Poți să slujești în biserică dacă te-ai compromis anterior fiind creștin?

Întrebare: 

Aproximativ 10 ani în urmă l-am întâlnit pe soțul meu, el fiind creștin, iar eu nu. Am trăit în păcat, apoi am luat botezul în apă și ne-am căsătorit. Conștienți de păcat, am stat deoparte în biserică câțiva ani. Ne-am cerut iertare de la Dumnezeu și am simțit iertare. Ne-am mărturisit păcatul, însă persoana căreia ne-am mărturisit a spus mai departe și azi simțim apăsarea din nou în inimă… Aș dori să știu dacă după atâta timp această apăsare vine de la cel rău sau e doar conștiința gravității păcatului din partea noastră? Soțul meu poate avea vreo funcție în biserică?

În Sfânta Scriptură este scris: 

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9) 

Și mai scrie… 

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 2:1-2) 

Este foarte trist că ați avut această experiență și prin adulter ați intrat în căsătorie, dar vestea bună este că Dumnezeu v-a iertat și această iertare a Lui este una desăvârșită. Acum ați fost curățiți de orice nelegiuire dacă v-ați mărturisit păcatele. Îmi pare rău că persoana căreia v-ați mărturisit a mers și a spus altora și nu a știut să țină taina mărturisirii. Dar nu mai trebuie să vă necăjiți din pricina acelei persoane. În același timp, nici să nu vă așteptați că oamenii se vor purta cu voi ca și cum nu ați fi făcut nimic din păcatele pe care le-ați săvârșit în trecut. Oamenii nu te iartă ca și Dumnezeu și nu uită păcatele precum le uită El. 

Dacă sunteți copiii lui Dumnezeu și ați primit iertarea, atunci ați primit și Duhul Sfânt când ați intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos. O dată cu Duhul Sfânt ați primit și daruri duhovnicești ca să slujiți cu ele Bisericii care este Trupul lui Hristos și care este alcătuită din ceilalți sfinți numiți mădulare ale Trupului. Fiecare credincios din biserică are datoria și responsabilitatea să slujească celorlalți sfinți cu darurile sale duhovnicești și așa trebuie să faceți și voi, căci este scris: 

Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. (1 Corinteni 12:7) 

și încă…

Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie. (Romani 12:4-8) 

Nu știu în ce măsură se predică și se dă învățătură despre darurile duhovnicești în biserica din care faceți parte, dar vă recomand să faceți rost de cursul “Darurile Spirituale” de Kay Arthur și să studiați în profunzime ce spune Biblia despre acest subiect ca să vă aflați darurile și să începeți să slujiți cu ele bisericii și să o faceți în mod de urgență. Dacă locuiți în Chișinău, veți putea găsi acest manual și altele la Librăria Creștină “Învățătură din Cuvânt”. 

Mai poate soțul să dețină o funcție în biserică? 

Am spus că trebuie să slujiți cu darurile spirituale pe care le-ați primit de la Duhul Sfânt. Însă, dacă vă referiți la o slujire în conducerea bisericii, atunci nu, soțul nu va putea să îndeplinească așa o slujbă. De ce? Pentru că el s-a compromis în viața lui de credință și nu mai are reputația necesară pentru ca să poată conduce și arăta în sine o pildă vrednică de urmat pentru ceilalți credincioși. În Biserica lui Hristos este foarte important ca cei care dau învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu și cârmuiesc să ilustreze toată această învățătură cu pilda proprie. Iată de ce atunci când vorbește despre alegerea păstorilor, presbiterilor, episcopilor, diaconilor, în Biblie se pune un foarte mare accent pe calitățile caracterului lor și pe reputația pe care au acumulat-o până la acel moment, cum este scris: 

Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.” Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului. (1 Timotei 3:1-7) 

Rămâne la discernământul slujitorilor bisericii din care faceți parte dacă îi vor încredința sau nu soțului o funcție în biserică. Să știți însă că aceasta nu-l oprește să slujească. În Trupul lui Hristos totdeauna sunt foarte multe nevoi care trebuie împlinite și dacă doriți să slujiți, întotdeauna veți avea multe posibilități pentru aceasta. 

Vine apăsarea aceasta de la cel rău? 

Da, cred că vine de la cel rău și nu trebuie să mai stați cu ea în inimă. Dumnezeu spune clar că v-a iertat și v-a curățit păcatul dacă l-ați mărturisit. Cel rău nu vrea să experimentați iertarea lui Dumnezeu și să trăiți în bucuria Lui. Tot așa cel rău nu vrea să slujiți în biserică cu darurile voastre, ci să vă risipiți viața stând pe bancă apăsați de păcatele trecutului. Încetați să mai jucați jocul diavolului. Luați seama la Cuvântul lui Dumnezeu și înțelegeți care este voia Lui cea bună, plăcută și desăvârșită pentru voi.