Împărățiile Babilonului, Medo-Persiei și Greciei azi

0
3732

Unul din cititorii acestui portal a comentat la artocolul ,,Împărăția de o mie de ani: evenimente premărgătoare,, următoarele:

D-voastră afimrați că din textul de la Daniel aflăm că în împărăția de o mie de ani vor intra primele trei împărății care aveau să asuprească pe Israel pe parcursul anilor: Babilonul, Medo-Persia și Grecia. ”
În primul rând, aceste imperii sunt oale si ulcele, vorba românului, demult. Si chiar dacă ar mai exista, ar face Dumnezeu astfel de lucruri pentru a răzbuna pe Israel? Și pe celelalte națiuni cine le mai razbună?

Este adevărat că Babilonul, Persia și Grecia au dispărut una după alta ca și imperii, dar nu și ca țări. Grecia există  și în zilele noastre și și-a păstrat chiar și numele. Dar dacă nu găsim pe harta lumii moderne așa denumiri ca și Babilon sau Persia, aceasta nu înseamnă că ele nu mai există ca și țări. Persia, ca și denumire a dispărut de pe hartă doar în 1935  și aceasta pentru că a fost redenumită în ,,Iran,,. Cu toate acestea ,,din anul 1949 sunt folosite atât numele „Persia” cât și „Iran”. „Iran” este utilizat între funcționari și în contextul politic-statal. Numele „Iran” este un înrudit cu cuvântul „arian”” și înseamnă „teren de aur”.(Sursa: Wikipedia).

Babilonul sau țara Șinear (Geneza 11:1) este Irakul de astăzi. De altfel, Saddam Hussein se prezenta ca fiind urmașul direct a lui Nebucadnețar. Multe edificii restabilite de el erau însoțite de inscripția: ,,Aceast edificiu a fost zidit de Saddam Hussein, fiul lui Nebucadnețar, spre gloria Irakului.,, (sursa: Wikipedia în l. engleză). În timpul războiululi dintre Irak și Iran, Saddam Hussein a folosit orașul Babilon ca și un ajutor vizual pentru a le aminti irakienilor despre conflictul dintre Irak și Iran și despre ambițiile teritoriale ale Iranului. Iată ce a scris Paul Lewis în New York Times International în legătură cu aceasta: ,,Decizia președintelui Hussein de a reconstrui palatul lui Nebucadnețar în toiul războiului pe care aproape că îl pieduse a fost cea mai importantă piesă a campaniei de întărire a naționalismului irakian apelând la istorie… Campania domnului Hussein a slujit și unor scopuri mai subtile; aceasta justificând costisitorul război al Irakului împotriva Iranului ca o continuare a anticei dușmănii dintre Babilonia și Persia și îl prezintă pe Saddam Hussein ca successor al lui Nebucadnețar, cel mai putenic domnitor al Babilonului.,, (New York Times International, 19 aprilie, 1989, p. 4-Y). Hotărârea de a reconstrui Babilonul (orașul vechi) i-a obligat pe oameni să se concentreze aupra unei ere grandioase din istoria Irakului care a fost distrusă de același inamic (Persia – Iran) care amenința iarăși națiunea.  Nu este o întâmplare faptul că Babilonul zidit de Saddam Hussein este Babilonul lui Nebucadnețar. Încă în 1986 Michael Dobbs, scriind în Washington Post, a observant că restaurarea Babilonului a devenit o preocupare politică (nu doar arheiologică): ,,Irakienii văd Babilonul puțin diferit (decât concptul biblic). Pentru guvernul irakian, Iperiul Babilonian este o sursă de mândrie națională și de inspirație pentru epuizantul război care durează de șase ani cu țara veciniă, Iran, inamicul ereditar al Irakului… Președintele Saddam Hussein a ordonat să nu se facă nici o economie, când este vorba despre restaurarea cetății la splendoarea ei de altădată.,, (Washington Post, 1 decembrie, 1986, p. A-11).

A doua întrebare a fost: de ce ar răzbuna Dumnezeu pe Israel și de ce nu ar răzbuna, atunci și pe celelalte Neamuri? Poporul Israel are o poziție deosebită decât toate celelalte popoare. Când Dumnezeu a încheiat cu Israel legământul Legii la muntele Sinai, le-a oferit evreilor o poziție specială între popoare:

,, Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt. (Exod 19:4-6)

Și chiar dacă ei, ca și națiune, au călcat acest legământ, totuși, Dumnezeu nu i-a lepădat din pricina părinților lor Avraam, Isaac și Iacov, fiindcă Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale:

În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. (Romani 11:28-29)

Și Vechiul Testament inundă de profeții potrivit cărora la vremea sfârșitului Dumnezeu va întoarce pe Israel în țara pe care a promis-o lui Avraam, Isaac și Iacov.

În ce privește judecata Neamurilor pentru felul cum s-au purtat cu Israel, chiar dacă sunt multe texte biblice care confirmă lucrul acesta, voi aduce doar un singur text și anume Ioel capitolul 3, care vorbește despre Judecata Neamurilor în Ziua Domnului:

Căci iată că în zilele acelea şi în vremile acelea, cînd voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului, voi strînge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea. Au tras la sorţ pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vîndut fata pe vin, şi l-au băut. Ce aveţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă, sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru. Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre. Aţi vîndut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor. Iată că îi scol în locul în care i-aţi vîndut, şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru. Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit. Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război! Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică:,, Sînt tare! Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strîngeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi! Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur. Puneţi mîna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sînt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! Vin grămezi- grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii. Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea. Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va fi sfînt, şi nu vor mai trece străinii prin el. În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi deasemenea din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim. Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina sîlniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sînge nevinovat l-au vărsat în ţara lor. Dar Iuda va fi vecinic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam. Le voi răzbuna sîngele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.

Din acest text este clar că la vremea sfârșitului (Ziua Domnului) Dumnezeu va aduna Neamurile în jurul Ierusalimului și acolo le va judeca după felul cum s-au purtat cu Israel. Iar Israel va fi binecuvântat pentru totdeauna.