Cum se explică ura față de evrei?

Este bine cunonscut că de-a lungul istoriei cît de mult a avut de suferit poporul evreu. De ce au fost așa de persecutați? Cum se explică această ură pentru evrei din punct de vedere biblic? În acest articol voi răspunde la întrebarea primită pe moldovacrestina.md:

Cum explicați ura oamenilor față de evrei? Întotdeauna a fost această ură? Ce puteți spune despre holocaust?

ura față de evreiCe este holocaustul?

Când se vorbește despre holocaust, în mod obișnuit, lumea se gândește la exterminarea în masă a evreilor în perioada celui de-al Doilea Război Mondial ca parte din “soluția finală a problemei evreiești”, program plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler. Cuvântul „holocaust” își are originea în limba greacă: cuvântul grec “ὁλόκαυστον” (holókauston) este format din două cuvinte /holos/ care înseamnă “complet” și /kaustos/ – “ars”. Această denumire este o referință la jertfele de ardere de tot pe care le aduceau evreii la Templul din Ierusalim după sistemul de închinare a Vechiului Legământ.

holocaust

Totuși, persecuția evreilor de către partidul nazist a început cu mult înainte de cel de-al Doilea Război Mondial în 1939. Înainte ca partidul nazist să ajungă la putere la 30 ianuarie 1933, liderul acestui partid, Adolf Hitler, în autobiografia sa “Mein Kampf“ (1925), și-a exprimat deschis ura față de evrei și intenția de a-i elimina din viața politică, culturală și intelectuală a Germaniei. Chiar dacă în această autobiografie nu găsim scris nimic despre intenția de a extermina pe evrei, totuși el avea acestă intenție încă cu mult mai înainte. Încă în 1922 el i-a spus maiorului Joseph Hell, ziarist la vremea aceea:

Odată ce voi fi la putere, prima și cea mai importantă treabă a mea va fi anihilarea evreilor. Imediat ce voi avea puterea să fac asta, am să construiesc rânduri de spânzurători – în Marienplatz în München, de exemplu – cât de multe permite traficul. Apoi evreii vor fi spânzurați fără discriminare și vor fi lăsați acolo până încep să se împută; vor rămâne spânzurați acolo atâta timp cât permit principiile igienei. Imediat ce sunt dezlegați, vor fi agățați următoarea tranșă de evrei și tot așa, până când și ultimul evreu din München va fi exterminat. Alte orașe vor proceda la fel, exact așa, până când toată Germania va fi curățată de evrei. (Hell, Josef. „Aufzeichnung”, 1922, ZS 640, p. 5, Institut für Zeitgeschichte)

hitler

Persecuția evreilor de către partidul nazist a început îndată cum a ajuns la putere în anul 1933.

Dar dacă vorbim în general despre ura oamenilor față de evrei numită antisemitism, ea își are originea mult mai departe în istorie. Cu patru ani în urmă am avut posibilitatea să facem un tur prin Israel și am vizitat și muzeul Holocaustului din Ierusalim “Yad Vashem”. În acest muzeu este prezentată o istorie a dezvoltării mișcării antisemite, care a culminat cu holocaustul din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Cu durere în inimă am constatat că creștinii au fost cei care au contribuit în mare măsură la instigarea la ură față de evrei. Mulți lideri creștini, printre care Martin Luther, Ioan Gură de aur, au fost cei care au instigat la ură împotriva evreilor.

De ce unii creștini îi urăsc pe evrei?

Motivul pentru care unii creștini urăsc pe evrei este interpretarea incorectă a Scripturilor. Iată principalele două motive pentru care sunt urâți evreii în lumea creștină:

Deicid (uciderea Domnului Isus)

Principalul motiv pentru care creștinii pe parcursul secolelor au urât și persecutat pe evrei a fost învinuirea că ei au omorât pe Domnul Isus Hristos. De exemplu, biserica catolică, bazat pe textul de la Evanghelia după Matei 27, învinuia evreii de uciderea Domnului Isus (deicid). Abia în anul 1965, la cel de-al doilea Conciliu al Vaticanului, biserica catolică a dezmințit vina colectivă pentru care a fost acuzat poporul evreu în uciderea lui Ius. Și noi știm bine că moartea Domnului Isus a fost parte din planul de mântuire alcătuit de Dumnezeu. Prin moarte Domnul Isus a fost făcut desăvârșit ca și Mântuitor (Evrei 5:7-10).

Blestemul lui Pavel

Un alt text care, fiind interpretat greșit, a dus la răspândirea antisemitismului este Fapte 18:6:

Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: “sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri,,.

Iată cum au interpretat unii acest pasaj din Biblie:

„Evreii, însă, nu doreau să aibă de-a face cu paulinismul. Ei rămăseseră la opinia că  există un singur Dumnezeu. Doctrina lui Pavel a devenit doctrina oficială a creștinătății ne-evreiești. Pavel s-a răzbunat sângeros pe încăpățânarea evreilor, o răzbunare care nu și-a pierdut din puteri nici în ziua de azi. Atunci când el, contrar promisiunii sale făcute în Ieruslalim, a predicat în sinagoga din Corint, iar pe evreii care nu voiau să-i accepte învățătura i-a blestemat: “Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.” (Fapte 18:6) Acest blestem a dus, prin intermediul Bisericii, și mai ales al Bisericii Catolice , până la marea exterminare. Drumul Damascului  duce direct la Auschwitz.[12](Manuel van Loggem, „Godsdienst is opium tegen de dood” în Martin van Amerongen (red.) Sceptici over de Schrift.  Baarn: Anthos. pp. 72-73

Această interpretare este greșită. Apostolul Pavel nu a blestemat niciodată pe poporul evreu. Ba mai mult, apostolul Pavel era gată să-și dea viața pentru poporul său:

Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin. (Romani 9:1-5)

Apostolul Pavel și-a scuturat hainele bazat pe cuvintele Domnului Isus, care, înainte de patimile Sale, a spus ucenicilor:

Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să eișiți din casa sau din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picoarele voastre”  (Matei 10:14)

Când apostolul Pavel a spus:  “sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat.”, el nu i-a blestemat, ci a vrut să spună că el și-a făcut datoria și le-a vestit Evanghelia și acum ei singuri s-au condamnat la pierzare veșnică prin faptul că au respins vestea bună a mântuirii. Ne va ajuta să înțelegem mai bine ce a vrut să spună apostolul Pavel la Fapte 18:6 următorul text din Vechiul Testament:

,, Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Cînd vei auzi un cuvînt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea! Cînd voi zice celui rău: ”Vei muri negreşit!”, dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mîntui sufletul.” Ezechiel 3:17-19

Dacă apostolul Pavel nu le-ar fi vestit Evanghelia, ei (evreii din Corint) ar fi pierit din cauza nelegiuirii lor, dar vinovat ar fi fost Pavel (Dumnezeu ar fi cerut sângele lor din mâinile lui Pavel). Dar, fiindcă apostolul Pavel și-a făcut datoria și le-a vestit Evanghelia, ei vor pieri din cauza necredinței lor, dar apostolul Pavel este nevinovat de moartea lor.

 Ce spune Biblia despre ura neamurilor față de evrei?

În Evanghelia după Matei 23:29-39 Domnul Isus le spune evreilor că va trimite la ei proroci, înțelepți, cărturari pe care ei îi vor omorî și aceasta ca să cadă asupra lor “tot sîngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămînt, de la sîngele neprihănitului Abel pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-au omorît între Templu şi altar.” Și aceasta va dura până nu vor zice ei (evreii): “Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului”, adică până nu-L vor recunoaște pe Domnul Isus ca și Mesia (Hristosul). În continuare Domnul Isus le-a vorbit ucenicilor Săi, care erau evrei, despre semnele sfârșitului veacului acestuia și a doua Sa venire. Domnul Isus le-a spus că înainte ca să vină sfârșitul, ei vor fi chinuiți și urâți de toate neamurile pentru Numele Lui:

Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit. (Matei 24:9-13).

Îndreptățesc aceste avertizări ale Domnului Isus ura oamenilor pentru evrei? Nicidecum. Această discuție Domnul Isus o sfârșește cu descrierea venirii Sale când va judeca neamurile după felul cum s-au purtat cu poporul Israel:

„Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine. “Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: “Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: “Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut. “ Apoi va zice celor de la stînga Lui: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: “Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: “Adevărat vă spun că, oridecîteori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică. (Matei 25:31-46)

Deci, poporul Israel își va primi pedeapsa pentru rătăcirea și neascultarea lor, dar popoarele care se vor purta rău cu ei, cu poporul ales a lui Dumnezeu, își vor lua și ei pedeapsa. Să fim înțelepți și să ne purtăm cu înțelepciune cu aleșii Domnului, chiar și atunci când ei cad în disgrație la Dumnezeu așa cum a făcut-o și David față de Saul, care fusese lepădat de Dumnezeu din cauza neascultării sale:

David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberii, şi suliţa lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui. Abişai a zis lui David: ,,Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea, şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pămînt, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta. “Dar David a zis lui Abişai: ,,Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului şi să rămînă nepedepsit?” Şi David a zis: ,,Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî… într-un cîmp de bătaie şi va peri. Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, şi să plecăm.” (1 Samuel 26:7-11)

Pentru că a fost întrebarea legată de holocaust, aș avea și eu o întrebare pentru voi, dragi cititori: dacă ați fi trăit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial într-o țară care nu ar fi fost sub ocupația Germaniei naziste, ce ați fi putut face voi pentru evreii și pentru toți oamenii care erau chinuiți, batjocoriți, omorâți în țările ocupate de Germania nazistă și în lagărele de concentrare? Cu ce i-ați fi putut ajuta pe ei?