Русский
Español
English
Întrebare:
Prietenul meu spune că nu are nevoie să se identifice cu biserica locală, pentru că face parte din biserica universală. Ce spune Biblia despre biserica universală și cea locală și care este legătura dintre ele? Ce trebuie să îi spun prietenului meu? Trebuie creștinul să se identifice cu biserica locală înainte ca să fie parte din biserica universală?
Biserica se află în centrul creștinismului. Ceea ce gîndești despre biserică este extrem de important pentru înțelegerea Bibliei ca un tot întreg. Cuvântul lui Dumnezeu definește ce este biserica și care este scopul ei. Găsim scris în Sfînta Scriptură că cuvântul “biserică” este folosit pentru a descrie biserica universală și cea locală.
Biserica universală
Biserica universală cuprinde toți credincioșii nou-născuți ai bisericilor locale care sunt scriși în ceruri de Dumnezeu.
“Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întîi născuți, cari sînt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvîrșiți.” (Evrei 12:22-23)
Deci, biserica universală este totalitatea persoanelor salvate prin credință în Isus Hristos de la evenimentul Cincizecimii (Fapte 2) până la răpirea Bisericii (1 Tesal. 4:12-18).
Domnul Isus a vorbit despre biserica universală cînd i-a spus lui Petru:
“Și Eu îți spun: tu ești Petru (Grecește: Petros.), și pe această piatră (Grecește: petra.) voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18)
Biserica universală are drept scop să facă cunoscut lumii Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.
“Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentruca domniile și stăpînirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Efeseni 3:8-11)
Biserica universală nu poate exista fără biserica locală. Aceste două grupuri sunt legate una de cealaltă. Apostolul Pavel, în Efeseni 2:20-21, vorbește atît despre biserica universală, cît și despre biserica locală:
“fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfînt în Domnul. Și prin El și voi (biserica din Efes) sînteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2:20-21)
Cel mai bun mod de a înțelege relația dintre biserica universală și cea locală este să privim la biserica locală ca manifestare a bisericii universale.
Biserica locală
Biserica locală este formată din credincioși creștini nou-născuți ce s-au identificat cu un grup constituit ce se închină lui Dumnezeu într-o localitate geografică. Astfel, găsim scris în Noul Testament că biserica din Chencrea, biserica din Roma, Efes, Corint, Filipe etc. sunt biserici locale. Membrii bisericii locale constituie biserica, chiar și atunci cînd nu sunt asamblați împreună. În cartea Faptele Apostolilor 14:27, apostolul Pavel a adunat biserica și…
După venirea lor, au adunat Biserica, și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, și cum deschisese Neamurilor ușa credinței. Și au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.
Toți credincioșii nou-născuți sunt membrii bisericii universale a lui Isus Hristos. Cu toate acestea, toți credincioșii trebuie să se identifice cu o biserică locală pentru închinare, părtășie și studierea Sfintelor Scripturi.
“Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atît mai mult, cu cît vedeți că ziua se apropie.” (Evrei 10:24-25)
Autorul cărții Evrei îndeamnă pe creștini să nu renunțe la adunările comune pentru a se ruga, a avea părtășie, pentru frângerea pîinii și pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Separarea de biserica locală a fost întotdeauna privită ca fiind o problemă periculoasă. Același lucru îl spune și Domnul Isus Hristos:
“Și oamenii n-aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5:15)
Creștinii nu pot fi creștini autentici prin a se izola de grupul creștin local cu care trebuie să se identifice, pentru că ei nu sunt doar credincioși, ci sunt ucenici, frați și membri ai unui organism. Izolarea de biserică nu îi este permisă creștinului. Creștinul este chemat la unitate, iar unitatea este exprimată în viața comună prin stăruirea în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pîinii și în rugăciuni.
“Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.” (Faptele apostolilor 2:41-47)
În concluzie, creștinul trebuie să se identifice cu un grup de creștini locali, mădularul nu poate există de unul singur în trupul lui Hristos, ci are nevoie și de alte mădulare pentru a fi încurajat, învățat, îmbărbătat, mustrat etc.
