Este diferită Evanghelia propovăduită de apostolul Pavel de cea propovăduită de ceilalți apostoli și de Domnul Isus?

Întrebare:

Există diferențe între Evanghelia predicată de Domnul Isus și cei doisprezece apostoli și Evanghelia predicată de apostolul Pavel? S-ar părea că Evanghelia pe care a vestit-o apostolul Pavel este doar pentru Neamuri, adică ea nu se aplică evreilor și evreii trebuie să țină și Legea (Vechiul Legământ): dacă excludem din Noul Legământ epistolele apostolului Pavel, nu găsim nici într-un alt text scris că evreii convertiți la creștinism nu trebuie să țină Legea.

Autoritatea apostolului Pavel ca și apostol a fost pusă la îndoială din motiv că el deschis învăța că creștinii nu trebuie să țină Legea. La Romani capitolul 7 apostolul Pavel afirmă că în Hristos evreii, care se nasc sub Lege, adică sub Vechiul Legământ, prin trupul lui Hristos mor față de acest legământ. Tot în acest context apostolul Pavel arată că cine intră în Noul Legământ fără a muri față de Vechiul Legământ preacurvește: 

Nu știți, fraților,-căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, cînd îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. (Romani 7:4)

Toată Epistola către Evrei dovedește că Noul Legământ nu este o continuare a Vechiului Legământ, ci îl înlocuiește.

După ce a zis întîi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desființează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua. (Evrei 10:8-9)

Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei- căci Legea n’a făcut nimic desăvîrșit-și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună (Noul Legământ), prin care ne apropiem de Dumnezeu. (Evrei 7:17-19)

Ar mai fi multe de spus la acest subiect, dar aceste versete sunt suficiente pentru a demonstra că Pavel arată clar că Noul Legământ înlocuiește Vechiul Legământ. În cazul Neamurilor lucrul acesta nu făcea sens, fiindcă Neamurile nu se nășteau sub Lege.  Pe de altă parte apostolul Pavel în Epistola către Galateni scrie că dacă cineva, după ce a crezut în Domnul Isus se taie împrejur, trebuie să țină toată Legea, pentru că s-a despărțit de Hristos și a căzut din har:

Rămîneți dar tari, și nu vă plecați iarăș supt jugul robiei (în context merge vorba despre Lege, adică Vechiul Legământ). Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iarăși încă odată oricărui om care primește tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, cari voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har. (Galateni 5:1-4)

Vă recomand să citiți și articolul „Locul Legii lui Moise în viața creștinului”.

Acum să vedem care este locul Legii (Vechiul Legământ) în viața creștinului potrivit cu învățătura Domnului Isus și a celorlalți apostoli.

Domnul Isus la începutul lucrării Sale a spus că vine vremea când oamenii nu se vor mai închina după Lege

Evenimentele descrise în Evanghelia după Ioan capitolul 4 au avut loc la începutul lucrării Domnului Isus. Când a fost întrebat de femeia samariteană, care este locul adevărat de închinare, Domnul Isus i-a spus că la Ierusalim, dar vine vremea când oamenii nu se vor mai închina la Ierusalim (după Legea Vechiului Legământ), ci adevărații închinători se vor închina în duh și în adevăr:

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești prooroc. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii”. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la Iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, cînd închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” (Ioan 4:19-24)

Templul de la Ierusalim făcea parte din sistemul  de închinare al Vechiului Legământ, încheiat de Dumnezeu cu poporul Israel la muntele Sinai. Prin cuvintele spuse de Domnul Isus femeii samaritene, El arată că odată „venită mântuirea de la Iudei” prin moartea Sa, se anulează închinarea după Vechiul Legământ, care, potrivit cu textul de la Evrei 10:1, este umbra bunurilor viitoare și nu are înfățișarea adevărată a lucrurilor:

În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie. (Evrei 10:1)

Dumnezeu îi spune lui Petru să nu mai numească necurat ceea ce Legea (Vechiul Legământ) numește necurat

Potrivit Vechiului Testament, anumite animale erau socotite necurate și evreii nu aveau voie să mănânce din aceste animale. La fel și neamurile erau socotite necurate și evreii, potrivit Legii nu aveau voie să aibă nici o legătură cu ei. Dumnezeu printr-o vedenie, care s-a repetat de trei ori, îi spune lui Petru să nu numească necurat, ceea ce El a sfințit, chiar dacă Legea (Vechiul Legământ) numește necurat. Prin aceasta este anulată una din poruncile de bază a Vechiului Legământ.

Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis: „Eram în cetatea Iope; și, pe cînd mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, și am avut o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer, și a venit pînă la mine. Cînd m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. Și am auzit un glas, care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă”. Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea”. Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat”. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. (Fapte 11:4-10)

Aceste cuvinte apostolul Petru le-a spus apostolilor și fraților de la Ierusalim ca să le explice de ce a intrat în casa unor netăiați împrejur și a stat la masă cu ei, lucru care nu era acceptat de iudeii care țineau Legea. Deci, apostolul Petru, înainte ca să fie plantată Biserica din Antiohia, „calcă Legea Vechiului Legământ” și intră în casa unor netăiați împrejur și stă la masă cu ei. Apostolul Petru i-a botezat pe cei care au crezut în casa lui Corneliu, pentru că a văzut că Dumnezeu a dat Duhul Sfânt acestor netăiați împrejur:

Toți credincioșii tăiați împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiți cînd au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, cari au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei. (Fapte 10:45-48).

Astfel, Corneliu și cei din casa lui nu erau prozeliți, care să fi adoptat Legea Vechiului Legământ. Nu găsim scris în acest text dacă ei au fost sau nu tăiați împrejur și dacă li s-a cerut să țină Legea. Totuși, din felul cum l-au întâlnit liderii bisericii din Ierusalim pe apostolul Petru, înțelegem că Petru nu i-a învățat că trebuie să țină Legea.

Apostolii și frații, cari erau în Iudea, au auzit că și Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu. Și cînd s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur, și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur, și ai mîncat cu ei”  (Fapte 11:1-3)

Creștinii din Antiohia (prima Biserică dintre Neamuri, care nu a fost plantată de apostolul Pavel), nu au fost învățați să țină Legea

Biserica din Antiohia este prima Biserică alcătuită din Neamuri și care nu a fost plantată de apostolul Pavel. Sfinții din această biserică nu au fost învățați să țină Legea Vechiului Legământ. Știm lucrul acesta din faptul că numai după trei ani au venit la Antiohia niște iudei de la Ierusalim, care îi învățau că trebuie să se taie împrejur și să țină Legea Vechiului Legământ. Această biserică nu a fost plantată de apostolul Pavel, ci de credincioșii iudei, care se împrăștiaseră cu prilejul prigonirii întâmplate cu prilejul martirajului lui Ștefan. Când vestea despre trezirea spirituală întâmplată în Antiohia a ajuns la Biserica din Ierusalim, ei au trimis pe Barnaba acolo, ca să organizeze Biserica locală:

Cei ce se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor. Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit și Grecilor, și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el, și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adaos la Domnul. (Fapte 11:19-24)

După aceasta Barnaba l-a căutat pe Pavel la Tars și l-a adus la Antiohia, unde biserica era deja plantată. Și aici au rămas în Antiohia un an (anul 46 după Hristos) până la prima călătorie misionară:

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; și, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, și au învățat pe mulți oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia. (Fapte 11:25-26)

Evenimentele descrise la Fapte 15 au loc după ce apostolul Pavel s-a întors din prima călătorie misionară care a durat doi ani (anii 47-48 după Hristos). Deci, de la plantarea Bisericii din Antiohia până la evenimentele descrise la Fapte 15, au trecut cel puțin 3 ani, dar credincioșii din Biserică nu erau tăiați împrejur, ceea ce înseamnă că nici primii credincioși, care au vestit Evanghelia în Antiohia și nici Barnaba, care a fost trimis de liderii Bisericii din Ierusalim, nu i-au învățat pe creștinii dintre Neamuri că trebuie să țină Legea. Acesta este motivul pentru care Biserica din Antiohia nu s-au grăbit să primească învățătura celor care au venit din Iudea și-i învățau că trebuie să se taie împrejur. Dar pentru că vorbele acestea au adus tulburare în Biserică, frații au hotărât să trimită pe Pavel și pe Barnaba (ceea ce demonstrează autoritate care o aveau aceștea în Biserică) și câțiva dintre ei la Ierusalim ca să întrebe cum să soluționeze acest conflict. Aceasta dovedește că frații din Antiohia au pus la îndoială veridicitatea învățăturii acestor iudaizatori și au găsit-o diferită de învățătura apostolilor. Trimițând delegația la Ierusalim, ei parcă ar fi spus „haideți să vedem dacă chiar de la apostoli și presbiteri vine învățătura aceasta cum că dacă cineva nu se taie împrejur, nu poate fi mântuit.”

Câțiva oameni, veniți din Iudea, învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți”. Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite; și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba, și câțiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli și presbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. (Fapte 15:1-2)

Când a ajuns delegația din Antiohia la Ierusalim, au mărturisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Primii care au luat cuvântul după aceasta au fost unii din partida Fariseilor, care crezuseră și au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. Aceasta a stârnit multă vorbă, ceea ce înseamnă că apostolii și presbiterii nu erau de aceiași părere. În final au vorbit Petru și Iacov, care au argumentat de ce nu trebuie să li se ceară Neamurilor să se taie împrejur și să păzească Legea lui Moise:

Atunci apostolii și presbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei, și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, presbiterii (Sau: bătrâni.) și frații: către frații dintre Neamuri, cari sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au turburat prin vorbirile lor, și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea; noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni, și să-i trimitem la voi, împreună cu prea iubiții noștri Barnaba și Pavel, oamenii aceștia, cari și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de cari, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși”

Deci, această decizie a fost una oficială și a avut ca și scop să curme orice tentativă a iudaizatorilor să tulbure credincioșii dintre Neamuri și nu a fost o decizie, care a schimbat felul cum să fie abordați credincioșii dintre Neamuri, fiindcă și până la acel moment (anul 49 după Hristos) credincioșilor dintre Neamuri nu li s-a cerut să se taie împrejur și să țină Legea.

Apostolul Petru dă autoritate învățăturii din epistolele apostolului Pavel

În a doua sa epistolă apostolul Petru își întărește vorbele sale cu cele spuse de apostolul Pavel (cum v-a scris și prea iubitul nostru frate Pavel) și face referință la toate epistolele lui Pavel despre care scrie că în ele sunt unele lucruri grele de înțeles:

De aceea, prea iubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină, și în pace. Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris și prea iubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înțeles, pe cari cei neștiutori și nestatornici le răstâlmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. (2 Petru 3:14-15)

Apostolul Pavel le mărturisește că Evanghelia pe care o propovăduiește El nu a primit-o de la apostolii de la Ierusalim, ci nemijlocit de la Domnul Isus:

În epistola către Galateni apostolul Pavel dovedește apostolia sa (cu referință la poziție și nu la dar duhovnicesc), arătând că poziția de apostol nu o are de la vreun om, ci nemijlocit de la Domnul Isus Hristos și de la Dumnezeu Tatăl.

Pavel,apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, și prin Dumnezeu Tatăl,care L-a înviat din morți… (Galateni 1:1)

Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârșie omenească; pentru că, n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea; și cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cât mulți din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești. Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său,-a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoștință cu Chifa, și am rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. După aceea m-am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei. Și eram încă necunoscut la față Bisericilor lui Hristos, cari sunt în Iudea. Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduiește credința, pe care căuta s-o nimicească odinioară”. Și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea. (Galateni 1:11-24)

Apostolul Pavel nu ne dă detalii în ce mod Domnul Isus i-a dat Evanghelia. Unii sunt de părerea că aceasta s-a întâmplat atunci când a fost răpit în al treilea cer cum găsim scris în a doua sa epistolă către Corinteni:

E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu: Dumnezeu știe). Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu: Dumnezeu știe), a fost răpit în rai, și a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, și pe cari nu-i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Chiar dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine, sau ce aude de la mine. Și ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedece să mă îngâmf. (2 Corinteni 12:1-7)

Apostolii de la Ierusalim nu au găsit divergențe între Evanghelia propovăduită de ei și Evanghelia propovăduită de apostolul Pavel

Am văzut că atunci când au ajuns Pavel și toți cei care-l însoțeau din Antiohia la Ierusalim, au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

Cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de presbiteri, și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. (Fapte 15:4)

În epistola către Galateni apostolul Pavel spune că le-a arătat apostolilor de la Ierusalim Evanghelia pe care o propovăduiește. Vedem de aici că unii, ca și acum, se îndoiau de faptul că Evanghelia propovăduită de Pavel este identică cu cea vestită de ceilalți apostoli. Având în vedere că în final apostolii i-au dat „mână dreaptă de însoțire, ca să meargă să propovăduiască Evanghelia” arată că ei, adică apostolii și presbiterii de la Ierusalim, nu au găsit nici o divergență între Evanghelia pe care o propovăduiau ei și cea pe care o propovăduia Pavel.

După patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; și am luat cu mine și pe Tit.  M-am suit, în urma unei descoperiri, și le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar. Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur, din pricina fraților mincinoși, furișați și strecurați printre noi, ca să pândească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; noi nu ne-am supus și nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. Cei ce sunt socotiți ca fiind ceva-orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la fața oamenilor-aceștia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic. Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur,- căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur, făcuse și din mine apostolul Neamurilor- și când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, cari sunt priviți ca stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba, mâna dreaptă de însoțire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur. (Galateni 2:1-9)

Nu este nici o divergență între învățătura lui Iacov și a apostolului Pavel cu privire la Lege

Vă recomand să citiți articolul „Contrazice Iacov pe Pavel cu privire la Lege?”

Vreau să vă mai recomand și alte articole care arată legătura dintre Lege și creștinism:

Trebuie să păzim cele 10 porunci dacă Domnul Isus a „înlăturat Legea”?

Sunt diferite condițiile Noului și Vechiului Legământ?

Cum Dumnezeu construește relații cu oamenii?

Articole recomandate: