Iertare pentru curvie

Întrebare:

Am citit articolul „Ce-i unește pe un bărbat și o femeie într-o căsătorie” și am fost cercetată și mustrată de Duhul. M-am căsătorit înainte să-L fi cunoscut pe Domnul. Trăind într-o societate în care curvia era privită ca ceva normal, împreună cu soțul am stat împreună înainte de nuntă și nici nu am considerat lucrul acesta ca și ceva rău. Acum înțeleg că prin aceasta am spurcat patul nostru conjugal și nu putem avea binecuvântarea Domnului peste căsătoria noastră. Ce putem face acum când am înțeles păcatul pe care l-am săvârșit?

Noi toți am păcătuit într-un fel sau altul, fie conștient, fie inconștient, fie cu voia, fie fără voie. Domnul Isus a venit în lumea aceasta ca noi să căpătăm iertare pentru păcatele noastre și eliberare din robia păcatului. În epistola sa către corinteni apostolul Pavel îi atenționează pe sfinți că cei ce trăiesc în păcat nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu și, după ce enumeră mai multe păcate printre care multe păcate sexuale, apostolul scrie că așa au fost unii din ei, dar nu mai sunt, fiindcă au fost curățiți și sfințiți:

Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos, și prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

În Hristos suntem făpturi noi:

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)

Și Dumnezeu promite că nu-și va mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile noastre, dacă intrăm în Noul Legământ:

… căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. (Ieremia 31:34b)

Dacă ați fost înșelați și ați trăit împreună înainte de căsătorie, chiar fiind în legământ cu Domnul Isus, acum că ați înțeles păcatul pe  care l-ați comis, să știți că avem la Tatăl un Mijlocitor, care este Hristos Domnul și puteți veni cu pocăință la El și El poate mijloci pentru voi înaintea lui Dumnezeu:

Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Grecește: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 2:1-2)

Este important să recunoaștem păcatul și să ne cerem iertare:

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)

Cuvântul „a mărturisi” din limba greacă este „ομολογωμεν” – /homologomen/ și înseamnă a numi lucrurile la fel, adică a le numi așa cum le numește Dumnezeu, a fi de acord cu Dumnezeu. În contextul subiectului discutat „a mărturisi” ar însemna să numim curvia „curvie” și nu „concubinaj” sau „căsătorie civilă”. Dacă numim lucrurile diferit de cum le numește Dumnezeu, chiar dacă sună mai frumos pentru urechile noastre, aceasta nu schimbă esența lor și în ochii lui Dumnezeu curvia rămâne curvie, indiferent cum am numi-o noi.

Deci, șansă de iertare este pentru oricine care își mărturisește păcatul și renunță la el. Dar faptul că sunteți iertați nu va anula consecințele păcatului vostru. Omul alege să păcătuiască într-un fel sau altul, dar consecințele care vor urma sunt hotărâte de Dumnezeu, nu omul alege consecințele. Important este să primim cu blândețe consecințele păcatelor noastre. Să nu fim ca Saul și Solomon, care după ce au păcătuit, nu au vrut să accepte consecințele păcatului lor. Să urmăm exemplul lui David, care atunci când a fost confruntat cu păcatul său a recunoscut că a păcătuit împotriva Domnului și a primit cu blândețe consecințele păcatului său:

David a zis lui Natan:,,Am păcătuit împotriva Domnului!” (2 Samuel 12:13)

Pe când David fugea de fiul său Absalom, care se răsculase împotriva lui, ca și consecință a păcatului său, cum zisese Domnul (2 Samuel 12:9-12), Șimei Beniamitul mergea după David și-l blestema. Abișai, fiul Țeruei, a cerut permisiunea lui David să-l omoare pe Șimei, dar David i-a spus să-l lase în pace, fiindcă dacă-l blestemă, înseamnă că Dumnezeu i-a spus să o facă:

David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând, și a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului. Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău! Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom; și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!” Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul”. Dar împăratul a zis: „Ce aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis: „Blestemă pe David!” Cine-i… va zice dar: „Pentru ce faci așa?” Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu, care a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața; cu cât mai mult Beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. Poate că Domnul se va uita la necazul meu, și-mi va face bine în locul blestemelor de azi” (2 Samuel 16:5-12)

Dacă ați păcătuit împotriva Domnului, într-un fel sau altul, avem la Tatăl un Mijlocitor: veniți cu pocăință înaintea Domnului și fiți gata să primiți cu blândețe consecințele păcatului vostru! Consecințele, care nu ar fi ele, nu pot fi comparate cu pedeapsa veșnică, care ar urma în caz că v-ați împotrivi lui Dumnezeu așa cum au făcut-o Saul și Solomon, care nu au voit să accepte consecințele păcatelor lor. Consecințele păcatului, de obicei, sunt legate de domeniul în care ați păcătuit. Dacă nu aveți împlinire în relația fizică cu soțul/soția, nu căutați împlinire într-o legătură extraconjugală: nu se merită să schimbați o veșnicie cu Dumnezeu pentru o clipă de plăcere aici pe pământ!

Vă recomand studiul despre căsătorie „Căsătorie fără regrete” și, dacă nu sunteți căsătorit, vă recomand studiul „Într-o zi mă voi căsători”.

Articole recomandate: