În acest articol voi răspunde la întrebarea primită de la o doamnă după citirea articolului “Cum să nu ajungi la azilul de bătrâni?“:
E un articol bun întradevăr, dar ce facem în momentul când mama a decedat, tatăl e bolnav (în cartea medicală scrie: demență de gradul 3), are halucinații. Noi (eu și soțul) avem o fetiță de 1 an jumate și într-o zi tata a ridicat-o în sus de glugă, copila se înădușa, nu aveți idee cât m-am speriat când o auzeam cum tușea, cum se înădușea. Altă dată tata i-a dat cuțitul în mână și pâinea și îi zicea: “Hai, taie piine”, nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla dacă nu intram în acel moment la bucătărie. Îmi e frică pentru fetița mea. În acest caz, ce să fac, să risc cu viața copilului pentru a avea grijă de tata. Acum sunt în cautarea unui azil, de fapt, mă gândeam să-l ducem la o mănăstire, pentru că toată viața tata a frecventat Biserica, și e păcat că acum nici măcar de Biserică nu știe. Spuneți-mi, vă rog, cum să procedez.
Îmi pare foarte rău de situația pe care o aveți în familie și de boala tatălui dumneavoastră. Părerea mea este că trebuie în mod de urgență să căutați un bun azil pentru bătrâni, ceea ce și faceți acum și să-l duceți pe tatăl dumneavoastră acolo. Dacă vă puteți permite să angajați pe cineva care să stea acasă la dumneavoastră și să-l supravegheze continuu pe tatăl ar fi cel mai bine, dar dacă nu, atunci trebuie să-l plasați într-un azil unde să primească o bună îngrijire și să fie sub supraveghere continue ca să nu le facă vreun rău celorlalți bătrâni de la azil, din moment ce acțiunile lui sunt periculoase pentru viața și integritatea fizică a celor din jurul lui. Dumneavoastră faceți tot ce puteți ca să-l vizitați cât mai des la acel azil și să-i arătați grijă și afecțiune totdeauna, până la sfârșitul zilelor lui. În felul acesta vă veți cinsti tatăl, așa cum a spus Dumnezeu tuturor copiilor.
Nu cred că este o idee bună să-l duceți la mănăstire pe tatăl dumneavoastră. La mănăstire oamenii merg pentru a se dedica rugăciunii și aceasta trebuie să fie o decizie personală a celui care dorește să se călugărească. Și apoi, nu cred că călugării vor putea să-i ofere acolo îngrijirea (inclusiv medicală) care îi va fi oferită la azilul de bătrâni.