Babilonul din Apocalipsa: Ierusalimul sau un alt oraș?

Întrebare:

Am început să studiez cartea Apocalipsa și, ajungând la partea a IV-a, mi-a apărut o întrebare: Babilonul, cetatea cea mare, este Babilonul de pe malul Eufratului sau este Ierusalimul, având în vedere ceea ce este scris la Apocalipsa 11:8 despre Ierusalim? Mulțumesc.

babilonul cel mare

În pasajul din Apocalipsa 17:5 este scris că numele Babilonului este o taină, ceea ce îi face pe unii să creadă că este vorba despre un alt oraș decât Babilonul de pe malul râului Eufrat, fie acesta Ierusalimul sau Roma sau un alt oraș, care la vremea sfârșitului va ajunge un centru de importanță mondială:

Pe frunte purta scris un nume, o taină: ”Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămîntului.”

De altă parte, însuși autorul Apocalipsei afirmă că a primit această descoperire prin semne:

Descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut. (Apocalipsa 1:1-2)

Expresia „le-a făcut cunoscut” /δειξαι/ din limba greacă poate fi tradusă și ca „a arăta prin semne”. De altfel, în capitolul 17 Babilonul este prezentat ca și o femeie care șade pe o fiară. Prin această imagine îngerul a transmis un mesaj, care poate fi înțeles doar interpretându-l în lumina întregii Scripturi și cu ajutorul Duhului Sfânt, despre care Domnul Isus a spus:

Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 16:13)

Reieșind de aici, nu este exclus că Babilonul din Apocalipsa să fie un alt oraș decât Babilonul din Mesopotamia străveche sau Irakul de astăzi. Totuși, acesta nu poate fi Ierusalimul, chiar dacă în textul din Apocalipsa 11:8 acest oraș este numit ”Sodoma” şi ”Egipt” în sens duhovnicesc:

Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă ”Sodoma” şi ”Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor. (Apocalipsa 11:8).

Voi aduce doar două argumente care dovedesc că Babilonul din Apocalipsa capitolele 17 și 18 nu este Ierusalimul.

I. Ierusalimul va dăinui veșnic, iar Babilonul din Apocalipsa va fi nimicit pentru totdeauna

Cartea Apocalipsa ne spune că Babilonul, al cărui nume este o taină, va fi nimicit cu desăvârșire și pentru totdeauna după al șaptelea potir, adică la sfârșitul săptămânii a șaptezecea a lui Daniel:

Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!“ Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui. (Apocalipsa 16:17-19)

Și iată cum a fost sfârșitul lui:

Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat- o în mare, şi a zis:„Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit! Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei,- pentrucă negustorii tăi erau mai marii pămîntului, pentrucă toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentrucă acolo a fost găsit sîngele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost jungheaţi pe pămînt. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei. ”Şi au zis a doua oară: ”Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor.” (Apocalipsa 18:21-19:2)

În ce privește Ierusalimul pământesc, cartea Apocalipsa ne vorbește foarte puțin (Ierusalimul ceresc fiind Biserica, potrivit cu Apocalipsa 21:9-10). Totuși, Vechiul Testament inundă în profeții care arată că Ierusalimul va dăinui veșnic, chiar dacă pentru un timp va purta consecințele nelegiuirii sale. Iată câteva texte care confirmă lucrul acesta:

  1. Ioel capitolul 3. În acest text se vorbește despre a doua jumătate a săptămânii a șaptezecea, când Ierusalimul va fi înconjurat de oști:

Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii. (Ioel 3:14)

…apoi este descrisă a doua venire a Domnului Isus:

Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea. Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va fi sfînt, şi nu vor mai trece străinii prin el. În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi de asemenea din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim. Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina sîlniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sînge nevinovat l-au vărsat în ţara lor. Dar Iuda va fi vecinic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam. Le voi răzbuna sîngele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion. (Ioel 3:15-21)

  1. Același lucru îl găsim scris și la Zaharia 14. Acest capitol începe cu descrierea cuceririi Ierusalimului la mijlocul săptămânii a șaptezecea și se termină cu descrierea Împărăției de o mie de ani (dar să nu uităm că Babilonul din Apocalipsa va fi nimicit înainte de împărăția de o mie de ani):

Toţi cei ce vor mai rămînea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Dacă unele din familiile pămîntului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele. Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaşi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor. În ziua aceea, va sta scris pînă şi pe zurgălăii cailor:… Sfinţi Domnului!… Şi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului. Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi închinată Domnului oştirilor; toţi cei ce vor aduce jerfe vor veni şi se vor sluji de ele ca să-şi fiarbă carnea; şi nu vor mai fi Canaaniţi în Casa Domnului oştirilor, în ziua aceea. (Zaharia 14:16-21)

  1. Același lucru îl găsim scris și în cartea profetului Mica:

„În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei şchiopi, voi strînge grămadă pe cei izgoniţi, şi pe aceia pe cari-i chinuisem. Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic; şi Domnul va împărăţi peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi pînă-n veac! Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, şi la tine va ajunge vechea stăpînire, împărăţia fiicei Ierusalimului!” „Pentru ce strigi tu însă acum aşa de tare? N-ai împărat? Nu mai ai sfetnic, de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere? Suferă, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căci acum vei ieşi din cetate şi vei locui în cîmp, şi te vei duce pînă la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mîna vrăjmaşilor tăi. Căci acum multe neamuri s-au strâns împotriva ta, şi zic: „Să fie pângărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-ni-se dorinţa faţă de Sion!” Dar ei nu cunosc gîndurile Domnului, nu-I înţeleg planurile, nu ştiu că i-a strîns ca pe nişte snopi în arie. Scoală-te, fiica Sionului, şi treeră! Căci îţi fac un corn de fer şi o copită de aramă, ca să sfărîmi multe popoare, şi să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pămînt averile lor. (Mica 4:6-13)

II. Babilonul din Apocalipsa va fi centru mondial în prima jumătate a săptămânii a 70-a, iar Ierusalimul în a doua jumătate a săptămânii

În capitolele 17 și 18 Babilonul este prezentat ca fiind un centru mondial administrativ, economic, religios și cultural. Potrivit cu Apocalipsa 14:8 acest oraș sau cetate își pierde poziția de lider mondial la mijlocul săptămânii a șaptezecea, iar la sfârșitul săptămânii este nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna:

Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei. (Apocalipsa 14:8)

Pe când Ierusalimul, anume la mijlocul săptămânii odată cu așezarea Fiarei sau Antihristului în Templul de la Ierusalim, ajunge să fie centru mondial. Altfel spus, căderea Babilonului ca și poziție va fi condiționată de trecerea puterii mondiale la Ierusalim. Pe de altă parte, înțelegem că poziția Babilonului din Apocalipsa este legată de guvernarea Fiarei sau a Antihristului, care știm că trebuie să se ridice în Imperiul Roman și care trebuie să fie de origine romană.

Deci, Babilonul din Apocalipsa capitolele 17 și 18 nu este orașul Ierusalim din Israel.