește un om fericit, un om ce s-a împăcat cu adevărat cu Domnul Isus Hristos.

Dumnezeu să ne ajute să trăim până la sfârșit într-un mod vrednic de Evanghelie!