Ce spune Vechiul Testament despre moartea Domnului Isus?

Unul din cititorii acestui portal a comentat următoarele la articolul “Originea mişcării muniste”:

Prorocii din VT nu spun că Isus trebuie să moară şi că aceasta reprezintă planul lui Dumnezeu, după cum interpretaţi dvs. Planul lui Dumnezeu era ca pe Isus să-l creadă si să-l cunoască (Ioan 6.28-29). Insa, nimeni nu l-a crezut. Daca l-ar fi cunoscut si crezut, nimeni nu l-ar fi răstignit (1 Cor.2:8). Desigur, Dumnezeu a prevăzut, că dacă israeliţii nu-l vor crede pe Isus (asta nu intra în planul Lui, pentru că ţinea partea lor de responsabilitate), atunci Isus va trebui sa meargă pe calea crucii.

În articolul precedent “Moartea Domnului Isus: planul lui Dumnezeu sau eşec? Ce spune Domnul Isus despre moartea Sa”  am arătat că Domnul Isus a venit pe pământ pentru ceasul morţii şi că aceasta a fost voia şi porunca Tatălui şi fost pentru binele ucenicilor. În acest articol vreau să prezint ce spune Vechiul Testament despre moartea Domnului Isus. Citind Vechiul Testament, ca pe o carte artistică, fără a face o analiză profundă a textului, este greu de înţeles care sunt profeţiile care vorbesc despre Domnul Isus. Totuşi, pentru noi, din moment ce multe profeţii cu privire la persoana Domnului Isus deja s-au împlinit, este mai uşor să ne dăm seama care sunt profeţiile despre Domnul Isus.

Psalmul 22 descrie foarte clar şi cu multe detalii moartea Domnului Isus. Găsim aşa detalii ca:

Psalmul 22:1 „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele? Identic cu Matei 27:46 şi Marcu 15:34.

Psalmul 22:6-8 „Dar eu sunt un vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească fiindcă îl iubeşte!” Identic cu Matei 27:39-43.

Psalmul 22:16 „căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele…” Identic cu Matei 27:35, Marcu 15:24, Luca 23:33.

Psalmul 22:18 „îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.” Identic cu Luca 23:34 şi Ioan 19:23-24.

Psalmul 22 a fost scris de către împăratul David cu aproximativ 1000 ani înainte de răstignirea Domnului Isus. Poate că cineva îmi va reproşa că aceasta nu dovedeşte că moartea Domnului Isus a intrat în planul lui Dumnezeu, ci este doar o profeţie a ceea ce urma să se întâmple. Sunt de acord. Dar sunt alte texte care arată motivul pentru care avea să moară Domnul Isus şi acesta dovedeşte că moartea Domnului Isus a intrat în planul lui Dumnezeu de mântuire a omenirii.

Isaia 53 este un text extraordinar! Cu câtă durere şi strângere de inimă citeşti primele versete şi câtă nădejde şi bucurie îţi oferă ultimele versete! Primele trei versete vorbesc despre suferinţele Domnului Isus, iar în versetele 4-6 şi 8-9 explică de ce a trebuit Domnul Isus să sufere:

Isaia 53:4-6, Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Isaia 53:8-9, El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? (Se pare că şi în zilele noastre puţini cred lucrul acesta, mă refer în special la moonişti.) Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul lui împreună cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui. Identic cu Matei 27:57-60.

Versetele 10 la 12 arată că, prin moartea Sa, Domnul Isus Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat şi a pus pe mulţi într-o stare după voia lui Dumnezeu:

Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui (nu va fi nevoie de un alt Mesia). Va vedea rodul muncii Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fără de lege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Alt text, care ne arată că moartea Domnului Isus a fost lucru hotărât de Dumnezeu înainte ca Domnul Isus să vină pe pământ, este Daniel capitolul 9. Vedenia scrisă în acest capitol, Daniel a avut-o în anul 539 î.d.Hristos. Această vedenie este cunoscută ca „vedenia lui Daniel cu cele şaptezeci de săptămâni”. Ce sunt aceste 70 de săptămâni? Asupra cui sunt hotărâte? Până când? Ce urmează să se întâmple în aceste 70 de săptămâni?

Cele 70 de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului Israel şi asupra Ierusalimului

Daniel 9:24 „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte…” Daniel făcea parte din tinerii de viţă boierească şi neam împărătesc care au fost luaţi la curtea lui Nebucadneţar în timpul celui dintâi asediu a Ierusalimului (Daniel 1).

… au fost hotărâte până la instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu

Daniel 9:24 „… până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor (când Mesia va domni ca împărat pe pământ, lucru care evreii aşteptau să se întâmple la prima venire a  lui Mesia).

Ce a hotărât Dumnezeu să se întâmple în aceste 70 de săptămâni?

În primele şapte săptămâni va fi zidit Ierusalimul, iar timp de 62 săptămâni se vor repara pieţile şi gropile şi aceasta, fiind asupriţi de alte popoare (printre care şi grecii, romanii)

Daniel 9:25 „De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de 62 de săptămâni pieţile şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.” Deci, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Mesia aveau să fie 7+62=69 săptămâni. În tot acest timp poporul a fost asuprit de alte popoare.

Culmea este că după aceste 69 de săptămâni, când va veni Unsul, El nu va lua împărăţia, cum  se aşteptau evreii, ci va fi stârpit (şi noi ştim că
El a fost răstignit):

Daniel 9:26 „După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic.” Vă amintesc că în versetul 24 este scris că acestea sunt lucruri hotărâte de Dumnezeu, nu sunt o întâmplare şi un eşec a planului lui Dumnezeu!

După ce Unsul va fi stârpit, poporul din care se va trage  în viitor un împărat despre care se vorbeşte în versetul 27, va pustii Ierusalimul şi-l va nimici, inclusiv şi Templul va fi nimicit ca printr-un potop:

Daniel 9:26 „Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui (a locaşului) va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.”

Aceasta s-a întâmplat în anul 70 după Hristos, când armata romană a asediat Ierusalimul din cauza unei răscoale. Templul în acel asediu a luat foc şi a ars. Pentru că aurul mult care era în Templu a intrat printre crăpăturile pietrelor, ostaşii romani au dărâmat ce mai rămăsese pentru ca să poată lua aurul dintre pietre şi ca să se împlinească prorocia rostită de Domnul Isus că nu va rămânea piatră pe piatră în el. Aceasta s-a întâmplat la aproximativ  la 40 ani după răstignirea Domnului Isus.

Versetul 27 ne spune ce se va întâmpla în a şaptezecea săptămână hotărâtă de Dumnezeu asupra poporului Israel şi asupra Ierusalimului:

El (Domnul care va veni din versetul 26) va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât. (Mai multe detalii despre cea de a şaptezecea săptămână hotărâtă pentru Israel şi Ierusalim, ne dă cartea Apocalipsa.)

Dacă aţi observat, un cuvânt cheie în acest text este „hotărât”. Deci, tot ce se spune în acest text, inclusiv despre moartea Domnului Isus, sunt lucruri hotărâte de Dumnezeu, care nu pot fi schimbate. La Isaia 14:24 Dumnezeu spune că lucrurile pe care le-a hotărât se vor împlini:

„Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini.”

Sigur că sunt multe texte în Vechiul Testament care vorbesc despre moartea Domnului Isus, dar cred că cele prezentate în acest articol sunt suficiente pentru a înţelege că moartea Domnului Isus nu a fost un eşec, ci a fost planul lui Dumnezeu. Doresc să mai scriu un articol în care să arăt din Noul Testament că moartea Domnului Isus nu a fost un eşec, ci a fost parte din planul lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, altfel spus, să arăt că Domnul Isus a trebuit să moară.

Domnul să ne ajute să cunoaştem Sfintele Scripturi şi să le înţelegem, ca să nu fim „copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloace de amăgire” (Efeseni 4:14).