Porunca 10: Să nu pofteşti

David priveşte la Bat-Şeba cum se spală

Ultima din cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, numite şi Decalogul spune:

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. (Exodul 20:17)

David, omul după inima lui Dumnezeu, a căzut în cursa poftelor rele şi a săvârşit păcate grave care i-au afectat restul vieţii lui, a copiilor săi şi a întregii naţiuni:

Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul.” Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. (2 Samuel 11:2-4)

Pentru că femeia a rămas însărcinată, David a încercat să înşele pe soţul ei şi să acopere păcatul. Când nu i-a reuşit, a pus la cale moartea lui Urie şi apoi i-a luat nevasta. Dumnezeu n-a întârziat în judecăţile Sale. Pentru că David s-a pocăit din inimă, Dumnezeu nu l-a nimicit, dar copilul care s-a născut a murit. Apoi, aşa cum scrie în Biblie că „ce seamănă omul, aceea va secera”, David a ajuns să vadă incestul în casa sa, copiii lui s-au omorât unul pe altul, iar Absalom, fiul său, a făcut lovitură de stat şi ca să-l umilească pe David, s-a culcat cu nevestele împăratului pe acoperişul casei, în faţa întregului popor.

Să ne ferim de pofta rea şi să urmăm cuvintele sfântului Apostol Ioan care a spus:

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15-17)