Ce are de făcut biserica din București pentru victimele incendiului de la clubul de noapte „Colectiv”?

Am rămas îngrozit și îndurerat să aud azi dimineață despre tragedia care s-a întâmplat noaptea trecută la București când, în rezultatul incendiului izbucnit în clubul de noapte „Colectiv”, au murit 27 de tineri și alții 146 au ajuns răniți la spital. M-am rugat dimineață să le dea Dumnezeu vindecare tuturor celor care se află acum la spital grav răniți și să-i păstreze în viață. M-am rugat și mă rog pentru părinții și rudele celor care au murit și a celor care sunt la spital, ca să le mângâie Dumnezeu inimile și să-i ajute să treacă prin această grea încercare pentru toți. Pentru toți mă rog să le deschidă Dumnezeu ochii inimii ca să vadă și să înțeleagă implicațiile spirituale ale acestei tragedii și să primească lumina Evangheliei Domnului Isus Hristos ca să fie mântuiți. 

 

Am scris acest articol scurt la îndemnul Duhului Sfânt pentru toți creștinii și pastorii din București. Când s-au întâmplat evenimentele de la 7 aprilie 2009 la Chișinău, în altercațiile stradale au fost răniți mulți protestatari și mulți polițiști. Toți ei au ajuns la spital. O parte din protestatari, în cea mai mare parte tineri, erau închiși pe la comisariatele de poliție din Chișinău, unde erau torturați crunt și părinții lor plângeau afară zi și noapte. Eu eram în Chișinău și mă rugam în acele zile, făceam ce pot să fac, dar nu știu de ce, parcă mi-au fost ochii închiși și nu am recunoscut pînă la urmă tot ce aveam să fac în acea situație. Mi-ar fi prins foarte bine dacă cineva, care privea dintr-o parte, mi-ar fi spus că trebuie să merg la spitale și să mă rog cu toți cei răniți, să le spun Evangheliea și să-i conduc la Hristos. Atunci era cazul să îndemn biserica pe care o păstoresc și sunt sigur că ei ar fi răspuns pozitiv, ca să pregătim mâncare pentru părinții care stăteau în stradă și să mergem să stăm cu ei, să ne rugăm cu ei și să le îndreptăm inimile și privirile spre Dumnezeu. Cu părere de rău, nu am făcut aceasta și acum îmi pare rău, dar nu mai pot întoarce vremurile înapoi. 

 

Dumnezeu mi-a pus pe inimă să fac un îndemn către toți pastorii și creștinii din București ca să se implice în această situație tragică, mai ales că ea are pricini și implicații spirituale foarte adânci. Îndemn pe colegii mei pastori să meargă pe la spitalele unde sunt cei răniți, să se roage pentru vindecarea lor. Sunt sigur că în discuțiile cu ei și cu părinții și rudele lor Dumnezeu vă va arăta ce încă mai trebuie și puteți să faceți pentru acei oameni și mai ales pentru mântuirea lor

 

Îndemn și pe toți creștinii din București să meargă la cei pe care au suferit și pe care îi cunosc, să le vorbească despre Hristos și să se roage cu ei și pentru ei. Mai sunt multe nevoi, cum ar fi donații de sânge etc. și acum este cazul să ne implicăm, căci și în Sfânta Scriptură este scris: 

 

Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! (Tit 3:8) 

 

Și dacă cineva a ajuns să-i judece prea tare pe tinerii care au mers în acel club de noapte sau poate încă îi mai judecă, să luăm bine seama la aceste cuvinte adresate nouă în Scripturi: 

 

Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii. Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. (Tit 3:1-7) 

 

Acest îndemn este adersat și tuturor instructorilor și sportivilor Clubului de Taekwon-Do “Stolas Leukas” din București. 

Articole recomandate: