Darurile duhovniceşti şi dovada prezenţei Duhului Sfânt în viaţa creştinului

0
4254

Când cineva încheie legământ cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos, primeşte Duhul lui Dumnezeu, care va locui de acum înainte cu el. Odată cu Duhul Sfânt, oamenii primesc daruri duhovniceşti, care sunt abilităţi speciale, primite pentru a le sluji altora din Biserică, care este Trupul lui Hristos. La începutul Epistolei 1 către Corinteni, Apostolul Pavel spune despre ei:

Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmnbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos (1 Corinteni 1:4-7)

Cu toate că au fost îmbăgăţiţi în toate felurile, şi că nu duceau lipsă de nici un dar, se pare că între creştini din Corint au apărut anumite neînţegerei în ce priveşte darurile duhovniceşti. De aceea, Pavel le scrie în capitolul 12 despre acest subiect, despre darurile duhovniceşti, pentru a rezolva problemele apărute în biserica din Corint.

Se pare că unii creştini din Corint spuneau că dacă ceilalţi nu au un anumit dar duhovnicesc, nu au nici Duhul Sfânt, care după părerea lor se manifestă doar prin prezenţa acelui dar. Mai sunt şi azi astfel de păreri printre anumiţi credincioşi. Din start, cum începe să abordeze subiectul darurilor spirituale, Apostolul Pavel clarifică cum putem şti dacă un om are sau nu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi spune:

În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă. Cînd eraţi păgîni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: “Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul”, decît prin Duhul Sfînt. (1 Corinteni 12:1-3)

Conform acestui pasaj, dovezile prezenţei Duhului lui Dumenzeu în viaţa cuiva sunt următoarele:

Creştinul care are Duhul Sfânt nu poate accepta să rămână în ignoranţă despre lucrurile lui Dumnezeu

Oamenii păgâni sunt foarte comozi să fie în ignoranţă cu privire la lucrurile spirituale şi nu-i interesează prea mult nici despre idolii lor, nici despre religia lor şi nici despre Dumnezeul adevărat. Ei se mulţumesc să facă nişte tradiţii pe care le-au primit de la părinţi şi mai mult nu caută nimic. Tot aşa este şi cu cei care îşi spun creştini dar sunt doar cu numele. Noi trăim într-o ţară unde 97% din populaţie s-au declarat creştini, dar cei mai mulţi din ei sunt foarte, foarte departe de Dumnezeu şi precum păgânii, aşa şi ei se simt comozi în ignoranţa lor cu privire la lucrurile sfinte. 

Când cineva devine copilul lui Dumnezeu, el va căuta să-L cunoască, aşa cum spune Apostolul Petru când zice:

… ca nişte copii născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul. (1 Petru 2:2-3)

Când eram student în primul an al Facultăţii de Istorie, profesorul de Istorie Antică ne-a recomandat să citim Biblia ca să fim buni specialişti în viitor. Am ascultat sfatul şi cu mare greu am reuşită sa fac rost de o Biblie pe care m-am impus să o citesc în întregime şi mi-a luat câțiva ani. Atunci când am crezut din inimă în Domnul Isus Hristos şi am încheiat legământ cu El, chiar a doua sau a treia zi am mers şi am cumpărat o enciclopedie biblică de la un magazin bisericesc şi în următoarele două săptămâni am citit din nou întreaga Biblie căutând în enciclopedie înţelesul fiecărui cuvânt ce nu-mi era clar. Aceasta era o dovadă a prezenţei Duhului lui Dumnezeu în viaţa mea.

Creştinii care au primit Duhul Sfânt nu se mai închină la idoli

După ce am trecut prin comunism şi ateism, ni se pare că nu mai există în lumea aceasta idolatrie. Uitaţi-vă ce am văzut în Nepal şi la ce se închinau oamenii acolo.

Dar să nu credeţi că oamenii nu se închină la idoli şi în lumea noastră. Un idol este orice lucru care ia locul lui Dumnezeu, adică vine să stea pe primul loc în viaţă, loc care trebui să fie rezervat doar pentru Dumnezeu. Lucrul acesta poate fi o persoană, o poziţie, o carieră, anumite valori, etc. Un om care are Duhul Sfânt nu va mai accepta nici un lucru să stea pe primul loc în viaţa lui afară de Dumnezeu. Şi dacă am pomenit despre Nepal, priviţi şi la cei care au devenit copiii lui Dumnezeu şi cărora mi-a dat Dumnezeu marele privilegul să-i învăţ din Cuvântul lui Dumnezeu. Era iarnă, în încăpere nu se făcea foc şi era doar pământ gol jos. Dar ei, veneau de dimineaţă şi până seara târziu studiau Sfintele Scripturi cu multă pasiune pentru că ei au Duhul lui Dumnezeu.

Creştinul care are Duhul Sfânt nu tăgăduieşte Numele lui Isus Hristos

“Anatema” înseamnă tăgăduire, negare şi atunci când autorităţile prigoneau şi torturau pe creştini, le cereau să tăgăduiască Numele lui Isus în faţa martorilor. Creştinul care are Duhul Sfânt nu va mai putea să facă aceasta. Eusebias din Cezareea este un istoric creştin care a trăit în secolul IV şi a scris următoarele despre un martir pe nume Sanct:

Şi Sanct a trecut cu mult curaj prin suferinţele care erau peste puterile omeneşti şi la care l-au spus oamenii. Cei nelegiuiţi trăgeau nădejde că în felul acesta vor reuşi să-l impună să spună cuvinte neîngâduite pe care căutau să le stoarcă din el cu torturi grele neîncetate. Dar el a fost atât de tare în hotărârea lui încât nici măcar nu a spus numele său, nici din ce popor se trage, nici oraşul său natal, nici măcar dacă este rob sau slobod; ci la toate întrebările râspundea doar astfel în limba latină: “Eu sunt creştin”. (Eusebias din Cearea, Istoria Bisericească, V, 20)

Creştinul care are Duhul Sfânt mărturiseşte pe Isus ca Domn

Iarăşi, în lumea noastră oamenii se declară creştini, dar nu trăiesc în ascultare de Hristos şi nici nu le pasă ce aşteaptă Hristos de la ei. Acesta nu este creştinism adevărat, ci unul redus la tradiţii. Creştinul adevărat, care are Duhul Sfânt, va trăi într-o deplină ascultare de Domnul Isus, căutând să facă toate lucrurile aşa cum sunt scrise în Sfintele Scripturi şi să trăiască o viaţă frumoasă.

Darurile duhovniceşti tot sunt o arătare a Duhului, aşa cum spune mai apoi Apostolul Pavel în capitolul 12 al Epistolei I către Corinteni. Dar, primele lucruri după care se va verifică cineva dacă are sau nu Duhul Sfânt vor fi cele enumărate mai sus.

Care sunt dovezile prezenţei Duhului Sfânt în viaţa ta? Când ai încheiat legământ cu Dumnezeu? Cum s-a schimbat viaţa ta de atunci şi până acum?