De unde era lumină pe pământ dacă luminătorii au fost creați în a patra zi?

Întrebare:

În Geneza 1 soarele nu a fost creat pînă în ziua a 4-a. De unde era lumină pe pământ dacă luminătorii au fost creați în a patra zi?  

În articolul “A creat Dumnezeu tot universul în șase zile obișnuite sau perioade de timp foarte lungi?” am argumentat că fiecare zi din cele șase zile ale creației apare cu cuvântul ebraic yom calificat de un număr și o frază “a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă.

Nu este nevoie de lumina soarelui pentru zi și noapte. În Geneza 1:1-5 este scris: 

“La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. Pămîntul era pustiu şi gol, peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: ”Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.”

În prima zi a creației Dumnezeu a zis: “Să fie lumină.” Fraza “zi și noapte” implică un pământ care se rotește. Dacă avem lumină dintr-o direcție și pământul care se rotește, avem zi și noapte.  

De unde a apărut lumina? 

Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune de unde și cum a apărut lumina în prima zi a creației. Geneza 1:3 ne spune însă că lumina a apărut la Cuvântul lui Dumnezeu.  

“Dumnezeu a zis: “Să fie lumină!” Și a fost lumină.” 

Lumina asigura ziua și noaptea pînă când Dumnezeu a creat Soarele în ziua a 4-a ca să stăpînească peste zi. 

“Dumnezeu a zis: “Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte, ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea, a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul, să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. (Geneza 1:14-19) 

Cartea Apocalipsa 21:23 ne spune că într-o zi nu va mai fi nevoie de soare, pentru că slava lui Dumnezeu o va lumina.  

“Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

Soarele nu are prioritate în creație așa după cum oamenii i-au dat prioritate de-a lungul anilor și nici nu este sursa creației după cum evoluționiștii pretind. Slava lui Dumnezeu și a Mielului vor lumina noul Ierusalim. 

În Psalmul 104:1-4 scrie că Dumnezeu Se învelește cu lumina ca și cu o manta: 

“Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie! Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta, întinzi cerurile ca un cort. Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului. Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.”

Dumnezeu este lumină. Lumina este vitală pentru viață și acest lucru îl observăm din faptul că lumina a apărut prima în creația lui Dumnezeu. Habacuc 3:4 spune: “Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.” Lumina descoperă slava lui Dumnezeu. În 1 Ioan 1:5 este scris: “Vestea, pe care am auzit-o dela El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întunerec.

În Evanghelia după Ioan 1:1-9 este scris că slava lui Dumnezeu a fost manifestată în persoana Domnului Isus Hristos. Domnul Isus este Lumina lumii ce luminează pe fiecare om venind în lume. 

“La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o. A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.” 

Lumina este slava lui Dumnezeu manifestată în creație, iar mai târziu în întruparea Domnului Isus Hristos care luminează pe orice om venind în lume. Lumina aceasta nu poate fi comparată cu lumina Soarelui sau a Lunii, pentru că este o adevărată Lumină care nu poate fi biruită de întuneric. De această Lumină are nevoie orice om venind în lume pentru a intra în Noul Ierusalim luminat de slava lui Dumnezeu și a Mielului.