Ce este legalismul și cum se manifestă?

Întrebare:

Explicați, vă rog, ce este legalismul și formele lui de manifestare. Mulțumesc.

Nu este ușor să dai o definiție a legalismului. Cuvântul acesta provine de la “lege” și se referă atât la porunci din Legea lui Moise care nu mai sunt valabile după venirea lui Hristos, dar și la legi adăugate de oameni la învățătura lui Dumnezeu care spun că nu este suficient să crezi în Domnul Isus Hristos, ci mai trebuie să ții și aceste legi inventate de ei sau anumite lucruri din Legea Vechiului Testament, cum ar fi sabatul, sau tăierea împrejur, sau alte lucruri despre care este scris că sunt umbra lucrurilor viitoare, adică indicau la ceea ce avea să se împlinească în Isus Hristos. Despre legalism și diversele lui forme de manifestare este scris mult în Biblie. Nu este posibil de acoperit totul în acest articol, dar voi prezenta doar câteva forme de manifestare a legalismului.

Legalismul este ținerea de tradiții omenești

Fariseii au fost zeloși pentru Dumnezeu, dar în zelul lor au mers până acolo, că au adăugat un mare număr de interdicții și porunci la cele lăsate de Dumnezeu. Iată o confruntare pe care a avut-o Domnul Isus cu fariseii și care scoate la iveală esența legalismului:

Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. – Fariseii însă şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. – Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:1-13)

Iată câteva manifestări ale legalismului pe care le vedem clar din acest text:

• Oamenii legaliști își fac niște legi care nu sunt în Cuvântul lui Dumnezeu și pe care le păzesc cu multă rigurozitate.
• Dacă cineva nu păzește acele legi ca și ei, atunci îl judecă cu asprime.
• Pentru legaliști este mai importantă păzirea poruncilor și datinilor puse de ei decât persoana omului și împlinirea nevoilor lui.
• Multe din obiceiurile pe care le țin legaliștii le-au preluat de la generațiile anterioare și se țin de ele mai mult decât de Cuvântul lui Dumnezeu.
• Legalismul face ca omul care este afectat de el să aibă o religie manifestată în exterior dar să-i lipsească atitudinea sinceră de închinare și reverență din inimă.
• Legalismul îl face pe om fățarnic pentru că cel mai mult este important pentru el ce văd oamenii. De aceea și el judecă continuu pe alții.
• Legalismul este o desființare a Cuvântului lui Dumnzeu în favoarea datinei (legilor) stabilite de oamenii care îl practică sau de părinții ori strămoșii lor.

Legalismul te împiedică să primești harul lui Dumnezeu

În Epistola către Romani Apostolul Pavel a scris astfel:

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:1-4)

Vedeți? Dacă cei din Israel ar fi pătruns sensul Legii Vechiului Testament ar fi văzut și înțeles că sfârșitul Legii este Hristos pentru că toate lucrurile din Lege indicau la persoana și lucrarea Domnului Isus Hristos. Ei, însă, n-au căutat să cunoască neprihănirea lui Dumnezeu, ci și-au pus înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus neprăhănirii lui Dumnezeu ca să poată fi mântuiți. De aceea este foarte mare pericolul legalismului. Acesta te împiedică să vezi și să înțelegi harul lui Dumnezeu și, în consecință, devine o piedică mare pe calea mântuirii.

Legalismul te poate depărta de Hristos

Biblia relatează cazuri și mai grave. Galatenii erau creștini proveniți dintre păgâni, adică dintre neamuri. Ei n-au cunoscut mai înainte Legea lui Moise, ci au auzit Evanghelia de la cei ce le-au propovăduit-o, au crezut Evanghelia, au fost mântuiți și au primit Duhul Sfânt. Însă, după o bucată de vreme, a venit la ei cineva care le-a spus că nu este suficient să crezi doar în Isus Hristos și că dacă nu țin Legea lui Moise nu pot fi mântuiți. Apostolul Pavel a scris Epistola către Galateni fiind foarte supărat pe cei care au adus această erezie, dar și pe galatenii nechibzuiți care au primit atât de repede “o altă evanghelie”. El le-a scris astfel:

Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi, încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. (Galateni 5:1-4)

Deci, când cineva primește și urmează legalismul în felul acesta se pleacă singur iarăși sub jugul robiei și se desparte de Hristos.

Legalismul este întoarcere la învățăturile începătoare, slabe și sărăcăcioase

Așa a numit Apostolul Pavel legalismul când le-a scris creștinilor din bisericile Galatiei.

Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. (Galateni 4:9-10)

Iar în Epistola către Coloseni a mai scris:

Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu. Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. (Coloseni 2:16-23)

Despre legalism mai spune aici Apostolul că:

• Legalism este ținerea poruncilor din Legea lui Moise care țin de mâncare, băutură, zile de sărbătoare, sabat, și altele ca acestea care erau umbra lucrurilor viitoare, pentru că acestea indicau la lucrarea și persoana Domnului Isus Hristos.
• Legalismul îl face pe om să se bizuie pe firea lui pământească și să nu se țină strâns de Capul Bisericii care este Hristos.
• Legalismul dă înfățișare de înțelepciune într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar în realitate nu sunt de nici un preț împotriva firii pământești, ba invers, tocmai ținerea acestor legi și porunci omenești îi gâdilă omului firea pământească.

Oamenii prinși în legalism nu au bucuria relației personale cu Dumnezeu și, de cele mai multe ori, nu au siguranța mântuirii lor. Dumnezeu să-i ajute să primească învățătura sănătoasă a Mântuitorului și să se ferească de orice legalism periculos care îi indepărtează de Hristos.