Câte condiții trebuie să împlinești ca să fii mântuit?

Întrebare:

Cum comentați acest extras din Predica Părintelui Ilie Cleopa la Duminica a XII-a după Rusalii ? ”Orice creştin care doreşte să se mîntuiască trebuie să săvîrşească aceste trei condiţii: să aibă credinţă dreaptă în Dumnezeu; să aibă harul Duhului Sfînt, care se dă tuturor prin cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfînta Împărtăşanie, Nunta, Preoţia, Maslul şi să împlinească poruncile cuprinse în Sfînta Evanghelie. Fără aceste trei condiţii obligatorii, nu este mîntuire. Una din ele dacă lipseşte, omul nu se poate mîntui şi îşi pierde sufletul său, “care este mai scump decît toată lumea”. (sursa: http://mitropolia.md/predica-la-duminica-a-xii-a-dupa-rusalii-despre-desavirsirea-crestina/)

Am accesat linkul și am citit predica. Cu părere de rău, am constatat mai multe devieri de la adevărul Sfintelor Scripturi. În acest articol mă voi limita să răspund doar la întrebarea ce mi-ați adresat-o.

Cu privire la condițiile menținoate de preotul Ilie Cleopa în predica sa, este adevărată prima. Așa ne spune toată Scriptura că principala și unica condiție este să credem în Domnul Isus că este Hristosul, Ful lui Dumnezeu. Versetul de aur al Bibliei spune astfel:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Nu pot fi total de acord cu a doua condiție menționată de preotul Cleopa. Da, este adevărat că fiecare credincios mântuit trebuie să aibă harul Duhului Sfânt și acesta se primește atunci când credem în Domnul Isus Hristos. Iată cum scrie Apostolul Pavel în Epistola către Efeseni despre felul cum au fost mântuiți creștinii din acel oraș și cum se mântuiesc toți creștinii:

Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14)

Ca un om să fie mântuit trebuie să audă Cuvântul Evangheliei și să creadă adevărul despre Domnul Isus Hristos. Atunci când crede, este pecetluit cu Dunul Sfânt, adică primește Duhul Sfânt, acesta fiind o arvună,, adică o garanție a moștenirii, pe care o vor primi cei răscumpărați de Dumnezeu, adică mântuiți. Nu are nici un temei biblic afirmația preotului Cleopa că  harul Duhului Sfânt “se dă tuturor prin cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfînta Împărtăşanie, Nunta, Preoţia, Maslul”. Oricine a citit Biblia va recunoaște că nicăieri nu este menționată o astfel de condiție, ca să nu mai vorbim de faptul că nu găsim nici o așa clasificare a celor 7 taine. Da, este adevărat, unele din cele menționate sunt  numite taine în Biblie, dar pe departe nu toate. Conform Noului Testament mirungerea și maslul nu au fost o practică a primilor creștini. Și încă ceva… Cum adică, și Nunta este o condiție pentru mântuire? Atunci cum, cei care nu sunt căsătoriți nu se mântuiesc?

O a treia condiție pentru mântuire menționată de preotul Cleopa este să împlinească poruncile cuprinse în Sfânta Evanghelie. Dar tocmai toată Sfânta Evanghelie ne învață să credem în Domnul Isus Hristos ca să fim mântuiți și că doar cel care a crezut din inimă în Domnul Isus și a fost născut din nou va putea împlini cu bucurie în viața lui poruncile din Sfânta Evanghelie.

Iată ce mai este scris în Epistola lui Pavel către Efeseni despre mântuirea noastră.  Pentru că cei mai mulți dintre creștinii din Efes proveneau dintre neamuri, adică pâgâni, el le amintește despre starea lor înainte ca să fi crezut în Domnul Isus Hristos și să fi fost mântuiți:

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. (Efeseni 2:1-2)

Apoi, imediat, arată că starea creștinilor proveniți dintre evrei nu se deosebește, chiar dacă aceștia aveau Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament, aveau făgăduințiele lui Dumnezeu și cunoșteau despre venirea lui Mesia. Starea lor era tot atât de păcătoasă ca și a neamurilor. Apostolul, care tot provenea dintre evrei,  scrie în continuare:

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. (Efeseni 2:3)

În continuare Apostolul arată cum a realizat Dumnezeu mântuirea noastră a tuturor, indiferent că provenim dintre evrei sau dintre păgâni:

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:4-10)

Citiți încă o dată cu multă atenție pasajul de mai sus și lauți bine seama la felul cum am fost noi mântuiți:

• prin har (dar nemeritat)
• prin credință
• nu vine de la noi  mântuirea noastră, adică nu am contribuit noi cu nimic
• este darul lui Dumnezeu mântuirea noastră
• nu prin faptele noastre suntem mântuiți, pentru că nici un om nu se poate mântui prin faptele proprii

Dar, care este atunci rolul faptelor bune, adică să trăim după poruncile din Evanghelie? Luați bine seama la ultima frază din acest pasaj care spune că noi, creștinii, cei mântuiți, în ziua când am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, adicâ când am fost mântuiți, am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca noi să umblă în ele. Deci, trăirea după poruncile lui Dumnezeu este un rezultat al mântuirii și nu o condiție. Numai atunci când credem în Domnul Isus din toată inima și alegem să-i fim ucenici, doar atunci suntem zidiți de Dumnezeu și prin Duhul Sfânt primi puterea ca să trăim o viață frumoasă după poruncile Evangheliei. Altfel, în puterea noastră proprie, nu suntem în stare să trăim o astfel de viață.

Apostolul Pavel le-a propovăduit pe Hristos oamenilor din ținuturile Galatiei și, astfel, mulți au fost mântuiți. Dar, după plecarea lui Pavel au venit unii care le spuneau că nu este suficient să crezi în Domnul Isus Hristos, ci mai trebuie să păzești și Legea Vechiului Testament, cum ar fi tăierea împrejur, sabatul, animale curate și necurate, etc. Apostolul Pavel a scris Epistola către Galateni foarte supărat și le scrie creștinilor care au alunecat pe panta căutării desăvârșirii prin fapte, astfel:

O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească? În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă în adevăr, e în zadar! Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? (Galateni 3:1-5)

Să ne păzească Dumnezeu de orice rătăcire care ne poate face să credem că putem primi mântuirea prin eforturi proprii, pentru că cei ce încearcă să se mântuiască prin faptele și eforturile proprii zădirnicesc harul lui Dumnezeu pentru ei.