În timp ce predam o lecție de studiu biblic unui grup de creștini, am fost rugat să explic cum poate un creștin să deosebească mustrarea cugetului propriu de mustrarea Duhului Sfânt. Cunoașterea acestei deosebiri este foarte importantă pentru deciziile care le luăm în trăirea noastră creștină. În acest articol voi prezenta această deosebire.
Cugetul nostru dovedește că Legea lui Dumnezeu este scrisă în inimile noastre
La Epistola către Romani, când vorbește despre popoarele care încă nu au auzit Legea lui Dumnezeu pentru că nu le-a fost predicată, Apostolul Pavel spune:
Când Neamurile (adică păgânii, cei ce nu cunosc legea lui Dumnezeu), măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege; și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele. Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. (Romani 2:14-16)
Tocmai pentru că fiecare om are scrise preceptele de bază ale legii lui Dumnezeu în inima lui, fiecare poate să facă deosebirile de bază între ce este bine și ce este rău și conștiința este aceea care îl învinuiește pe un om când face lucruri rele ce contravin voii lui Dumnezeu. Conștiința proprie va fi cea care va mărturisi împotriva fiecărui om la judecata lui Dumnezeu și oamenii care nu au cunoscut legea lui Dumnezeu, vor fi judecați după felul cum au ascultat sau au mers împotriva conștiinței lor, care a fost o exprimare a legii lui Dumnezeu scrise în inimile lor.
Cugetul omului nemântuit este supus firii lui păcătoase
Apostolul Pavel, în continuare, în Epistola către Romani, vorbește despre starea sa și luptele interioare care le avea până a fi fost salvat prin credință în Domnul Isus Hristos. Chiar dacă folosește timpul prezent, el vorbește despre lucruri din trecut și spune:
Știu, într-adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voință să fac binele (conștiința proprie), dar n-am putere să-l fac (din pricina firii păcătoase). Căci binele pe care vreau să-l fac (la îndemnul cugetului), nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta; când vreau să fac binele (dorința și năzuința conștiinței proprii), răul se ține lipit de mine. Fiindcă după omul dinlăuntru (conștiința proprie) îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea (conștiința) mea, și mă ține rob legii păcatului care, este în mădularele mele. (Romani 7:18-23)
Adevărul de bază al acestui pasaj este că firea păcătoasă a fiecărui om, totdeauna va fi în contradicție cu conștiința omului, dar de multe ori este mai puternică decât conștiința sau cugetul și omul, în cele din urmă, face păcatele la care îl duce firea păcătoasă, pentru că, așa cum spune Scriptura, omul fără Duhul Sfânt, omul nemântuit este vândut rob păcatului.
Prezența Duhului Sfânt eliberează conștiința omului de sub puterea firii păcătoase
Apostolul Pavel, în continuarea mesajului Epistolei către Romani scrie:
Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. Într-adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții. Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:1-4)
Dacă înainte conștiința nu putea să se opună presiunii din partea firii pământești, prezența Duhului Sfânt în viața noastră, ne eliberează de această presiune a firii pământești, și ne dă putere ca să procedăm potrivit cu năzuințele cugetului nostru îndemnat de Duhul Sfânt.
Creștinii născuți de curând sau imaturi spirituali au cugetul slab
Când le-a scris creștinilor din Corint, unde erau foarte multe temple păgâne, Pavel scria despre unii creștini că
fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol, și cugetul lor, care este slab, este întinat. (1 Corinteni 8:7)
Pavel a explicat mai sus că un idol nu este nimic și el nu există decât în imaginația celor care l-au inventat și se închină lui. Cei care știau lucrul acesta, dacă ar fi mâncat într-un templu păgân sau carne închinată idolilor, prin aceasta nu se întinau, pentru că ei știau bine că al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el și că idolul nu are a face nimic cu acea carne. Totuși, dacă un creștin născut de curând, care nu are încă această cunoștință despre realitatea cu privire la idoli și care crede că totuși, un idol este ceva, deci,
…dacă te vede cineva (acest creștin) pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. (1 Corinteni 8:10)
Potrivit cu aceste versete, un cuget slab este acela care nu are suficientă cunoștință a voii lui Dumnezeu cu privire la ce este bine și ce este rău, și totuși, sub presiunea ispitei, acceptă să facă ceea ce consideră rău. Creștini imaturi procedează astfel și Biblia spune că ei sunt oameni cu cuget slab. Noi, ceilalți, trebuie să fim atenți cu privire la oamenii care au cuget slab, ca prin cunoștința noastră despre anumite lucruri să nu-i provocăm pe acești oameni să meargă împotriva cugetului lor slab. Scriptura spune că
Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților, și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. (1 Corinteni 8:12)
Păzește-te să procedezi în acest fel.
Mustrarea Duhului Sfânt este aceeași cu mustrarea cugetului pentru un om născut din nou
În baza textelor biblie studiate scoatem următoarele concluzii importante. Conștiința unui om păcătos este o exprimare a legii lui Dumnezeu care este scrisă în inima fiecărui și care îl face pe om să deosebească în linii mari binele de rău. La judecată, oamenii care nu au auzit despre Evanghelie și credința în Hristos Isus vor fi judecați potrivit cu conștiința lor și anume, dacă au făcut ce le-a spus conștiința sau împotriva conștiinței proprii. Firea păcătoasă a fiecărui om are mai multă putere decât conștiința și de aceea, omul nemântuit trăiește totdeauna o dilemă, când vrea să facă binele, dar nu are putere să-l facă și face răul pe care nu vrea să-l facă. Când un om se întoarce la Dumnezeu din inimă, când se pocăiește și este născut din nou, primește Duhul Sfânt care îți dă putere asupra firii pământești și deci, va proceda potrivit cu năzuințele conștiinței lui. Pentru un om care are Duhul Sfânt nu face sens să caute deosebirea între mustrarea Duhului Sfânt și mustrarea conștiinței, pentru că conștiința noastră este subordonată Duhului Sfânt pe care l-am primit de la Dumnezeu. Și conștiința noastră alegem dacă ascultăm de Duhul Sfânt sau de firea noastră păcătoasă.
Care este relația ta cu conștiința proprie? Ai tu putere să realizezi lucrurile frumoase spre care tinde cugetul tău? Sau îți lipsește această putere? Este firea ta pământească mai puternică decât cugetul tău? Gândește-te la ultimele decizii care ai luat? Ce mărturisesc ele cu privire la starea conștiinței tale și la starea ta interioară? Dacă nu poți proceda potrivit cu conștiința ta, poate este din pricina că nu ai primit încă Duhul Sfânt pentru că încă nu te-ai pocăit cu adevărat ca să fii născut din nou? Ce te împiedică să te pocăiești și să te naști din nou, să primești Duhul Sfânt?
Sau poate ești un creștin născut de curând, care ai cugetul slab și cedezi firii tale păcătoase? Ai tu o disciplină de a studia Sfintele Scripturi și în felul acesta să se întărească cugetul tău ca să stea tare în fața ispitelor și în luarea deciziilor? Cât de des te rogi pentru aceasta?
Dumnezeu să ne dea înțelepciune și un cuget tare la fiecare ca să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt și să nu ne lăsăm târâți în păcat de firea noastră pământească.