Cine este Sfântul Vasile?

Sfântul Vasile ,episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanţi părinţi ai bisericii şi un mare teolog creştin. El s-a născut în Pont în jurul anului 329 şi a murit în Cezarea în ziua de 1 Ianuarie 379. El provine dintr-o familie creştină binecunoscută: tatăl său, Sf. Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învăţător în Pont, iar sora sa Macrina şi fratele său, Grigore din Nyssa, au arătat multă râvnă pentru propovăduirea Evangheliei şi pentru sfințenie. Sf. Vasile a studiat mai întâi în Cezarea, iar mai apoi la Constantinopol şi Atena, remarcându-se încă din tinerețe prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. Profesorii lui au fost celebrii Libaniu, Proheresiu şi Himeriu. La Atena s-a împrietenit cu Sfântul Grigorie de Nazianz, viaţa lor studenţească fiind un exemplu pentru teologii de totdeauna. Se spune că nu cunoşteau decât doua drumuri: al şcolii şi al Bisericii.

Spre anul 355 s-a întors în Capadocia, a profesat un timp retorica, dar a fost câstigat pentru misiunea bisericească de sora sa, Macrinia, intrând în monahism după ce a primit botezul în apă prin credinţă şi a făcut o primă împărţire a averii sale săracilor. Pentru cunoaşterea vieţii monahale a întreprins o serie de călătorii – în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia – hotărându-se pentru să devină călugăr. Înfiinţează în Pont o mânăstire, pe malul râului Iris, unde invită pe prietenul său, Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul. Aici îmbină rugăciunea cu munca, dupa principiul rămas celebru “ora et labora” şi alcătuieşte codul “Regulile vieţii monahale”. În anul 364 este hirotonit preot, iar mai târziu, în 368, în timpul unei foamete, Sfântul Vasile organizează admirabil asistenţă socială şi face o a doua împărţire a averii sale catre săraci.

În anul 370 a fost hirotonit episcop al Cezareei Capadociei. Timp de nouă ani s-a impus printr-o enormă activitate teologică, pastorală şi socială. A luptat împotriva ereziei ariene, care era foarte răspândită în vechime şi ai cărei adepţii negau divinitatea Domnului Isus Hristos şi astfel anulau valoarea jertfei Lui care a fost adusă la Golgota pentru iertarea păcatelor şi salvarea tuturor oamenilor. În acest scop Sf. Vasile a scris lucrarea “Contra lui Eunomiu”, în care explica învăţura Sfintei Treimi.

Împăratul Bizanţului Valent, care era arian, a trimis pe pretorul Modestus ca să-l corupă sau dacă nu va reuşi, să-l sperie cu ameninţări pe Sf. Vasile şi astfel să-l facă să se dezică de la adevărul Evangheliei. Episcopul a rămas tare şi atunci Modestus a spus: “Nu am mai văzut un aşa episcop încăpăţânat”. Sf. Vasile i-a răspuns: “Poate din pricina că nu ai văzut încă un episcop adevărat!” Doamne, priveşte Tu la vremurile noastre şi dă-ne astfel de episcopi şi preoţi, care vor sta tari pentru adevărul Evangheliei şi nu se vor lăsa clătinaţi şi speriaţi de nimeni şi de nimic. Când a văzut Modestus că nu-i reuşeşte nimic, l-a ameninţat pe Sf. Vasile cu confiscarea averii, exil, torturi şi chiar pedeapsa cu moartea. Atunci Sfântul Vasile a răspuns: “De la mine puteţi să confiscaţi doar aceste haine vechi şi câteva cărţi. Să mă exilaţi nu aveţi unde, pentru că oriunde mă veţi trimite voi fi un oaspete al lui Dumnezeu. Cât priveşte torturile, este cazul să ştiţi că eu am murit pentru mine când am crezut în Hristos.Iar moartea, este cel mai mare bine care puteţi să-mi faceţi pentru că mă va aduce curând la Dumnezeu.

Sfântul Vasile a luptat pentru uşurarea suferinţelor celor mulţi și nu făcea deosebire între oameni. A înfiinţat instituţii de asistenţă socială: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor decăzute, spitale şi şcoli tehnice cunoscute sub numele de “Vasiliada”. A încercat să împace Bisericile răsăritene, făcând apel la Sfântul Atanasie cel Mare şi la Papa Damasus. Sfântul Vasile a încetat din viaţă la vârsta de numai 49 de ani, plâns de toţi şi numit încă de atunci “Cel Mare”. Este prăznuit singur, la 1 Ianuarie (14 Ianuarie – stil vechi) din fiecare an, şi împreună cu Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul şi cu Sfântul Ioan Gură de Aur – la 30 Ianuarie, numiţi de Biserică “cei trei sfinți ierarhi”.

Caracterizându-l, P. Cayré scria : “Trăsătura dominantă a caracterului Sfântului Vasile pare a fi plenitudinea armonioasă a darurilor cele mai diferite. Biserica a avut puţini oameni atât de compleţi şi echilibraţi. El a unit la un grad deosebit geniul Romei cu cel al Greciei. El este în acelaşi timp om de doctrină, a cărui gândire netă, precisă dirijează o întreagă generaţie, şi om de acţiune, cu caracter ferm, care ştie ce vrea şi alegea bine mijloacele de a realiza scopul. Este un om al credinţei, dar aceasta nu deranjează cultura clasică care i-a marcat pregătirea. El este filozof, când vrea să combată o greşeală sau să definească un adevăr, dar filosofia sa nu-l izolează ; el rămâne un orator în contact cu oamenii, ştiind să le vorbească şi să-i asculte. Toate aceste calităţi l-au făcut să devină un om care ştie să conducă”. (Précis de Patrologie, Paris, 1927)

Credinţa Sfântului Vasile a fost întemeiată pe adevărul Sfintelor Scripturi

În ciuda ereziei ariene care o credeau şi o acceptau cei mai mulţi din vremea lui, el a crezut ce spun Scripturile şi anume că Domnul Isus este “…chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întîietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui. Şi pe voi (pe noi toţi), care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gîndurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămîneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer…”(Coloseni 1:15-23).

Faptele  Sfântului Vasile

El a fost aşa cum a învăţat de la Domnul Isus prin Sfintele Scripturi şi anume:

Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27)

Vremea lui a fost ca și astăzi şi oamenii de atunci nu s-au deosebit prea mult de cei de acum care “toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Filipeni 2:21) . Sf. Vasile însă a fost un om deosebit, chiar dacă cei mai mulţi se credeau religioşi, dar nu-şi înfrânau limba, ci îşi înşelau inima, având o religiune zădarnică. El a învăţat biserica şi credincioşii să se implice în problemele societății şi să dea soluţia Evangheliei. Dumnezeu să ne ajute să înţelegem aceasta şi să trăim şi noi aşa în zilele noastre.

14 ianuarie (1 ianuarie pe stil vechi) este ziua când ne amintim de credinţa şi faptele acestui mare om al credinţei. Cum este credinţa ta? Care sunt faptele credinţei tale? Ce vor spune urmaşii despre tine, după ce vei pleca din această lume? Când vei trece în lumea cealaltă, unde te vei afla, care îţi va fi soarta veşnică, dacă te gândeşti şi priveşti la credinţa şi faptele tale?

Ai încheiat un legământ cu Domnul Isus Hristos? Nu lăsa ca toată sărbătoarea “ Sfântul Vasile ” să se limiteze doar la mâncare și băutură ci caută să le spui și copiilor despre credința acestui om și să începeți a studia și trăi potrivit cu Sfintele Scripturi.