Ce înseamnă nebunia propovăduirii crucii?

Apostolul Pavel a fost învinuit de nebunia propovăduirii crucii.

Întrebare:

Cum de înţeles “NEBUNIA propovăduirii crucii” din 1 Corinteni 1:21? Doar vestirea morţii Lui Hristos pe cruce nu este o nebunie! Atunci cum de înţeles această frază?

Pentru a înţelege de ce spune Apostolul Pavel astfel este nevoie să privim cum foloseşte el cuvântul “nebunie” în următoarea parte din capitolul 1 al Epistolei 1 către Corinteni:

De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.” (1 Corinteni 1:17-31)

Din acest text devin clare următoarele lucruri despre nebunia propovăduirii crucii:

• propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării (cei necredincioşi şi nemântuiţi); dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu
• Dumnezeu a prostit înţelepciunea lumii acesteia (adică ceea ce lumea consideră înţelepciune) pentru că lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu şi n-au putut fi ajunge la mântuire prin înţelepciunea lor
• oamenii numesc “nebunie” înţelepciunea lui Dumnezeu, adică Cuvântul lui Dumnezeu prin care suntem mântuiţi
• Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin ceea ce ei numesc “nebunia propovăduirii crucii” dar care, de fapt, este înţelepciunea lui Dumnezeu
• propovăduirea lui Hristos cel răstignit este o nebunie pentru neamuri
• Dumnezeu a ales ceea ce lumea numeşte “nebunie” şi “lucruri nebune” ca să facă de ruşine ceea ce cred ei că este înţelepciune au lucruri înţelepte

Deci, Apostolul Pavel, a făcut referinţă la felul cum este el şi propovăduirea lui sunt concepute de lume când a zis:

Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. (1 Corinteni 1:21)

Dar tu, pe ce pui mai mult preţ? Pe înţelepciunea lui Dumnezeu sau pe ceea ce lumea numeşte înţelepciune? Corintenii la un moment au ales să alerge după înţelepciunea lumească, cea care stă în iscusinţa vorbirii sau în manipulări şi s-au dezis să-l propovăduiască pe Hristos cel răstignit aşa cum este El prezentat în Sfintele Scripturi.

Să alegem totdeauna să rămânem la înţelepciunea lui Dumnezeu pentru că Mântuitorul nostru Isus Hristos a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

Slăvit să fie Dumnezeu care a ales să ne mântuiească prin nebunia propovăduirii crucii.