La ce se referă cuvântul „apă” din Ioan 3:5?

Întrebare:

Ce înseamnă nașterea din apă și din Duh?  Se referă cumva cuvântul „apă” la botezul cu apă?

Apa și duhul să fie oare botezul cu apă?

Transformarea interioară și reînnoirea naturii umane este lucrarea supranaturală făcută de Duhul Sfânt. Condiția spirituală a omului este transformată dintr-o dispoziție a păcatului într-o relație nouă cu Dumnezeu “prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul” (Tit 3:5). Regenerarea implică atât restaurarea morală, cât și primirea unei vieți noi. Ideea de regenerare este exprimată ca o renaștere – fiind născut din nou.

“Drept răspuns, Isus i-a zis: “Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: “Cum se poate naște un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, și să se nască?” Isus i-a răspuns:  “Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh.” Nu te mira că ți-am zis: “Trebuie să vă nașteți din nou.”

Nașterea din nou sugerează noutatea vieții în Hristos. Această naștere nu este provocată de neprihănirea omenească, ci de lucrarea lui Dumnezeu.

Cum a înțeles însă Nicodim expresia: născut din apă și din Duh și la ce experiență se referă ea?

Există mai multe păreri teologice expuse la acest subiect, cum ar fi:

  1. Nașterea din apă și din Duh se referă la două nașteri – apa înseamnă nașterea naturală, iar Duhul indică la nașterea spirituală. Construcția limbii grecești însă nu favorizează două nașteri. Mai mult decât atât, cele două expresii “născut din nou sau de sus” și “născut din apă…” se referă la o singură naștere și nu la două.
  2. O altă părere răspândită printre creștini este că “apa este botezul lui Ioan, iar Duhul este ceea ce vine odată cu acceptarea lui Isus”. Ne place acest lucru sau nu, “apa” este înțeleasă de mulți creștini ca fiind botezul creștin. Această părere se bazează pe contextul imediat din Ioan.

“După aceea Isus, și ucenicii Lui, a venit în ținutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și boteza.” (Ioan 3:22).  “Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decît Ioan.” (Ioan 4:1).

și contextul botezului din Ioan 1:

“Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimes să botez cu apă, mi-a zis: “Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-Se și oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfînt.” Și eu am văzut lucrul acesta, și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 1:33-34)

Conjuncția dintre apă și Duh din Ioan 1:26, 33 nu suportă această poziție,  pentru că ele sunt în contrast, pe când Ioan 3:5 “apa și Duhul” sunt în legătură.

În consecință, cei ce adoptă această părere sugerează că Duhul aduce o nouă naștere prin apa botezului. Însă cei ce adoptă această părere sunt forțați să recunoască că cuvintele lui Ioan nu au nicio legătură cu Nicodim. În v.10 Domnul Isus îl mustră pe Nicodim pentru neînțelegerea adevărului comunicat: “Isus I-a răspuns: “Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri?”

Dacă apa, adică botezul, este atât de important pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, de ce în restul discuției nu mai este menționat niciodată? Toată concentrarea discuției se pune pe lucrarea Duhului Sfânt, a Domnului Isus și lucrarea lui Dumnezeu, cât și locul credinței.

Deci “apa” și “Duhul” nu sunt în contrast în Ioan 3:5, ci sunt legate între ele și sunt echivalentul nașterii din nou sau de sus. Deci, este o singură naștere.

Pentru înțelegerea acestei expresii trebuie să ne întoarcem la Vechiul Testament, la ceea ce Nicodim cunoștea și învăța. Cu toate că expresia „născut din apă și din Duh” nu se găsește în scrierile Vechiului Testament, ambele lucruri sunt acolo.

Atunci când apa este folosită în mod figurativ în Scripturi, mai ales când aceasta se găsește în legătură cu Duhul, se referă la reînnoire sau curățare. Cel mai important pasaj din toate este Ezechiel 36:25-27, unde apa și duhul sunt puse împreună, apa semnificând curățarea de impurități, iar Duhul descriind transformarea inimii.

“Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți, vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.”

Și apa și Duhul nou sunt date pentru reînnoirea poporului, promisiune a Noului Legământ profețită nu o singură dată de către profeții Vechiului Testament. Prin mesajul lor profeții au anticipat o transformare a inimii individului, dintr-o inimă de piatră într-o inimă de carne pentru a împlini voia lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă atunci când credem în Isus Hristos care a murit pentru păcatele întregii omeniri.

Astfel Domnul Isus pune accentul pe nevoia de transformare sau reînnoirea întregii naturi omenești prin intervenția Duhului Sfânt. Nu este nimic bun în natura omului din cauză că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu și de aceea omul nu poate să intre sau să vadă Împărăția lui Dumnezeu, pentru că nimic neîntinat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.

Prin urmare, putem spune că pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu un om trebuie să fie născut din apă și din Duh, adică să experimenteze nașterea din nou. Nu un ritual (botezul), ci revărsarea Duhului Sfânt a fost profețită de prorocii Vechiului Testament și împlinită în persoana și lucrarea Domnului Isus Hristos.