FERTILIZAREA IN VITRO. Ce aspecte morale și spirituale încalcă aceasta?

În zilele noastre tot mai multe cupluri se confruntă cu problema infertilității de diverse cauze, iar oamenii de știință au găsit o soluție ce a bucurat întreaga comunitate medicală și cuplurile ce nu pot avea copii, în mod special – fertilizarea in vitro. Această tehnică reprezintă un „colac de salvare” pentru multe familii și a permis aducerea pe lume a unui număr mare de copii. În acest context, Ministerul Sănătății a Republicii Moldova a aprobat în data de 24 februarie 2017,  regulamentul care permite cuplurilor infertile să beneficieze de o procedură de fertilizare in vitro gratuită, în baza poliței de asigurare medicală.

Fertilizarea in vitro

Fertilizarea in vitro (FIV) este o metodă de reproducere asistată, în care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în condiții de laborator. Acolo se formează embrionul care este transferat în uterul mamei în general la 72 ore de la concepție.

Potrivit reprezentanților Centrului Național de Sănătate a Reproducerii și Genetică Medicală din Republica Moldova, în prezent, aproximativ 140 de mii de cupluri de vârstă reproductivă sunt infertile. În 3000 de cazuri problema poate fi soluționată doar prin fertilizarea in vitro.

Metoda FIV este indicată în forme de infertilitate: tubară (lipsa sau impermeabilitatea trompelor uterine), endocrine (polichistoză ovariană, anovulație), endometrioză, infertilitate masculină (alterarea calităţii/cantităţii spermatozoizilor), cauze imunologice sau de origine neclară.

 Fertilizarea in vitro – etapele:

I etapă – stimularea ovariană. Cu ajutorul medicamentelor speciale care îi sunt administrate femeii are loc stimularea ovarelor să producă oocite (celulele sexuale feminine);

II etapă – recoltarea oocitelor mature. După 36 ore de la începutul stimulării ovarelor are loc recoltarea oocitelor prin intermediul puncției ovariene. În mediu, sunt colectate până la 20 de celule sexuale feminine. În același timp trebuie să fie obținută și o probă de spermă de la partener;

III etapă – fecundarea in vitro și obținerea embrionilor. Ovulele și spermatozoizii sunt plasați într-un vas de laborator în incubator. În urma pătrunderii unui spermatozoid în ovul se formează un embrion. În ziua următoare medicul examinează câți embrioni s-au format și care este calitatea acestora;

IV etapă – transferul embrionilor. După 3-5 zile embrionii sunt transferați din incubator în uter. De obicei, se transferă un număr de 2-4 embrioni.

Bazele tehnice ale FIV sunt ușor de înțeles pentru majoritatea din noi. Nu putem spune același lucru și despre problemele morale și spirituale ce apar în contextul metodelor de reproducere asistată. Vorbim în acest caz despre metoda FIV clasică și nu despre fertilizarea in vitro în ciclu natural.

Deoarece este o procedură costisitoare (în țara noastră costul unei proceduri FIV ajunge până la 40-50 mii de lei), un număr mai mare de celule sexuale feminine sunt fecundate pentru a se obține mai mulți embrioni din care vor fi selectați cei mai “calitativi”, care sunt perfect sănătoși și au mai multe șanse de a se dezvolta mai departe. Restul embrionilor, de obicei, sunt înghețați și păstrați pentru procedurile viitoare în cazul unei intervenții nereușite. De multe ori, dacă sarcina decurge normal, embrionii “de rezervă” sunt distruși, deoarece nimeni nu mai are nevoie de ei. Există și situații când aceștia sunt donați unor alte paciente.

Statutul legal al copilului rezultat după donare de oocite sau embrioni este clar în unele ţări, dar nesigur în altele; decizia de a spune sau nu copilului despre originea sa genetică aparţine familiei.

Deoarece în uterul mamei sunt transferați 2, 3, iar uneori chiar 4 embrioni, crește numărul sarcinilor multiple (cu gemeni, tripleți sau cvadrupleți). În acest caz, la dorința cuplului sau după anumite indicații medicale se efectuează un procedeu de reducție selectivă a embrionilor deja implantați și care și-au început dezvoltarea intrauterină. Acei embrioni cu anomalii structurale, cromozomiale sau genetice sunt eliminați din uterul mamei și sunt lăsați pentru a se dezvolta mai departe 1 sau 2 copii. Până și din punct de vedere medical acest procedeu este considerat avort, iar din punct de vedere moral și spiritual – omor. Mai mult ca atât, acordul pentru reducție reprezintă o traumă psihologică majoră pentru viitoarea mamă.

Pentru Dumnezeu fiecare viață umană este valoroasă, iar Biblia ne vorbește despre aceasta: “Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmi 139:16)

Unele femei rămân însărcinate prin astfel de proceduri de la bărbați care nu sunt soții lor. În aceste cazuri este folosită sperma de la donatori, iar statutul cuplului este ameninţat prin interferenţa unei a treia persoane.

Alte cupluri ajung să apeleze la serviciile mamelor-surogat ce le poartă copiii lor biologici până la naștere, iar apoi îl abandonează pentru a putea fi adoptat de părinții biologici. Cercetările recente promit să facă posibilă nașterea copiilor cu material genetic ce provine de la 3 persoane diferite. Toate aceste practici vin să distrugă integritatea familiei așa cum a fost creată de Dumnezeu.

Problema de bază a fertilizării in vitro este că aceasta distruge viața la fel cum o creează. Pentru un singur copil care se va dezvolta până la termen și va fi născut sunt omorâți zeci de alți copii (embrioni a căror viață are aceeași valoare ca a fiecăruia din noi). Embrionul în sine nu este o parte componentă a organismului mamei. El este un organism individual care se află la stadiul inițial de dezvoltare și are dreptul la existență.

Multe cupluri sunt nerăbdătoare să intervină în problema infertilității lor și nu așteaptă răspunsul lui Dumnezeu. La Galateni 5:22 vedem că “roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”.

 

Articole recomandate: