Fertilizarea in vitro în ciclu natural – metodă ce exclude omorul de embrioni

0
100

Fertilizarea in vitro (FIV) a devenit un subiect foarte actual și servește drept cauză a multor dezbateri și controverse, chiar și în rândul creștinilor. Metoda clasică de FIV încalcă în cel mai direct sens dreptul la viață a embrionilor nou-formați și se soldează cu distrugerea lor într-un număr deosebit de mare. Există însă și o altă metodă de reproducere artificială care exclude omorul.

 

În timpul unui ciclu menstrual, un singur oocit crește și se maturizează în interiorul unui folicul ovarian. Când hormonii feminini ating un anumit nivel, ovulul matur este eliberat din ovar (proces numit ovulație) și este pregătit pentru a fi fertilizat. În cadrul unui ciclu de FIV standard, femeii îi sunt administrate medicamente hormonale timp de câteva zile pentru a stimula creșterea unui număr mai mare de oocite. Celulele sexuale feminine sunt extrase și mai apoi fertilizate în laborator, iar, în rezultat, se obțin mai mulți embrioni (aproximativ 15 pentru fiecare pacientă). Medicul studiază atent embrionii și îi selectează pe cei mai buni pentru a putea fi transferați în uterul femeii (de obicei 2, 3 și mai rar 4 embrioni).

Fertilizarea in vitro în ciclu natural

Metoda de fertilizare in vitro în ciclu natural este una din cele mai blânde și mai puțin solicitante metode de fertilizare artificială, deoarece nu utilizează medicamente pentru stimularea ovarelor așa cum este în cazul FIV clasice. Astfel, ovulul produs în mod natural de către ovar în cadrul unui ciclu menstrual regulat este fertilizat, iar în rezultat se formează un singur embrion ce urmează a fi transferat în uterul viitoarei mame.

Prima procedură de fertilizare extracorporală, în rezultatul căreia a venit pe lume primul copil conceput prin această metodă a prezentat în sine o procedură FIV în ciclu natural. Mai apoi medicii au introdus stimularea ovariană pentru a obține un număr mai mare de ovule și, cu trecerea timpului, procedura în ciclu natural a fost lăsată oarecum deoparte. Totuși, după câteva zeci de ani, specialiștii în domeniul fertilizării artificiale au început iarăși să recurgă la această metodă care s-a dovedit a fi una mai sigură, confortabilă și chiar prioritară metodei clasice în anumite cazuri.

Etapele FIV în ciclu natural:

  1. Monitorizarea prin ultrasonografie a creșterii foliculului ovarian și a dezvoltării ovulului;
  2. Puncția foliculului și colectarea ovulului matur;
  3. Recoltarea spermei pentru fertilizarea ulterioară;
  4. Fecundarea ovulului în condiții de laborator și plasarea embrionului în mediul de cultură;
  5. Transferul embrionului la a 2-a sau a 3-a zi în uterul viitoarei mame.

Prioritățile FIV în ciclu natural:

  • Nu sunt folosite medicamente pentru stimularea ovarelor;
  • Este fertilizat un singur ovul – cel produs în mod natural de către organism și care este de cea mai bună calitate;
  • Se obține un singur embrion care mai apoi urmează să fie transferat în uterul mamei;
  • Riscul sarcinilor multiple (cu gemeni, tripleți, cvadrupleți) este minimal, iar astfel este exclus și procedeul de reducție embrionară ce presupune avortarea embrionilor supranumerari sau care prezintă anomalii genetice sau cromozomiale;
  • Posibilitatea de a efectua procedura câteva luni la rând;
  • Costurile mai reduse comparativ cu procedura standard.

Metoda FIV în ciclu natural poate fi aleasă de orice femeie al cărei ciclu menstrual este regulat și nu va avea succes în cazul femeilor cu o rezervă ovariană foarte scăzută, ce dispun de un număr mic de oocite.

Din ce cauză cei mai mulți recurg la metoda FIV clasică care include în sine omorul unui număr mare de embrioni?

Probabilitatea că femeia va rămâne însărcinată și va da ulterior naștere unui copil este considerabil mai mare pentru FIV clasică. Unele cupluri trebuie să fie supuse unui număr de trei sau patru cicluri naturale pentru a realiza cu succes o sarcină, comparativ cu un singur ciclu de FIV stimulată. Elementul- cheie care influențează rata mare de succes în cazul celei din urmă este obținerea unui număr mare de ovule.

Motivul principal pentru care eficacitatea fertilizării naturale este atât de mică este că fără medicamentele de stimulare există mari șanse ca ciclul natural să stagneze la oricare din fazele sale. Unele paciente pot avea o ovulație prematură sau ovulul nu poate fi găsit în momentul colectării. Multe alte cupluri vor trece printr-un ciclu ce nu va sfârși cu fertilizarea, iar în rezultat nu va fi obținut niciun embrion.

Probabilitatea apariției unei sarcini la transferul unui singur embrion în organismul femeii este de aproximativ 10% (comparativ cu 30-40% pentru FIV clasică). Și această cifră continuă să scadă odată cu înaintarea în vârstă a pacientei – după 35 de ani eficacitatea metodei se reduce considerabil. De aceea, pentru o sarcină reușită de multe ori sunt necesare câteva proceduri de fertilizare naturală.

Marea majoritate a cuplurilor infertile vor un rezultat imediat, vor o garanție că procedura va reuși din prima, iar statisticile FIV în ciclu natural nu sunt deloc încurajatoare pentru ei. Drept rezultat, aleg metoda de fertilizare artificială cu o rată mai mare de succes, dar și cu consecințe nefaste asupra zecilor de embrioni ce urmează a fi omorâți. Pentru un singur copil născut sunt jertfiți alții 10 sau 15 care ajung să fie distruși.

Dumnezeu ne încurajează să acționăm cu înțelepciune și răbdare și să ne punem nădejdea în El: “Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13).