Cina Domnului (Sfânta Împărtăşanie) este o Judecată (1 Corinteni 11:27-32)

Cina Domnului

În articolele anterioare am văzut ce nu este şi ce este Cina Domnului sau Sfânta Împărtăşanie. Cina Domnului nu este un prilej de fală, nu este pentru laudă şi pentru ai face de ruşine pe cei ce nu au nimic, nu este un descântec, sau un medicament, ci este un act sfânt instituit de însuşi Domnul Isus Hristos ca şi semn de aducere aminte pentru creştini despre legământul care l-au încheiat cu El prin credinţă şi pocăinţă. Cina Domnului mai este şi un prilej deosebit când creştinii vestesc tuturor celorlalţi oameni despre jertfa mântuitoare a Domnului Isus Hristos. Cina Domnului mai are o altă foarte importantă implicaţie şi anume, acest act sfânt este o JUDECATĂ care are loc la două nivele şi în două instanţe.

Instanţa 1 – Cina Domnului este o judecata personală

Pentru că Cina Domnului este un semn de aducere aminte despre legământul care l-a încheiat creştinul cu Domnul Isus Hristos, orice credincios când se apropie de acest act sfânt, trebuie să-şi facă o evaluare, o cercetare, o judecată proprie a felului cum respectă condiţiile acestui legământ ca să poată moşteni făgăduinţele lui. Dacă un creştin nu-şi face o evaluare a vieţii, a ascultării lui de Dumnezeu, a felului cum respectă condiţiile legământului încheiat, în felul acesta, el ia parte la Cina Domnului în chip nevrednic, cum spune Apostolul Pavel:

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul aceasta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda (condamnarea, sentinţa) lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. (1 Corinteni 11:27-29)

În contextul acestui pasaj, a lua parte la Cina Domnului fără să deosebeşti trupul şi sângele Lui, înseamnă a o face doar ca şi o tradiţie, fără să iai seama la jertfa care a adus-o Domnul Isus pentru mântuirea ta şi să nu-ţi cercetezi viaţa şi trăirea în luminea acestei jertfe şi a condiţiilor legământului pe care l-ai încheiat. Toate aceste condiţii se găsesc scrise pe paginile Sfintelor Scripturi. Când venim la Sfânta Împărtăşanie, Dumnezeu vrea să ne cercetăm bine faptele, gândurile, vorbele, relaţiile pe care le avem sau nu le mai avem cu oamenii şi apoi să ne pocăim de ce nu facem sau nu gândim, sau nu vorbim potrivit cu legământul lui, să reparăm relaţiile stricate şi doar aşa, cu o astfel de atitudine, să luăm parte la Cina Domnului. El vrea să ne judecăm şi să luăm decizii ferme cu privire la viaţa noastră de mai departe şi să ne schimbăm felul de trăire. Am văzut unii creştini care “sunt atât de temători” de Dumnezeu încât ei vin la Cina Domnului, dar nu gustă vinul şi pâinea, tocmai pentru că nu trăiesc în pace cu alţii, sau au alte păcate şi se tem să nu ia parte cumva si să-şi bea osânda, adică comdamnarea lor. Dacă eşti unul din ei, vreau să-ţi spun că rostul Cinei Domnului este în primul rând să te pună faţă în faţă cu legământul care l-ai încheiat cu Domnul Isus şi cu condiţiile acestui legământ. Indiferent dacă guşti din pâine sau din vin, dacă pleci acasă fără să te pocăieşti din inimă, fără să-ţi schimbi purtarea şi gândirea, pleci acasă osândit. Şi dacă nu te judeci singur în aşa fel ca să aduci o schimbare în viaţa ta proprie, va intervenia a doua fază a judecăţii – va veni să te judece Dumnezeu.

Instanţa 2 – Judecata lui Dumnezeu (asupra credinciosului)

Aşa cum am văzut în pasajul citat anterior, Domnul Isus a instituit Cina Domnului tocmai pentru ca fiecare creştin să aibă un timp când se cercetează, se judecă şi se condamnă singur aşa ca să-şi schimbe purtarea, vorbirea şi gândirea. Dacă însă creştinul care a încheiat legământ cu Domnul Isus nu se judecă singur, foarte curând va interveni judecata lui Dumnezeu asupra lui, aşa cum spune Apostolul Pavel în continuarea aceluiaşi text din Epistola I către Corinteni:

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. (1 Corinteni 11:30)

Acest verset arată trei etape ale judecăţii lui Dumnezeu care vor acţiona în viaţa celui ce nu vrea să se judece singur şi nu vrea să trăiască potrivit cu legământ.

Neputinţa va fi prima etapă. Ai văzut oameni care ori de ce nu s-ar apuca nu le merge nimic. Şi ei spun cu indignare: “Cum se poate aşa? Necredincioşilor şi păgânilor le merge mai bine ca mie? Nu-mi reuşeşte nimic, nici la şcoală, nici la servici, nici în familie, nici în alte lucruri, mă simt ca şi un falimentat în toate…” Astfel de oameni se scoală cu noaptea în cap, lucrează până târziu şi nu le reuşeşte nimic, nu au nici un rezultat. De ce? Pentru că ei nu trăiesc potrivit cu condiţiile legământului încheiat şi nici nu fac nimic pentru a schimba situaţia, nu se cercetează şi nu se judecă singuri pe ei. Cu vre-o lună în urmă, după ce am predicat la un grup de bărbaţi despre păcatul pornografiilor, s-a apropiat de mine un bărbat care era într-o depresie totală şi mi-a spus că are câteva afaceri foarte mari şi care în aparenţă merg bine, dar el este într-o stare atât de apăsată şi în aşa de multe datorii, cum nu a fost nici odată în viaţă şi nu se bucură de nimic, absolut de nimic. Pricina mi-a spus-o el singur pentru că a văzut-o când s-a cercetat în lumina legământului încheiat cu Domnul Isus. El obişnuieşte să privească lucruri urâte pe Internet. A mai spus că nu mai are nici o relaţie nici cu soţia, nici cu copiii şi în toate lucrurile se vede un ratat şi un falimentar. Aceasta este judecata lui Dumnezeu asupra lui, pentru că nu vrea să se judece singur, să se pocăiască, să o rupă cu aceste lucruri rele şi să înceapă a trăi ca un creştin adevărat. Dacă nu se opreşte, va interveni repede a doua etapă a judecăţii lui Dumnezeu.

Boala este cea care va urma neputinţei, sau poate în anumite cazuri să intervină de odată şi aceasta va fi următorul fel cum Dumnezeu judecă pe copiii Săi pentru necredincioşie faţă de El şi faţă de legământul încheiat cu El. Şi când zic boală, nu mă refer la simplă răceală, sau gripă. Vorbim despre boli serioase, care te vor afecta grav. Nu înseamnă că totdeauna cauza bolilor este aceasta, dar Dumnezeu avertizează, că în cazul când nu vrei să te cercetezi şi să te judeci singur şi continui să trăieşti în neascultare de El şi de legământul Lui, va interveni boala. Dacă însă creştinul rămâne un încăpăţânat şi, cum spune Scriptura “îşi înţepeneşte grumazul” ( aşa se vorbeşte despre animalele de tracţiune care nu mai reacţionează la loviturile nuielii stăpânului), atunci va interveni ultima etapă a judecăţii lui Dumnezeu – moartea fizică a creştinului.

Moartea fizică a crestinilor este numită în Sfintele Scripturi deseori “adormire” ca să facă deosebire între moartea fizică a celor necredincioşi, care odată cu plecarea din această viaţă merg în Locuinţa Morţilor unde urmează să aştepte Ziua cea mare a Judecăţii, după care vor fi aruncaţi în iazul cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. Nu tot aşa este cu moartea fizică a creştinilor, ei au cu totul altă soartă şi de aceea, moartea lor fizică este numită adormire. Dacă un om care a încheiat legământ cu Domnul Isus încalcă condiţiile acestui legământ şi nu se cercetează, nu se judecă singur ca să-şi schimbe purtarea şi atutudinea, nu va trece mult timp până va interveni şi moartea fizică, şi aceasta va fi subit. În calitate de preot am fost martor la multe cazuri când Dumnezeu a lucrat exact în felul cum scrie în acest pasaj Biblic şi a făcut-o foarte repede. Vraeu să vă povestesc două din aceste cazuri.

Odată, un om în vârstă, creştin, mi-a spus că i-a plecat soţia la Domnul şi că vrea să se căsătorească cu o altă femeie, care nu este creştină, dar este o femeie cuminte. Dumnezeu spune clar şi categoric, că nu acceptă astfel de căsătorii şi că un credincios, este liber să se căsătorească cu cine vrea, dar numai în Domnul, adică doar cu o femeie credincioasă în Domnul Isus care face parte din acelaşi legământ cu Dumnezeu. Eu i-am spus încă odată că aceasta este contrar voii lui Dumnezeu şi că va purta consecinţele. El totuşi a făcut aşa cum a vrut el, a acţionat potrivit cu încăpăţânarea lui. Nu au trecut nici trei luni şi într-o zi i s-a oprit inima brusc şi a căzut mort. Apoi, am mai auzit de la oameni şi alte mărturii urâte despre el, care nu făceau faţă purtării unui creştin.

Altă dată, părinţii creştini ai unui tânăr mi-au spus că el a început să trăiască într-o relaţie imorală cu o fată şi că nu mai merge la biserică, chiar a început să fumeze, etc. Era luna martie. L-am luat cu mine odată în timp ce mergeam să predic într-o biserică din ţară şi tot drumul i-am vorbit din Scripturi şi l-am avertiz despre cele ce pot să i se întâmple. El spunea: “Eu mă voi pocăi într-o zi, eu voi reveni la Dumnezeu, dar nu acum, mai am nevoie de timp, mai am nevoie de timp…” Nu aţi uitat? Era luna martie atunci. În luna August, în timp ce se afla la aşa numita prietenă a lui, s-au certat ceva, el sta pe margina geamului şi s-a lunecat de la etajul cinci. Striga disperat cât s-a mai ţinut de margine, dar apoi a căzut şi în câteva ore a murit.

Aş mai avea să vă povestesc multe alte cazuri similare pe care le cunosc personal, dar cred că sunt suficiente ca să înţeleagă fiecare că Dumnezeu nu glumeşte ci vorbeşte absolut categoric şi hotărât în Cuvântul Său unde spune în continuare:

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. (1 Corinteni 11:31-32)

Dumnezeu îi pedepseşte pe creştinii care trec peste condiţiile legământului încheiat cu El tocmai ca să nu-i judece odată cu lumea. Este groaznică soarta celor care încă nu au încheiat un legământ cu Dumnezeu. După moartea fizică suflete lor merg în Locuinţa morţilor ca să aştepte Ziua cea Mare a Judecăţii care a fost văzută şi descrisă astfel în cartea Apocalipsa de către Apostolul Ioan:

Apoi, am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

În cartea vieţii sunt scrise numele celor ce au încheiat legământ cu Domnul Isus prin pocăinţă şi prin naştere din nou. Este scris acolo numele tău? Dacă eşti în legământ cu Domnul Isus, trăieşti potrivit cu condiţiile acestui legământ? Când ai luat parte ultima dată la Cina Domnului? Te-ai cercetat? În ce privinţe te-ai găsit vinovat faţă de Domnul Isus şi faţă de condiţiile legământului încheiat cu El? Judecă-te singur ca să nu ajungi a fi judecat de Dumnezeu. Iar dacă nu ai încheiat încă legământ cu Domnul Isus, nu amâna şi vino azi la El prin pocăinţă şi credinţă deplină din inimă.