Va trece biserica prin necazul cel mare?

Întrebare: Unii spun că Biserica va fi răpită înainte de necazul cel mare. Alţii cred că biserica va trece prin necazul cel mare. Care este părerea dumneavoastră cu privire la acest lucru?

Pentru început trebuie să ne clarificăm ce este necazul cel mare. În biblie se vorbeşte mult despre necaz, în general, dar se vorbeşte şi despre un necaz mare cum nu a mai fost până la el şi nu va mai fi după el. Sunt puţine textele care vorbesc despre acest necaz mare. Să căutăm răspuns la câteva întrebări despre necazul cel mare: peste cine va veni acest necaz, din partea cui şi când? Să urmărim textele care vorbesc despre necazul cel mare şi să căutăm răspuns la întrebările propuse.

Pentru început să urmărim textul de la Matei 24:14-30

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. De aceea, când veţi vedea “urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, “aşezată în locul sfânt” -cine citeşte să înţeleagă! –  atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, cari vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.  Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: “Iată-L în pustie”, să nu vă duceţi acolo! “Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi.  Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stîrvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz, “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

Potrivit cu acest text, necazul cel mare va veni peste cei din Iudea şi va veni la vremea sfârşitului, când “urâciunea pustiirii” se va aşeza în locul sfânt. “Urâciunea pustiirii” este antihristul, care “se va aşeza în Templul lui Dumnezeu dîndu-se drept Dumnezeu” şi care se va ridica din poporul roman, potrivit cu cartea Daniel. Din text vedem că această perioadă de necaz va începe cu aşezarea antihristului în Templu şi se va sfârşi cu mari calamităţi naturale şi a doua venire a Domnului Isus pe pământ. Textele de la Daniel şi Apocalipsa ne relatează că sfinţii, adică poporul Israel, vor fi daţi în mâinile antihristului timp de 3 ani şi jumătate:

El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp… de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. Daniel 7:25

I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-i hulească Numele, cortul şi pe ceice locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Apocalipsa 13:5-7

La Daniel 12:1 ni se specifică că necazul cel mare va fi anume în perioada aflării antihristului la Ierusalim:

În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.

Dacă ne uităm în capitolul 11 din Daniel vom vedea că merge vorba despre timpul în care ultimul împărat (antihristul) “Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfînt”, adică la Ierusalim. (Daniel 11:45)

Cum se raportează biserica la necazul cel mare?

Până aici am văzut că necazul cel mare este pentru poporul Israel. Apare întrebarea: unde va fi biserica în acea perioadă? La Apocalipsa 7 ni se spune că biserica este înaintea scaunului de domnie în cer şi că  vine din “necazul cel mare”

După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” Şi unul din bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: „Aceştia, cari sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-i slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” Apocalipsa 7:9-17

Dacă aţi studiat cartea Apocalipsa, ştiţi că în această carte evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică. Mai întâi merg şapte peceţi, apoi şapte trâmbiţe şi apoi şapte potire. Capitolul 6 din Apocalipsa ne prezintă evenimentele legate de primele şase peceţi, iar capitolul 8 începe cu ruperea celei de a şaptea pecete. Deci, evenimentele descrise la capitolul 7 au loc după pecetea a şasea, respectiv:  la a şasea pecete biserica este deja în cer. Cum a ajuns ea acolo, cartea Apocalipsa nu ne relatează, sunt alte texte care vorbesc despre aceasta. Apare întrebarea când începe necazul cel mare în raport cu evenimentele descrise în Apocalipsa.  Din evanghelia după Matei am văzut că necazul cel mare începe odată cu aşezarea antihristului la Ierusalim. Potrivit cu Apocalipsa 11 antihristul se aşează la Ierusalim du
pă trâmbiţa a şasea, imediat înainte de trâmbiţa a şaptea.

Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor (cei doi martori ai lui Dumnezeu), fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor. Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimete daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului. Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe ceice i-au văzut. Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut. În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pămînt, şi s’a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pămînt. Şi cei rămaşi, s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului. A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd1 . Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Apocalipsa 11:7-15

Vedem că înainte ca să se înceapă necazul cel mare biserica este deja în cer, înaintea scaunului de domnie a lui Dumnezeu şi a Hristosului Său!

Vreau să mai menţionez că odată cu necazul cel mare, care va veni asupra poporului Israel din partea antihristului, va veni şi mânia lui Dumnezeu peste locuitorii pământului:

Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, cari stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Îţi mulţămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.  Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” Apocalipsa 11:15-18

Mânia lui Dumnezeu se va sfârşi cu cele şapte potire din urmă, după care va veni Domnul Isus:

Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, cari aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. Apocalipsa 15:1

Cum se raportează biserica la mânia lui Dumnezeu puteţi citi în articolul “Ce spun Scripturile despre răpirea Bisericii şi despre Ziua Domnului” . Vreau să menţionez că la răpirea Bisericii Domnul Isus nu vine pe pământ! La răpire El este întâmpinat de Biserică pe norii cerului şi o ia  în cer, unde va avea loc şi “nunta Mielului” după care va veni a doua oară pe pământ, însoţit de Biserică.