Întrebare:
Cum să ucenicizăm pe ucenicii noștri? Ce alte etape implică acest proces dincolo de studiul biblic?
La plecarea Sa de pe acest pământ, Domnul Isus ne-a lăsat această mare însărcinare:
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:19-20)
Prima și cea mai importantă implicație a facerii de ucenici este…
Învățarea Cuvântului lui Dumnezeu
Ucenic este este o persoană care învață. Cel care este ucenicul lui Hristos se dedică învățării tuturor poruncilor Lui ca să le împlinească și apoi să le spună și altora și să facă alți ucenici. Este foarte important să le vestim oamenilor Evanghelia și atunci când ei primesc mesajul și se pocăiesc de păcatele lor, când se decid să devină ucenicii lui Isus Hristos, trebuie să le spunem că această hotărâre a lor este valabilă doar dacă o confirmă prin botez, cum a poruncit Domnul Isus Hristos. Apoi, trebuie să le spunem apăsat celor care se botează că de acum înainte ei trebuie să studieze Sfintele Scripturi, în fiecare zi a vieții lor și să procedeze în toate conform poruncilor Domnului Isus Hristos, a cărui ucenici au ales să fie. Studierea aprofundată a Bibliei este primul și cel mai important lucru în ucenicie și dacă cineva nu se dedică la aceasta, nu se poate numi și nu poate pretinde că este ucenicul lui Hristos.
Dumnezeu m-a binecuvântat să am ucenici credincioși în Evanghelie, oameni care din toată inima doresc să urmeze pe Hristos. Totdeauna apelează la mine creștini, chiar slujitori în Evanghelie, ca să le fiu mentor duhovnicesc. Mă întristez să văd că foarte puțini din cei care și-au exprimat această dorință au fost și sunt gata să plătească prețul uceniciei și să se dedice studierii profunde a Sfintelor Scripturi. Eu nu încetez să-i invit din nou și din nou să învățăm din Biblie și acum îi voi invita la sesiunea Doctrinele Bibliei, pe care o voi preda la Chișinău, la biserica “Harul” în perioada 11-23 aprilie 2016. La această sesiune vom studia cursul de studiu biblic inductiv “Legământul”.
Dacă ați lăsat la o parte studierea aprofundată a Sfintelor Scripturi, nu numiți aceasta ucenicie. Nu numiți învățarea unui instrument muzical sau a unei specialități, sau a unei limbi, sau orice altă disciplină drept ucenicie creștină, căci nu este aceasta. Da, este tot o ucenicie, dar nu ucenicie în Hristos, căci dacă pregătim ucenici ai lui Hristos, atunci îi vom învăța să păzească tot ce a poruncit Mântuitorul. Nu numiți părtășie sau ucenicie creștină nici discuțiile lipsite de sens la care pierdeți timpul. Nu numiți ucenicie nici conferințele sau seminarele la care mergeți doar ca să “aveți fun”, adică să vă distrați și vi se pare mult dacă vă cere cineva să deschideți Biblia și să citiți timp de 15-30 de minute.
Rugăciune pentru ucenici
După ce a fost formată prima biserică din Ierusalim, apostolii au început să-i învețe pe toți cei care au ales să fie ucenicii lui Hristos și au confirmat lucrul acesta botezându-se. Iată cum decurgea acest proces de ucenicie:
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Fapte 2:42-47)
Următorul capitol din cartea Faptele Apostolilor începe cu aceea că Petru și Ioan se duceau la ceasul rugăciunii care era ceasul al nouălea. Deci, în fiecare zi se adunau împreună cu ucenicii ca să se roage. Rugăciunea este un element foarte important al vieții creștine și un factor de mare importanță în facerea de ucenici. Apostolul Pavel în toate epistolele sale (dintre care o bună parte au fost scrise din închisoare) scrie continuu că se ruga pentru ucenicii săi și mulțumea Domnului pentru ei. El se ruga și cerea în mod specific, se ruga pe nume pentru fiecare. Oricine înțelege importanța rugăciunii în facerea de ucenici ai lui Isus Hristos își va pune timp zilnic ca să se roage specific pentru ucenicii pe care îi va da Dumnezeu. Este foarte util să porți un carnet sau o listă sau cum îți este mai comod ca să-ți organizezi viața de rugăciune. Pavel obișnuia să se roage atunci când își amintea de cineva, iar pentru unii se ruga în toate rugăciunile lui, cum scrie:
În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. (Filipeni 1:4-5)
Cum te rogi pentru ucenicii tăi? Ce anume ceri pentru ei? Pentru cine te-ai rugat ieri? Pentru cine te-ai rugat azi și pentru cine din ei te vei ruga mâine? Pentru cine din ucenicii tăi nu te-ai mai rugat de mult timp? Ce lucruri importante îți scapă în rugăciunile tale pentru ei?
Implică pe ucenici în lucrarea Evangheliei
Dacă te limitezi doar la predarea Sfintelor Scripturi, nu va fi suficient. În Epistola către Efeseni scrie că datoria noastră este să-i desăvârșim pe sfinți în vederea lucrării de slujire pentru zidirea trupului lui Hristos. A desăvîrși înseamnă a echipa deplin și a direcționa, a ajuta pe sfinți să se implice potrivit cu darurile lor duhovnicești ca să ia parte la înaintarea Evangheliei. Iată cum a procedat apostolul Pavel cu privire la Timotei:
În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine. Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. (Fapte 16:1-3)
Avându-l alături, Pavel a putut să-l învețe pe Timotei Scripturile și toate aspectele lucrării în Evanghelie. Apoi, i-a încredințat multe lucrări lui Timotei. Așa cum scrie celor din Filipe, spre exemplu:
Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când o să am ştiri despre voi. Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. Ştiţi râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. Pe el, dar, nădăjduiesc să vi-l trimit, de îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. Şi am încredere în Domnul că în curând voi veni şi eu. (Filipeni 2:19-24)
Tot așa proceda Pavel și cu alți ucenici de-ai săi. După ce a plantat bisericile din insula Creta împreună cu Tit, l-a lăsat acolo ca să rânduiască ce mai rămăsese de rânduit și să așeze prezbiteri în fiecare cetate. Lucrul acesta trebuia să-l isprăvească până venea iarna și apoi trebuia să se ducă la Pavel în Nicopolis, iar Tihic sau Artema aveau să-l înlocuiască pe Tit în Creta și să ducă mai departe lucrarea.
Pastorul sau învățătorul care nu le încredinează și nu împarte lucrul cu ucenicii săi nu va avea succese în facerea de ucenici ai lui Hristos și nu va vedea multă creștere în lucrarea lui. Ba mai mult, se trezește la o anumită etapă că ucenicii îl părăsesc ca să se poată implica în lucrarea lui Dumnezeu, căci nici ei nu pot sta mult fără a lua parte la înaintarea Evangheliei.
Cum împarți tu slujirea cu ucenicii tăi? Slujește fiecare din ei potrivit cu darul duhovnicesc și cu puterea pe care o are? Pe cine din ucenicii tăi i-ai nesocotit până acum și nu i-ai implicat în lucrarea Evangheliei? Ce sarcini din lucrarea pe care o faci ar putea să o facă ucenicii tăi? Ai răbdare să-i înveți și să le deleghezi lucrul de acum înainte.
Fii o pildă vrednică de urmat
Azi avem multe materiale creștine cum ar fi filme, programe, reviste, ziare etc., dar, cu părere de rău, este o mare criză de modele vii care să-i inspire pe oameni în Evanghelie. Tu și eu trebuie să fim aceste exemple. Nu există o altă cale de a face ucenici ai lui Hristos decât prin exemplul personal. Apostolul Pavel de multe ori le-a spus ucenicilor să calce pe urmele lui. Azi unii slujitori în Evanghelie își scuză trăirea mediocră spunând că doar apostolul Pavel a putut să spună așa cuvinte. Nu este adevărat. Apostolul Pavel a spus că noi toți trebuie să fim în stare să le spunem ucenicilior noștri să calce pe urmele noastre, iar dacă nu avem îndrăzneală să spunem așa pentru că nu avem o astfel de trăire, atunci ne-am descalificat ca și slujitori ai lui Hristos. Iată cum i-a scris apostolul ucenicului său Timotei:
Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:12-16)
Și lui Tit i-a scris același adevăr:
Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi. (Tit 2:6-8)
Apostolul Petru s-a adresat tuturor slujitorilor Evangheliei și ne-a chemat să-i învățăm pe ucenici prin exemplul propriu:
Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei. Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei. (1 Petru 5:1-4)
În toate și peste tot trebuie să fim o pildă pentru ucenicii noștri și prin exemplul propriu să-i inspirăm și să-i învățăm. Ești tu o pildă de dedicare totală pentru ucenicii tăi? Care din lucrurile pe care le facem am dori să le facă și ucenicii noștri? Ce lucruri trebuie să încetăm a mai face ca să nu dăm o pildă rea?
Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne ajute să facem ucenici ai lui Hristos în aceste vremuri de pe urmă ca să nu fim dați de rușine la venirea Lui.