Este diferenţă între iad şi Locuinţa morţilor?

Întrebare:

Iadul şi locuinţa morţilor nu este acelaşi lucru? Locuinţa morţilor va fi aruncată în iad? Spuneţi-mi vă rog, pasajul din Evanghelia după Luca despre pilda bogatului şi Lazăr de ce nu poate fi folosit ca şi adevăr, căci aşa mi s-a spus? Lămuriţi-mă dacă se poate.

Pentru a vedea dacă este diferenţă între iad şi Locuinţa morţilor să vedem ce înseamnă aceste expresii.

Ce este iadul?

În traducerea în limba română a Bibliei făcută de preotul Dumitru Cornilescu, nu este folosit cuvântul „iad”. Acest cuvânt provine de la grecescul „Hades” întâlnit în Noul Testament şi care este tradus în traducerea menţionată cu termenul „Locuinţa Morţilor”. Aceasta este semnificaţia cuvântului Hades. Dacă priviţi o traducere în limba rusă, veţi vedea că în multe pasaje este folosit cuvântul „ad” adică „iad” acolo unde în traducerea românească este folosită expresia „Locuinţa morţilor”. Cu alte cuvinte iadul şi Locuinţa morţilor sunt unul şi acelaşi lucru şi se referă la unul şi acelaşi cuvânt din limba greacă „Hades”. Iadul este locul de chin unde sufletele celor necredincioşi se vor afla până la Judecata lui Dumnezeu, sau judecata de apoi, aşa cum scrie în cartea Apocalipsa:

Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morților au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. (Apocalipsa 20:13)

Iadul (Locuinţa morţilor) va fi aruncat în iazul de foc

Se pare că oamenii confundă mai degrabă iadul cu iazul de foc, care sunt lucruri diferite. Iadul este Locuinţa morţilor care va fi aruncată apoi, după Judecata lui Dumnezeu în iazul de foc şi de pucioasă.

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:14-15)

Cuvintele acestea trebuiesc luate foarte serios. Este numele tău scris în Cartea Vieţii Mielului? Ştii tu cum poţi realiza acest lucru?

Cazul bogatului şi Lazăr nu este pildă ci o întâmplare reală

De obicei, atunci când Domnul Isus spunea o pildă, evangheliştii care le-au înregistrat pe paginile Noului Testament specificau că acestea erau pilde. Nu tot aşa este în cazul bogatului şi Lazăr. Domnul Isus a început de odată să relateze cazul după ce a vorbit despre divorţ şi preacurvie. Mai puteţi citi odată contextul întreg al acestui pasaj care se află scris în Evanghelia după Luca capitolul 16 ca să vă convingeţi personal că nicăieri nu este numit acest pasaj că ar fi o pildă.

Apoi, un alt argument că acesta nu este o pildă este şi faptul că Domnul Isus face referinţă la un personaj biblic real şi foarte cunoscut, şi acest personaj, care este Avraam, joacă un rol deosebit de important în acest caz cu bogatul şi Lazăr.

Întrebarea cea mai importantă este cum şi ce au de făcut oamenii ca să nu ajungă în acele locuri de chin care sunt iadul, adică Locuinţa morţilor şi iazul de foc? Există doar o singură scăpare şi aceasta este prin credinţă în Domnul Isus Hristos.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. (Ev. Ioan 3:16-19)

Dacă nu ai crezut în Domnul Isus din toată inima, aşa ca să-ţi dedici deplin Lui viaţa, eşti deja judecat şi condamnat la iad, adică la Locuinţa morţilor şi la iazul de foc. Nu lăsa o astfel de stare a lucrurilor. Crede din toată inima în Isus Hristos ca să fii mântuit şi apoi, prin tine, mântuirea să ajungă la cei din casa ta şi la mulţi alţi oameni.