De ce era pedepsită femeia care se atingea de genitalele altui bărbat dorind să-și salveze soțul?

Întrebare:  

Salutări! Am o nelămurire referitoare la Deuteronomul 25:11-12. Am citit pe net nişte explicaţii în care se face referire la puritatea sexuală, dar eu unul văd altfel lucrurile. Doi bărbaţi se ceartă, se bat… soţia unuia dintre ei intervine să-şi salveze soţul. Intenţionat sau neintenţionat apucă pe celălalt de… , dar nu cu gândul de sex, ci cu gândul de a-l depărta de soţul său. Pentru acest lucru „să i se taie mâna”, de ce? Aştept un posibil răspuns. Toate cele bune vă doresc! 

Pedeapsă pentru femeia care atinge organele genitale ale unui alt bărbat decât soțul ei

 

Nici eu nu cred că se referă doar la puritatea sexuală, este ceva mai mult. Opinia mea este că ține de respectarea demnității unui om și ca să-mi explic punctul de vedere voi plasa textul la care ați făcut referință în contextul capitolului întreg. 

Să respecți demnitatea omului când îi este aplicată pedeapsa

Primul paragraf din capitolul 25 scrie astfel: 

Când doi oameni vor avea o ceartă între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească. Dacă cel vinovat este osândit, să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să-i dea, în faţa lui, un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinii lui. Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit înaintea ta. (Deuteronom 25:1-3) 

Numărul de lovituri care aveau să-i fie aplicate celui vinovat trebuia să fie limitat nu din motive de sănătate sau ca să nu moartă, ci ca să nu fie înjosit înaintea celorlalți oameni. 

Să nu înjosești nici animalele

Următorul text din același capitol 25 scrie: 

Să nu legi gura boului, când treieră grâul. (Deuteronom 25:4) 

Cel care procedează astfel cu animalele arată nu doar zgârcenie exagerată, dar și lipsă de milă și de orice simț al dreptății. În Noul Testament apostolul Pavel s-a referit de două ori la această poruncă și spune că aici Dumnezeu nu doar pe boi i-a avut în vedere, ci și pe cei care se trudesc în Evanghelie, iar sfinții care nu se îngrijesc de păstorii și presbiterii lor ca să le ofere suportul financiar, prin aceasta îi înjosesc. Iată textul care spune aceasta: 

Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.” (1 Timotei 5:17-18) 

Și încă mai este scris: 

În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. (1 Corinteni 9:9-10) 

Dumnezeu să ne ajute să le dăm cinstea cuvenită celor care seamănă bunuri duhovnicești în sufletele noastre și să le facem parte de bunurile noastre vremelnice.

Ce vrednic de disprețuire să fie disprețuit

Despre aceasta este următoarea lege pe care o găsim în același capitol 25 și anume: 

Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat. Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel. Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnata sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrâni, şi să spună: „Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.” Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească. Dacă el stăruie şi zice: „Nu vreau s-o iau,” atunci cumnata sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i scoată încălţămintea din picior şi să-l scuipe în faţă. Şi, luând cuvântul, să zică: „Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.” Şi casa lui se va numi în Israel „casa celui descălţat.” (Deuteronom 25:5-10) 

Dacă în cele două legi care au precedat-o pe aceasta era scris cum să nu înjosești, aici este spus cum trebuie să fie înjosit un om care se poartă josnic și nu vrea să ridice nume fratelui său. Totuși, prin această lege sunt puse limitele cu privire la această măsură care trebuia să le fie de învățătură tuturor ca să nu mai procedeze nimeni astfel. Apoi, ajungem la legea cu pricina.  

Femeia să nu înjosească pe un bărbat

Ce poate fi mai înjositor pentru o persoană decât să fie în public apucat de organele genitale? Lucrul acesta este rușinos pentru bărbați și pentru femei. De aceea următoarea poruncă spunea astfel: 

Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase, să-i tai mâna: să n-ai nicio milă de ea. (Deuteronom 25:11-12) 

Contextul în care este pusă această lege arată că scopul femeii acesteia este nu doar de a-și scăpa soțul de la bătaie, ci și ca să-l înjosească pe celălalt bărbat. Acesta era motivul pentru care mergea ea până acolo că îl apucă de genitale, ca să nu mai vorbim că o lovitură puternică în scrot poate avea urmări drastice pentru acest bărbat și pentru relația lui de mai departe cu soția sa.  

Nouă ni se poate părea că pedeapsa pentru femeia cu pricina este prea de tot, dar Dumnezeu, care este suveran, califică acest lucru ca ceva grav și pe care nimeni niciodată nu trebuie să-l facă. Ceea ce ține de organele genitale nu se referă doar la relația sexuală, ci și la procreare, adică la viață altora. 

 

Sunt curios să știu care este opinia cititorului cu privire la această lege? Vă invit să o scrieți la comentarii.