Ce înseamnă pentru creştini să-şi poarte crucea?

0
6164

Întrebare:

Vă rog să faceţi o explicaţie referitor la faptul ce înseamnă pentru creştini să poarte crucea, în corespundere cu cuvintele Domnului Isus care spune că cine nu-şi ia crucea şi nu vine după El, nu este vrednic de a se numi ucenicul Lui. Am auzit că aceasta se referă la îndeplinirea poruncii privind vestirea Evangheliei, totuşi în Biblie sunt mai multe texte care reflectă diferite aspecte ale faptului de a-mi lua crucea şi a merge după Isus, privind atitudinea faţă de viaţa noastră, faţă de rudele noastre şi faţă de bunuri, avere, starea materială.

Răstignirea – metodă romană de aplicare a pedepsei capitale

Înainte ca să începem abordarea acestui subiect, este foarte important să aducem aminte încă o dată despre un adevăr foarte bine cunoscut că răstignirea pe cruce era metodă romană de executare a pedepsei cu moartea şi această metodă înfiorătoare, era pe larg aplicată şi cunoscută. Cu aproape 100 de ani înainte de răstignirea lui Isus Hristos, romanii au răstignit pe toţi participanţii la răscoala lui Spartac care au fost prinşi şi în felul acesta drumul din Sicilia până la Roma a fost umplut pe o margine şi pe alta cu răstigniri – o imagine groaznică, prin care au vrut să bage frica în toţi robii din imperiu aşa ca nici să nu se mai gândească vre-o dată la o altă tentativă de răscoală împotriva sistemului existent atunci. În vremea Domnului Isus Hristos, era pe larg cunoscută această metodă crudă de execuţie pe care o foloseau romanii. Un detaliu semnificativ pentru subiectul nostru este faptul că după ce omul era condamnat la moarte prin răstignire, după ce îi era citită sentinţa, el, cel condamnat, trebuia să-şi ducă singur crucea până la locul executării, aşa cum spune Biblia despre Domnul Isus, pe care romanii l-au tratat în acelaşi fel ca şi pe orice alt condamnat la moarte.

Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii ce mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” Atunci L-au dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească. Isus, ducându-şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota.” (Ev. Ioan 19:14-17)

Crucea o ducea un om condamnat la moarte şi o ducea de la locul unde a fost rostită sentinţă până unde era executată sentinţa. A duce crucea, însemna a merge drumul de unde ai fost condamnat la moarte, până la locul unde urma să fii omorât. Înainte de răstignirea Sa, Domnul Isus a spus de mai multe ori ucenicilor Săi că ei trebuie să-şi poarte crucea. Să privim unele cazuri când Domnul Isus a spus aceasta ca să înţelegem sensul pe care l-a pus Mântuitorul în această expresie.

Purtarea crucii este o atitudine obligatorie pentru propovăduirea Evangheliei

Prima dată în Noul Testament, sunt menţionate aceste cuvinte ale Domnului Isus în capitolul 10 al Evangheliei după Matei, când Mântuitorul a chemat pe cei 12 apostoli şi i-a trimis să propovăduiască Evanghelia, dar mai înainte le-a vorbit lucruri importante despre provocările pe urmează să le aibă în timp ce vor predica poporului. La început, le-a vorbit despre felul cum trebuie să se poarte cu oamenii şi să se raporteze la ei, apoi cum să facă faţă nevoilor materiale şi începând de la versetul 16 le vorbeşte despre felul cum vor fi persecutaţi pentru că propovăduiesc Evanghelia şi cum să se poarte în timpul acestor persecuţii. Iată dar ce li se va întâmpla adevăraţilor ucenici ai lui Hristos, pentru faptul că vor predica Evanghelia.

Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. (Ev. Matei 10:21-22)

Purtarea crucii înseamnă să depăşeşti continuu frica morţii

Când cineva se decide să-L urmeze pe Domnul Isus şi să meargă la oameni cu mesajul Evangheliei, trebuie să fie deplin conştient că această decizie implică pericolul să fie omorât, tocmai pentru că va predica Evanghelia. Cu alte cuvinte, omul care se hotărăşte să fie un ucenic al lui Hristos şi să propovăduiască Evanghelia, trebuie să-şi dea singur lui sentinţa la moarte şi restul vieţii să trăiască ca unul care a murit pentru sine şi trăieşte deplin pentru Hristos, fiind gata să fie omorât în orice clipă pentru cauza Evangheliei. Domnul Isus a zis în continuarea, când le-a vorbit ucenicilor înainte ca să-i trimită în misiune:

Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. (Matei 10:27-28)

Purtarea crucii înseamnă să predici hotărât Evanghelia sub presiunea persecuţiior

Unii oameni îşi închipuie, că din moment ce au devenit creştini, vor trăi cea mai paşnic posibilă viaţă. Parţial este drept, pentru că Domnul Isus ne dă în inimi o pace care întrece orice pricepere omenească. Dar cât priveşte relaţiile cu oamenii, cu societatea, nici pe departe să nu te aştepţi la o viaţă paşnică şi stabilă. Viaţa cu Hristos ne cere să plătim un preţ, aşa cum a spus Isus:

Dă nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. (Ev. Matei 10:34-36)

Poate deja experimentezi aceasta. Pentru că ai devenit creştini, fratele, sau poate părinţii, sau poate soacra, sau nora, sau oricine altul din casa ta s-a dezis de la tine, nu vrea să te mai ştie şi ţi-a devenit vrăjmaş. Stai strâns lipit de Domnul Isus, nu te lăsa intimidat şi propovăduieşte adevărul Evangheliei Lui prin care ai fost mântuit de la pedeapsa iadului. Nu te lăsa de Domnul Isus şi nu înceta să spui la oameni Evanghelia din pricina presiunilor pe care le pun asupra ta cei din casă, rudele şi oamenii apropiaţi. Domnul Isus a spus:

Cine iubeşte pe tata, ori pe mama, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic e Mine. (Ev. Matei 10:37)

Purtarea crucii înseamnă o dedicare deplină lui Hristos pentru cauza Evangheliei

Cum am arătat mai sus, după ce era rostită sentinţa, cel condamnat la moarte, îşi lua crucea şi o ducea singur până la locul unde avea să fie executat. Un creştin, atunci când încheie legământ cu Isus Hristos, trebuie să-şi semneze sentinţa sa la moarte. Aceasta nu înseamnă că trebuie să caute moartea, dar înseamnă că trebui să fie totdeauna gata să fie dat la moarte pentru Hristos şi Evanghelie, aşa cum a spus în continuare Domnul Isus:

Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga. (Ev. Matei 10:38-39)

Nu poţi fi mântuit dacă nu vrei să-ţi porţi crucea

Biblia ne relatează următorul caz:

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El (la Isus) un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: „Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi mai lipseşte un singur lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. (Ev. Marcu 10:17-22)

Cum vedem din întâmplarea relatată, omul respectiv dorea să moştenească viaţa veşnică şi trăia o viaţă corectă. Dar aceasta nu a fost suficient. Domnul Isus nu avea nevoie de averile lui, dar a văzut că averile erau idolul acelui om, care aşa şi a rămas legat de ele. Dragostea pentru avere pe care le avea nu i-a permis să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe Isus.

Nu cumva este în viaţa ta vreun lucru, vre-o persoană sau vre-un scop de care eşti atât de legat încât nu poţi să-ţi dedici deplin viaţa lui Hristos şi nu-ţi poţi lua şi purta crucea. Nu te lăsa înşelat şi nu umbla mâhnit. Ia-ţi azi crucea şi vino să urmăm pe Isus Hristos, Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor care şi-a purtat crucea ca să ne aducă o mântuire veşnică.