Este Legea lui Dumnezeu veșnică? Trebuie creștinii să țină Legea?

Întrebare:

De ce nu ar mai fi valabilă pentru creștini Legea celor zece porunci a Lui Dumnezeu? Nu este ea, Legea Lui Dumnezeu, veșnică?

Unul din atributele lui Dumnezeu este imuabilitatea: Dumnezeu este același și El nu se schimbă. El a creat pe om cu scopul ca să reflecte chipul Său și a creat un plan prin care să ajungă la scopul propus. Legea, adică Vechiul Legământ, este calea prin care Dumnezeu a făcut pe om conștient de păcat, pentru ca să vadă nevoia mântuirii prin Isus Hristos, Domnul nostru, dar nu este calea prin care omul poate fi mântuit:

Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt supt Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire (Grecește: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege, despre ea mărturisesc Legea și proorocii, și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. (Romani 3:19-24)

Deci, Legea, adică Vechiul Legământ, nu este veșnic:

Prin faptul că zice: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire. (Evrei 8:13)

Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei, căci Legea n-a făcut nimic desăvîrșit, și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurămînt,- căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S-a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, și nu Se va căi: „Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”,- prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezășul unui legământ mai bun. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămînă pururea. Dar El, fiindcă rămîne „în veac”, are o preoție, care nu poate trece de la unul la altul. De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei. (Evrei 7:18-24)

Problema nu este în acest Legământ (Legea), ci în firea păcătoasă a omului, în care lucrează legea păcatului și face acest legământ fără putere. Domnul Isus a murit pe cruce nu doar pentru păcatele noastre, dar și pentru ca să ne răscumpere din robia păcatului, ca să fim în stare să împlinim voia lui Dumnezeu:

Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții. Căci, lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. (Romani 8:1-5)

Întrebarea dacă trebuie creștinii să țină Legea, i-a frământat și pe creștinii din primul secol. Unii, convertiți la creștinism din partida fariseilor, erau de părerea că chiar și neamurile trebuiau să adopte Legea și să o țină. Când a fost pusă în discuție problema aceasta la primul sobor apostolic de la Ierusalim, s-a hotărât ca să nu pună asupra Neamurilor un jug pe care nici ei, nici părinții lor nu l-au putut duce și le-au hotărât doar să se păzească de curvie, de idolatrie, de sânge și animale sugrumate.

Atunci apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei, și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre Neamuri, cari sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au turburat prin vorbirile lor, și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea; noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni, și să-i trimitem la voi, împreună cu prea iubiții noștri Barnaba și Pavel, oamenii aceștia, cari și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de cari, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși”. (Fapte 15:22-29)

Din felul cum a fost pusă întrebarea, intuiesc că cititorul nostru s-a referit în mod special la porunca a 4 cu privire la ziua de sabat. În textul de la Fapte 15 vedem că apostolii nu au trecut în listă și „păzirea sabatului” și aceasta nu este întâmplător, fiindcă „sabatul” după Legea Vechiului Legământ era o imagine a odihnei în care intră creștinul prin nașterea din nou.

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. (Evrei 4:9-11)

Deci, voia lui Dumnezeu este veșnică, dar Legea (Vechiul Legământ) nu este veșnică, ci a fost adăugată la făgăduința făcută de Dumnezeu lui Avraam (cu privire la țară) din pricina înmulțirii fărădelegilor, până avea să vină Domnul Isus, care prin moartea Sa ne-a eliberat din robia păcatului:

Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța”, căreia îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. (Galateni 3:18-19)

Apostolul Pavel merge mai departe și spune că cei care vor să adopte Legea (Vechiul Legământ), adăugând-o la Noul Legământ, se despart de Hristos, cad din har și Hristos nu le mai folosește la nimic:

Rămâneți dar tari, și nu vă plecați iarăși supt jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iarăși încă odată oricărui om care primește tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, cari voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har. (Galateni 5:1-4)

Dacă tu cauți să ajungi la sfințenie ținând sabatul, trebuie să ții toate rânduielile Legii (Vechiului Legământ) și prin aceasta te-ai despărțit de Hristos și ai căzut din har!

Sfințenia vine prin credință în Domnul Isus și prin sfințenia lucrată de Duhul Sfânt:

Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt supt Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire (Grecește: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea și proorocii- și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. (Romani 3:19-24)

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți supt Lege, ci supt har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem supt Lege ci supt har? Nicidecum. Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o. Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de subt păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. (Romani 6:14-18)

Intrând în Noul Legământ, noi nu trebuie să ținem Legea (Vechiul Legământ). Apostolul Pavel numește preacurvari pe iudeii care intră în Noul Legământ fără a ieși de sub Lege. Cred că același lucru putem spune de cei care fiind în Noul Legământ adoptă și Vechiul Legământ (Legea):

Nu știți, fraților, căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea, că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. (Romani 7:1-4)

Dacă evreii, născuți sub Lege (Vechiul Legământ), trebuie să moară față de Lege, de ce noi creștinii dintre Neamuri ar trebui să adoptăm Legea?

Vă recomand să citiți și următoarele articole despre Lege:

Locul Legii lui Moise în viața unui creștin

Sunt diferite condițiile Noului și Vechiului Legământ?

Este diferită Evanghelia propovăduită de apostolul Pavel și cea propovăduită de ceilalți apostoli și de Domnul Isus? 

Contracize Iacov pe Pavel cu privire la Lege?

Articole recomandate: