Regretele unui pastor care pot fi de folos creștinilor din Ucraina acum

Urmăresc la știri cu inima strânsă desfășurarea evenimentelor de la Kiev și din întreaga Ucraina și mă rog să liniștească Dumnezeu spiritele și să le dea înțelepciune și autorităților și protestatarilor ca să se oprească din aceste vărsări de sânge, care de la o zi la alta devin tot mai grave. 

Îmi amintesc cum a fost la noi după evenimentele din 7 aprilie 2009, dar evident că în Ucraina teroarea a luat proporții mult mai mari ca cele care au fost la noi atunci. Atunci, în 2009, fiecare creștin înțelegea că are un rol important, dar mai puțini și l-au îndeplinit până la urmă. Eu nu am stat indiferent. Am îndemnat poporul la rugăciune, la post și am condamnat în mod public ce era de condamnat. Dar, au fost și lucruri pe care nu le-am făcut și vreau să le mărturisesc aici, poate creștinii din Ucraina le vor găsi folositoare. Știu că în astfel de vremuri și creștinii se împart în păreri. Unii iau partea protestatarilor, mai puțin vin de partea autorităților, dar cei mai mulți rămân indiferenți și aceasta este un mare rău. Cum am spus, indiferent nu am stat în aprilie 2009, dar mi-au rămas anumite regrete. 

Regret că nu am mers imediat și nu am îndemnat pe sfinți să mergem la spitalul unde au fost internați acei studenți de la Academia de Poliție, care, în ziua de 7 aprilie, au fost scoși în stradă de mai marii lor și ca să fie atacați cu pietre de către protestatari. Studenții aceștia erau victime și cel mai bun lucru care puteam să-l facem pentru ei era să venim la spital, să ne rugăm pentru ei și să ajutăm cu toată biserica în ceea ce ar fi fost nevoie. 

Regret că atunci când am aflat despre mulțimea de tineri (protestatari și presupuși protestatari) care erau arestați și bătuți în comisariatele de poliție, nu am mers cu întreaga biserică să ne rugăm împreună cu părinții lor care stăteau zi și noapte plângând la porțile comisariatelor. Era atunci mare nevoie de noi să le aducem mâncare caldă, haine călduroase și cel mai mult să ne rugăm cu ei și să le vestim nădejdea care este în Hristos Isus. 

M-am gândit să împărtășesc aceste gânduri cu frații și surorile în Hristos din Ucraina și să-i îndemn să meargă acum și să le slujească tuturor celor care suferă de pe urma acestui conflict și să le vestească Evanghelia, rugându-se cu ei și pentru ei.