Русский
Español
English
Întrebare:
Pe 14 martie președintele Statelor Unite Donald Trump va semna un contract pentru mutarea Capitalei de la Tel Aviv la Ierusalim. Deci, am putea spune că Domnul poate veni oricând, ținând cont de acesta?
Ierusalimul a fost declarat capitală a statului Israel încă la data de 23 ianuarie 1950. Pe atunci Ierusalimul de Est aparținea Iordaniei. La moment Ierusalimul de Est este un teritoriu predominant palestinian, pe care Israelul l-a cucerit de la Iordania în timpul războiului din Orientul Mijlociu în 1967. Comunitatea internațională nu a recunoscut până în prezent anexarea Ierusalimului de Est la fel ca și statul de capitală a Ierusalimului. În 1980 Parlamentul israelian a adoptat o lege prin care Ierusalimul a fost proclamat „capitala unită şi veşnică” a ţării.
Chiar dacă comunitatea internațională nu a recunoscut Ierusalimul ca și capitală a tânărului stat Israel, totuși, acest oraș este capitala statului Israel și aici se află centrul guvernului israelian modern, sediul legislativului israelian și al Curții Supreme.
În data de 6 decembrie 2017, Donald Trump a anunțat decizia Casei Albe de a recunoaște Ierusalimul ca și capitală a statului Israel. Totodată, Trump a cerut Departamentului de Stat al SUA să înceapă pregătirile pentru a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim și a anunțat că vicepreședintele Mike Pence va efectua o vizită în Orientul Mijlociu în acest sens.
În discursul său Donald Trump a menționat că această declarație nu este altceva decât o recunoaștere a realitații.
În mesajul transmis din sala de recepții diplomatice a Casei Albe, Donald Trump a declarat:
„Am hotărât că este timpul să recunoaștem oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului. Deși președinții precedenți au făcut din asta o promisiune majoră în campaniile electorale, ei nu au reușit să se țină de promisiune. Astăzi eu mă țin.”
Decizia de a muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim a fost luată în conformitate cu o lege din 1995 care prevedea această schimbare. Predecesorii săi Bill Clinton, George W. Bush și Barack Obama au amânat această decizie pentru a evita tensionarea situației în Orientul Mijlociu.
Comunitatea internațională s-a arătat îngrijorată cu privire la urmările acestei decizii, având în vedere avertizările oficialilor palestinieni, care au anunțat că decizia aceasta va opri orice șansă privind acordul de pace între Israel și palestinienii, care consideră Ierusalimul de Est drept capitală a „viitorului lor stat”.
Oficialii americani au decis ca în data de 14 mai 2018, când statul Israel vor celebra jubileul de 70 ani de la declararea independenței statului Israel, să oficieze deschiderea ambasadei SUA în Ierusalim într-o locație provizorie, în timp ce una permanentă urmează să fie construită.
Dacă vorbim despre împlinirea prorociilor din Apocalipsa, atunci acest eveniment nu este altceva decât întărirea statului Israel, proces care a început încă din anul 1948. Prin această decizie guvernul american a recunoscut oficial că acest teritoriu (Israel, Palestina sau Canaan) aparține poporului Israel și nu palestinienilor.
Totuși, nu putem afirma că trecerea ambasadei SUA la Ierusalim ar fi un eveniment de cotitură în istoria poporului Israel, care ar arăta la venirea a Domnului Isus. Sunt alte evenimente care vor arăta sigur că venirea Domnului Isus este aproape.
Recunoașterea Ierusalimului ca și capitală a Israelului: importanța
A recunoaște că Ierusalimul este capitala Israelului înseamnă a recunoaște că țara aparține Israelului și nu Palestinei. Palestinienii, care sunt arabi de naționalitate, pretind că strămoșii lor au locuit acest pământ din vechime și țara este a lor. Ei argumentează aceasta prin faptul că ei sunt urmașii filistenilor, care au locuit în sudul țării Canaanului. Dar din istorie și din Biblie cunoaștem că arabii sunt un popor diferit de filistenii, care au locuit în sud-vestul Canaanului înainte ca Dumnezeu să dea poporului Israel această țară în stăpânire.
Cu 1400 ani înainte de Hristos, Dumnezeu a dat această țară poporului Israel. Pe parcursul a câteva secole poporul Israel a nimicit pe filisteni ca și națiune. Este adevărat că denumirea „Palestina” își are originea de la numele acestui popor (din latină: palaestina). Împăratul roman Hadrian, după înăbușirea unei revolte din provincia romană Iudea în 135, a unit această provincie cu Siria, o altă provincie romană și a numit această regiune Siria Palestiniană, prin aceasta vrând pentru totdeauna să separe pe iudei de acest teritoriu. Siria Palestiniană a existat până în 390, după care a fost împărțită în trei: Palestina Prima (Iudea și Samaria cu capitala la Cezareea de lângă mare), Palestina Secunda (Galileia) și Palestina Terția (Idumea cu capitala la Petra). În 638 acest teritoriu este cucerit de arabi, care l-au numit Falastân (forma arabă a cuvântului „Palestina”. Astfel s-a ajuns că în mare parte acest teritoriu să fie locuit de arabi. În anul 1947, când s-a decis ca Marea Britanie să părăsească teritoriul Palestinei, s-a convenit ca pe acest teritoriu să se formeze două state: statul Israel și statul Palestinian. Țările arabe din împrejurime au socotit că nu este cazul să se mai formeze un stat arab în zonă și au planificat ca imediat după ieșirea trupelor britanice din Palestina să ocupe ele acest teritoriu, ceea ce și s-a întâmplat chiar a doua zi după ce trupele britanice s-au retras din țară. Acest incident a dus la aceea că Israelul a cucerit teritorii noi și treptat a ocupat și o mare parte din pământurile care reveneau părții arabe.
Iată cum a fost progresia trecerii Palestinei în stăpânirea statului Israel, format în anul 1948:
Scurt istoric: Cum a ajuns Ierusalimul capitala Israelului
În primul rând vreau să menționez că Israelul este unicul popor care are document asupra țării nemijlocit de la Dumnezeu și acest document este Biblia. Dumnezeu a făcut cu Avraam un legământ în baza căruia a dat un teritoriu mare (care include și teritoriul Palestinei) în stăpânire urmașilor lui Avraam din Isaac și Iacov:
În ziua aceea, Domnul a făcut un legămînt cu Avram, și i-a zis: „Seminței tale dau țara aceasta, de la rîul Egiptului pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat, și anume; țara Cheniților, a Cheniziților, a Cadmoniților, a Hetiților, a Fereziților, a Refaimiților, a Amoriților, a Cananiților, a Ghirgasiților și a Iebusiților”. (Geneza 18-21)
Ierusalimul este orașul cucerit de către David de la iebusiți
David a mers cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adică Iebus. Acolo erau Iebusiții, locuitorii țării. Locuitorii Iebusului au zis lui David: „Nu vei intra aici” .Dar David a luat cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. David zisese: „Oricine va bate cel dintâi pe Iebusiți va fi căpetenie și domn”. Ioab, fiul Țeruiei, s-a suit cel dintâi, și a ajuns căpetenie. David s-a așezat în cetățuie; deaceea au numit-o cetatea lui David. (1 Cronici 11:4-7)
Ierusalimul este orașul pe care l-a ales Dumnezeu ca să-Și așeze acolo Numele
… voi lăsa o seminție fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu. (1 Împărați 11:36)
Lucrul acesta este potrivit cu Legea:
… Ci să-L căutați la locașul Lui, și să mergeți la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate semințiile voastre, ca să-Și așeze acolo Numele Lui. Acolo să vă aduceți arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruințe, darurile de bună voie, și întâii-născuți din cirezile și turmele voastre. Acolo să mâncați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, și să vă bucurați, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu cari vă va fi binecuvântat Domnul, Dumnezeul vostru. (Deuteronom 12:5-7)
Deci, Ierusalimul este orașul ales de Dumnezeu ca să-Și pună Numele în el și acest oraș, începând cu împăratul David până la distrugerea lui în anul 70 după Hristos, a fost capitala Israelului. În acest oraș și-au avut scaunul de domnie împărații David, Solomon și toți împărații lui Iuda (a împărăției de Sud).
Din anul 70 până în 14 mai 1948 Israelul nu a existat ca și stat. Faptul că timp de aproape 2000 de ani, un popor, împrăștiat în toată lumea, a putut să-și păstreze identitatea națională și cultura și după aproape 2000 de ani să-și recapete țara, dovedește autenticitatea Bibliei și puterea lui Dumnezeu: El a promis în Biblie că la vremea sfârșitului va strânge pe poporul Israel dintre toate popoarele și îi va aduce în țară și vor fi un singur popor și vor avea un singur împărat (nu vor mai fi o împărăție divizată):
Și să le spui: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la cari s-au dus, îi voi strânge din toate părțile, și-i voi aduce înapoi în țara lor. Voi face din ei un singur neam în țară, pe munții lui Israel; toți vor avea un singur împărat, și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărțiți în două împărății. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, și cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu cari au păcătuit, și-i voi curăți; ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor. Robul Meu David va fi împărat peste ei, și toți vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele și le vor împlini. Vor locui iarăși în țara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, și pe care au locuit-o și părinții voștri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, și copiii copiilor lor, pe vecie, și Robul Meu David va fi voivodul lor în veci. Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ vecinic cu ei; îi voi sădi și-i voi înmulți, și voi pune locașul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuința Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. Și neamurile vor ști că Eu sînt Domnul, care sfințește pe Israel, când Locașul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor”. (Ezechiel 37:21-28)
Începând cu 14 mai 1948, această profeție a început să se împlinească: Dumnezeu a început să-i strângă pe evrei din toate țările și să-i aducă în Israel, în țara dată de Dumnezeu lui Avraam, Isaac și Iacov. Aceasta înseamnă că vremea este aproape.
Dumnezeu face acest lucru pentru a-Și sfinți Numele între popoare:
,De aceea, spune casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-ați pângărit printre neamurile la cari ați mers. De aceea voi sfinți Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi supt ochii lor. Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările, și vă voi aduce iarăși în țara voastră. (Ezechiel 36:22-24)
Vreau să vă recomand să citiți următoarele articole despre viitorul poporului Israel:
Va fi poporul Israel mântuit ca și națiune?
De ce Israel va fi mântuit ca și națiune?
Când vor primi evreii pe Hristos?
