Ce înseamnă afirmația ”cunoștința îngâmfă” din 1 Corinteni 8:1?

În acest mesaj explic ce înseamnă fraza din 1 Corinteni 8:1:

Dar cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte.

Care este cunoștința aceasta care îngâmfă? Când cunoștința îngâmfă?

Mi-au adresat întrebarea aceasta de mai multe ori tineri creștini, care studiază Scripturile. Ei au auzit fraza aceasta de la alții, care i-au învinuit când au văzut dedicarea lor în studierea Sfintelor Scripturi. Le-au spus să fie mai atenți cu studierea profundă a Scripturii, pentru că ”cunoștința îngâmfă”. Este o interpretare greșită să spui că studierea profundă a Sfintelor Scripturi te poate aduce la îngâmfare. Voi explica mai jos de ce.

De ce să studiez Biblia, dacă cunoștința îngâmfă?

Când, cui și de ce a spus Pavel aceste cuvinte?

Epistola aceasta a fost adresată creștinilor din orașul Corint. Orașul Corint era un oraș păgân și erau în el foarte multe temple păgânești. Probabil 24 de astfel de temple. La piața din acest oraș se vindea foarte multă carne care fusese anterior închinată idolilor. Pavel începe capitolul 8 cu acest subiect, le vorbește despre carnea închinată idolilor:

În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi (se referă la sine și la creștinii din Corint) avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte. (1 Corinteni 8:1)

Mai departe el explică:

Dacă crede cineva că ştie ceva (iată la ce cunoștință se referă), încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa-numiţii „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi, prin El, şi noi. Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. (1 Corinteni 8:2-7a)

Deci, cunoștința aceasta se referă la cunoașterea că idolii nu există, sunt nimic. Pavel continuă să explice:

Ci unii, fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este întinat. Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască. (1 Corinteni 8:7b-13)

Vreau să înțelegeți bine diferența aceasta. Erau creștini care nu aveau cunoștință despre idoli. Ei credeau că idolii chiar există. Posibil erau creștini pocăiți de curând, mai puțin cunoșteau. Și astăzi sunt mulți oameni care au părăsit religiile păgâne când s-au pocăit, dar încă se mai tem să arunce idolii sau imaginile păgânești pe care le-au avut. Se tem să facă aceasta, pentru că nu au cunoștință suficientă.

Un alt grup de creștini cunoștea că idolul este nimic și nici carnea ceea jertfită idolilor de la piață nu contează nimic, pentru că idolul în sine nu există, dar, cunoștința aceasta a lor era parțială. Ei știau doar despre idol, despre faptul că pot mânca ce era jertfit idolului și nu este nimic, însă ei nu priveau la tot ansamblul, la ce efect va avea dacă el va mânca carnea aceasta. Unii până acolo își permiteau că intrau și în curtea templelor respective și mâncau acea carne. Pavel i-a mustrat că procedează așa și nu le pasă de cei care încă nu au cunoștința aceasta și le rănesc astfel cugetul lor.

Iată care este această cunoștință care-l îngâmfă pe om. Aceasta este o cunoștință parțială și nepăsare față de om. Aceasta te îngâmfă cu privire la cei care nu au această cunoștință. Deci, atunci când ai cunoștință asupra unui anumit lucru, dar parțial, spre exemplu, cunoașterea despre idoli, dar nu te gândești la ce efect poate aduce aceasta asupra altor oameni, atunci aceasta te aduce la îngâmfare. Dacă ai dragoste față de aproapele tău, atunci te gândești nu doar la acel lucru, la carnea aceea pe care o poți mânca și știi că nu-ți va face niciun rău, dar te mai gândești și la efectul pe care-l poate avea asupra aproapelui tău.

O cunoștință întreagă, adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu va lua totdeauna în considerație și efectul pe care-l are fapta ta asupra omului. Cunoștința parțială, care îngâmfă, te face să nu-ți pese de efectul pe care-l va avea asupra aproapelui, ci se gândește doar la sine.

Același lucru este ilustrat în Romani 14

În acest capitol, apostolul Pavel discută despre părerile îndoielnice:

Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. (Romani 14:1-3)

Deci, cei care au cunoștință că pot mânca de toate și că mâncarea nu joacă niciun rol asupra stării spirituale a omului, nu trebuie să disprețuiască pe fratele  care crede că mâncarea are un rol în această privință. Acesta își permite în fața lui să mănânce orice și nu-i pasă că rănește cugetul celuilalt. Un alt fel de a proceda greșit este să judeci pe cel care știe că are toată libertatea să mănânce din orice.

Pavel le spune cum este corect să procedeze în această situație:

Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. (Romani 14:13)

Pavel, care are cunoștință, se dă pildă pe sine în această privință:

Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

Faceți diferența acum dintre mai multe categorii de oameni aici. Sunt cei care nu au cunoștință cu privire la toate lucrurile și nu știu cum să procedeze. Ei trăiesc în niște limite impuse de cugetul lor, care încă nu cunoaște lucrurile. Alții cunosc parțial și nu respectă aceste limite, dar nu respectă nici pe oameni, nu le pasă de ei. Sunt oameni care sunt maturi duhovnicește, care au o cunoștință întreagă, dar lor nu le pasă doar de felul cum procedează, de libertatea pe care o au în Hristos. Aceștia se gândesc totdeauna și la efectul pe care-l are libertatea aceasta asupra altora.

Rugăciunea apostolului Pavel pentru Filipeni

Atrageți atenția cum se roagă Pavel pentru Filipeni:

Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. (Filipeni 1:9-11)

Pavel se roagă ca dragostea lor unii pentru alții să crească în cunoștință și orice pricepere ca să poată deosebi lucrurile alese. Ca să deosebești cum să procedezi în diferite situații, ai nevoie de dragoste și cunoștință și pricepere duhovnicească. Dacă nu le ai, atunci vei proceda ca acei care au cunoștință suficientă doar ca să disprețuiască pe cineva sau să se îngâmfe.

Să ne păzească Dumnezeu de o astfel de cunoștință parțială, care face din noi niște îngâmfați și care ne face să-i disprețuim pe alții. Să ne dea Dumnezeu această cunoștință desăvârșită, care ne face să-i iubim pe frații noștri, indiferent de maturitatea lor spirituală, așa încât să-i câștigăm pe toți, să le slujim tuturor, ca să le facem bine, să contribuim la creșterea lor duhovnicească.

Biblia vorbește foarte mult despre importanța studierii Sfintelor Scripturi

Biblia vorbește foarte foarte mult la acest subiect. Nu vom trece prin toate textele, dar vom menționa câteva. Gândiți-vă doar cum studiau Sfintele Scripturi primii creștini, așa cum este descris în Faptele Apostolilor. Ei stăruiau în fiecare zi în învățătura apostolilor.

Domnul Isus spune că adevărații ucenici ai Lui sunt cei care rămân în Cuvântul Lui, care-L cercetează:

Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31)

Adevărul ne face slobozi atunci când îl cunoaștem, ne eliberează de dispreț față de fratele nostru, de o cunoștință parțială, de superstiții sau limite pe care ni le impunem fără sens și ne fac viața grea nouă și altora. Atunci când cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu, suntem adevărați ucenici și suntem liberi de păcat, liberi de orice atitudini greșite.

Cercetați Sfintele Scripturi. Căutați să intrați în esența Sfintelor Scripturi, ca să nu rămâneți la acea cunoștință care îngâmfă. Aveți grijă ca nu cumva atunci când spuneți altora să studieze mai puțin, pentru că ”cunoștința îngâmfă”, să nu faceți aceasta dintr-o cunoștință parțială, care a făcut din voi niște oameni îngâmfați și vă face să-i disprețuiți pe cei ce care cercetează Sfintele Scripturi. Feriți-vă de aceasta și începeți să studiați Scripturile. Faceți din aceasta o obișnuință, o disciplină duhovnicească, pe care au avut-o primii creștini și pe care trebuie să o aibă și astăzi fiecare creștin. Să ne ajute Dumnezeu să nu ne oprim la cunoștința care îngâmfă, ci să creștem în cunoașterea Domnului Isus așa ca dragostea noastră să crească în cunoștință și orice pricepere ca să deosebim lucrurile alese în orice situație a vieții.

Vă îndemn să veniți să studiem împreună cu Kay Arthur, învățătoare excepțională a Bibliei, cartea II Petru, la Festivalul Precept Ministries Moldova 2017 din 31 iulie până la 5 august. Organizăm festivalul și în acest an la Coșnița, raionul Dubăsari, la centrul de odihnă PRIETENIA. Aveți nevoie de bilete pentru participare. Aflați detalii la adresa de e-mail [email protected] sau la telefonul 069966779.

Aceste explicații le puteți asculta și în acest video live publicat pe facebook: