Poți fi mântuit doar prin credință în Tatăl fără a crede în Fiul?

Întrebare:

Creștinii și evreii se închină la același Dumnezeu. Întrebarea mea este: poți să fii mântuit și să capeți viața veșnică prin credință în Dumnezeu fără să crezi în Numele Domnului Isus și în Sfânta Treime?

Într-adevăr, creștinii se închină Dumnezeului poporului Israel, adică Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov după cum este scris:

Înțelegeți și voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine”. Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. (Galateni 3:7-9)

Intrând în Noul Legământ prin credință în Numele Domnului Isus, noi devenim sămânța lui Avraam și moștenitori prin făgăduință:

Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți cari ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință. (Galateni 3:26-29)

De altfel, în secolul întâi creștinii erau priviți de iudei ca și o sectă, care a luat naștere în sânul iudaismului.

Dumnezeu Se descoperă oamenilor prin creație și nimeni nu se poate scuza că nu a avut de unde cunoaște pe Dumnezeu:

Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțămit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile;… (Romani 1:19-24)

Dar pentru că oamenii, fie iudeii care aveau o lege scrisă, fie neamurile care nu aveau o lege scrisă, nu au vrut să păstreze pe Dumnezeu în conștiința lor, Dumnezeu a ales să mântuiasă pe om prin propovăduirea crucii:

Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și Grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemați, fie Iudei, fie Greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 1:21-24)

Unica cale de mântuire este prin credință în Domnul Isus. Înainte de răstignire Domnul Isus a spus ucenicilor că unica cale în prezența lui Dumnezeu-Tatăl este prin El:

Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă și vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntrul, adică trupul Său:... (Evrei 10:19-20)

Până la venirea Domnului Isus, când iudeii se închinau lui Dumnezeu după rânduiala Vechiului Legământ, intrarea la Tatăl era închisă (în locul preasfânt era chivotul legământului, care simboliza prezența lui Dumnezeu):

Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul prea sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. (Evrei 9:7-8)

În Evanghelia după Ioan Domnul Isus spune că toți vor fi învățați de Dumnezeu și cei care vor crede în Numele Lui vor fi atrași de Dumnezeu la El și El îi va învia în ziua de apoi:

Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. În proroci este scris: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu”. Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a primit învățătura Lui, vine la Mine. (Ioan 6:44-45)

Cei care cred în Numele Domnului Isus sunt născuți din nou și intră în Împărăția lui Dumnezeu:

A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:11-12)

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3)

Mântuirea este doar prin credință în Numele Domnului Isus și anume că El este Mesia (cel făgăduit ca va veni în lume ca să mântuiască pe Israel) și Fiul lui Dumnezeu (adică de o natură cu Dumnezeu).

Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viața în Numele Lui. (Ioan 20:31)

Dacă cineva vrea să ajungă la Dumnezeu fără Hristos, prin ținerea Legii, este sub blestem:

Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt supt blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă”. Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. Însă Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele”.

Mântuirea este doar prin credință în Numele Domnului Isus și o altă cale de mântuire nu există. Cine cunoaște pe Dumnezeu, va crede și în Cel pe care L-a trimis. Nu primesc pe Domnul Isus cei care nu au cunoscut nici pe Tatăl:

Aduceți-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său”. Dacă m-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. (Ioan 15:20-21)

Deci, să nu ne înșelăm: este doar o cale de mântuire și această cale este credința în Numele Domnului Isus. Cei care au auzit despre Domnul Isus și aleg o altă cale, cu niciun chip nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu. Doar prin credință în Numele Domnului Isus avem intrare slobodă la Tatăl, fiindcă prin credință în Numele Domnului Isus condiția noastră spirituală se schimbă și noi devenim o făptură nouă și suntem în stare să slujim cu adevărat lui Dumnezeu:

Căci dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințește și le aduce curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului cel viu! (Evrei 9:13-14)

Dar acum, am fost izbăviți de Lege, și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. (Romani 7:6)

Astfel, pentru cei ce sunt în Hristos nu mai este nicio osândire, pentru că omul născut din nou este eliberat din robia păcatului și trăiește după îndemnurile Duhului Sfânt, care este în el. Dar dacă cineva nu este născut din nou, adică nu are Duhul lui Dumnezeu, nici nu este a lui Hristos și nu are trecere la Tatăl:

Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții. Căci-lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească (Grecește: carnea, aici și peste tot unde e „firea pământească”.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimețând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. … Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. (Romani 8:1-4, … 9)

Pentru o mai bună înțelegere a subiectului vă recomand să studiați cursurile: Legământul, Evrei în două părți, Romani în trei părți, Galateni.

Articole recomandate: